Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Monografii: În trecut, cartierul Gai a fost comună

Monografii: În trecut, cartierul Gai a fost comună

Unul dintre cele mai vechi cartiere ale Aradului, Gaiul, este aşezat în nord – vestul municipiului, la 5 km de centrul oraşului. În vremurile vechi, actualul cartier a fost o mare comună care s-a numit „Gaia”. Se zice că în jurul Gaiului de atunci a fost multă apă şi turcii cu găi treceau să ajungă pe locul locuit de popor. Prin anii 1800, numele comunei s-a scris „Gai”, până în anii 1820, când deja numele s-a schimbat în „Gaiu” (în matricule). (…) În 1919, Sectorul administrativ Gai, condus de Diregătoria (Circumscripţia administrativă) nr. II, cu sediul pe Magyar utca (str.…
Citește mai mult
Monografii: Hora și polca la Sântana

Monografii: Hora și polca la Sântana

În Comlăuș și Sântana, specificul celor două mari comunități - românii și etnicii germani - era pus în evidență și prin particularitățile culturale, anume hora sau „jocul de duminică”, pentru comlăușeni, în timp ce pentru șvabi era reprezentativă polca. Dacă în zilele de lucru, comlăușenii și sântănenii se preocupau să-și asigure cele necesare pentru viața de zi cu zi, duminicile și zilele de sărbătoare constituiau un prilej de întâlnire, bucurie, distracție și cunoaștere pentru întreaga obște. În partea locului, principalele manifestări culturale erau hora, așa-numitul „joc de duminică”, și balurile șvăbești. Primul era specific în Comlăuș, iar desfășurarea sa cunoștea…
Citește mai mult
Monografii. Obiceiuri sociale la Secusigiu

Monografii. Obiceiuri sociale la Secusigiu

Târgul şi piaţa Dincolo de schimbul de mărfuri, specific economiei de subzistenţă a ţăranilor, târgurile anuale şi pieţele săptămânale reprezentau şi reprezentă şi azi una din importantele ocazii de socializare, în care oamenii din satele învecinate au ocazia să se întâlnească, să comunice, să stabilească anumite legături. Un punct de întâlnire al oamenilor din satele aflate pe cursul inferior al Mureşului, pe malul sudic, era chiar târgul din Secusigiu, care, în perioada 1844 - 1940, s-a ţinut de trei ori pe an, în 25 ianuarie, 27 iulie şi 23 octombrie. Alături de acesta, în zonă, mai erau târgurile de la…
Citește mai mult
Monografii: Bucătăria tradițională din Pecica

Monografii: Bucătăria tradițională din Pecica

„Peşca-i ţara pitii şi plăcintii“, spune o zicală veche din Pecica. Şi ca să dovedim aceasta vom urmări în cele ce urmează cât mai multe elemente ale activităţii culinare; cotidiene sau la ocazii festive – ce ţin, e evident, de inventivitatea şi riceperea gospodinei în realizarea „reţetelor”  bucătăriei tradiţionale. Peşcanile, întâi de toate, bune gospodine erau maestre în prepararea pâinii; „pita dă Peşca” a devenit faima localităţii, aceasta fiind nu numai mare, dar și gustoasă, un simbol al priceperii şi hărniciei pecicanilor, fie ei români, unguri, slovaci sau ţigani. Ce-i asigura aceste calităţi? Întâi grâul, foarte bogat în gluten, (soiul…
Citește mai mult
Monografii: Oskar Kaufmann din Sântana, un artist între arhitecţi

Monografii: Oskar Kaufmann din Sântana, un artist între arhitecţi

Oskar Kaufmann, cel care avea să devină cel mai cunoscut arhitect a numeroase clădiri berlineze de artă, s-a născut, în anul 1873, la Sântana, într-o familie înstărită de comercianţi evrei. Studiul arhitecturii l-a început destul de târziu, la Budapesta, pe când avea deja 30 de ani. La acea vreme însă, pare-se, marea sa pasiune era muzica. Intenţionând să devină pianist, Kaufmann lua, pe ascuns, ore la Conservatorul din Budapesta. Părinţii săi au aflat despre aceste preocupări şi au refuzat să îi mai finanţeze studiile, ceea ce l-a determinat pe tânărul artist să părăsească Ungaria. Fără să se dea bătut în…
Citește mai mult
Monografii: Medicina populară la Chişineu Criş

Monografii: Medicina populară la Chişineu Criş

Medicina populară s-a dezvoltat din necesităţile imediate ale ţăranului, care a căutat să vindece diferite boli (atât la oameni, cât şi la animale), folosind plantele medicinale, de mare valoare, sau diferite metode rezultate din experienţa anilor. Pe arsuri se punea pământ galben argilos, oţet sau albuş de ou, ulei sau pâine înmuiată în lapte proaspăt de capră. Pe rând, puneau o felie de slănină, untură nesărată sau varză crudă unsă cu untură. Pentru buboaie (furuncul) se punea o ceapă prăjită sau felii de roşii coapte, care se considera că grăbesc coptul furunculului, iar untura de iepure era folosită pentru a…
Citește mai mult
Monografii: De la tramvaiul cu cai, la primul autobuz

Monografii: De la tramvaiul cu cai, la primul autobuz

La 6 iulie 1869, Primăria a concesionat transportul comun orăşenesc, pe termen de 50 de ani, Societăţii Arădene de Cale ferată, Rutieră şi Fabrica de Cărămidă. Contractul a devenit operaţional, în acelaşi an, la 24 octombrie, când locuitorii oraşului, au beneficiat de serviciile a trei linii cu cinci tramvaie cumpărate din Viena, trase de cai, pe o lungime de 10, 2 km. Distanţa a crescut în anii următori, la 13,6 km, acoperind traseele: linia 1 – de la vechiul pod de peste Mureş, construit din lemn, din dreptul stadionului Gloria de astăzi, la Gara de Cale Ferată, linia 2 -…
Citește mai mult
Monografii: Interpretarea semnelor şi superstiţii, în Aradul Nou

Monografii: Interpretarea semnelor şi superstiţii, în Aradul Nou

Populaţia cartierului Aradul Nou se folosea de următoarele interpretări: Dacă cocoşii cântă extraordinar de tare, vine acuşi ploaia. Dacă păsările se adună stoluri pe străzi, în curând are să vină frig năprasnic. Strănutul lunea: în cursul săptămânii vei primi un cadou. Strănutul marţea: semn de pace. Strănutul miercurea: speranţă într-o mărturisire de dragoste. Strănutul joia: supărare în gospodărie sau la rude. Strănutul vinerea: suferinţă. Strănutul sâmbăta: tristeţe. Strănutul duminica: cheltuială. Mâncărime a ochiului drept: înseamnă că vei vedea bucurie, la ochiul stâng prevesteşte că vei vedea necaz. Sunetele în urechea dreaptă prevestesc auzirea unei veşti bune, zgomotele în urechea stângă…
Citește mai mult
Monografii: Agrosistemele cartierului Gai

Monografii: Agrosistemele cartierului Gai

Ocupaţia de bază a locuitorilor fiind agricultura, agrosistemele Gaiului erau organizate, în 1990, pe o suprafaţă de 5.678,01 ha, din care 4.648,10 ha – teren arabil, 203,72 ha - fâneţe, 517,56 ha - păşune, 25 ha – livezi, 1,56 ha – păduri, 282,07 ha, fiind neproductiv. Pe suprafeţe mari, în Gai se cultivau cereale, grâu de toamnă, porumb, orz, ovăz, secară, care au constituit principalele culture, dar şi tutun, in, cânepă, sfeclă de zahăr, plante oleaginoase, furajere şi zarzavaturi. În anul 1940 a fost introdusă cultura orezului, dar, după două decenii de încercări, uneori chiar cu succese importante, s-a renunţat…
Citește mai mult
Monografii: Olăritul la Birchiş

Monografii: Olăritul la Birchiş

În Birchiş s-au modelat oale de când există aşezarea pe vatra actuală (sfârşitul secolului al XVIII-lea), meşteşugul cunoscând o perioadă de înflorire în secolul următor şi stagnând la mijlocul secolului al XX-lea. Ultimul olar din Birchiş a murit în anul 1994, Dehelean Dumitru (Jicheran - 70 ani), care a abandonat olăritul pentru a îmbrăţişa o altă meserie, mai rentabilă, aceea de cojocar, meserie pe care a practicat-o până a murit. (…) Olarii din Birchiş îşi procurau materia primă pentru confecţionarea vaselor din locuri diferite: pământul din care se produceau numai „oale roşii smălţuite” îl extrăgeau din păşunea satului (care începea…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.