Ziarul electronic al arădenilor

Tag: monografii

Monografii: Arhitectura comunei Păuliş

Monografii: Arhitectura comunei Păuliş

Actualitati
În perioada interbelică, la Păuliş au dispărut treptat casele din lemn şi pământ bătut, acoperite cu stuf. S-au construit case mari din văiug şi cărămidă, acoperite cu ţiglă, lângă care s-au ridicat grajduri şi şuri. Casele obişnuite erau constituite din camera din faţă, tindă, camera din spate şi târnaţ de-a lungul întregii construcţii. Camera din faţă era nefolosită, acolo se ţineau hainele de sărbătoare, mobilierul mai deosebit, dunele, pernele şi obiectele de artizanat. Tinda era folosită pe post de bucătărie, dar şi ca dormitor. Camera din spate avea funcţia exclusivă de dormitor pentru toţi membrii familiei. Făcând o analiză a construcţiilor din localitatea Păuliş (Baraţca), a peisajului arhitectural se poate constata existenţa unor „conace”, construcţii masive, înalte, cu 5 sau 6
Monografii: Familiile nobiliare din Comlăuş

Monografii: Familiile nobiliare din Comlăuş

Actualitati
În decursul vremii, teritoriul de azi al localităţii Sântana şi-a schimbat de mai multe ori stăpânul feudal. În anul 1549, Comlăuşul (Sântana de azi) se afla în posesia nobilului maghiar Janos Kincses, pentru ca doi ani mai târziu aşezarea să fie menţionată în documente ca aparţinând lui Emmerich Massay. Potrivit lui Sandor Marki, istoric şi profesor la Universitatea din Cluj - Napoca, familia Massay avea origini italiene şi a fost menţionată în documente încă din anul 1365. S-a stabilit în zona comitatului Arad în timpul domniei lui Matei Corvin. Tot în aceeaşi perioadă, o ramură a familiei a luat numele de Haraklany, după toponimul unei aşezări care se afla în vecinătatea localităţii Sântana. Despre Emmerich Massay se cunoaşte că a fost un protestant înflăcărat care a contribuit la pr
Monografii. Obiceiuri în postul Crăciunului, în județul Arad

Monografii. Obiceiuri în postul Crăciunului, în județul Arad

Actualitati
Postul Crăciunului a început în 15 noiembrie și dureaza până în ziua de Crăciun. Este un interval de curățare sufletească și trupească în care nu se mai organizau nunți, baluri, joc duminical iar oamenii renunțau la mâncarea de dulce. La Șicula De când începea postul oamenii corindau seara. În săptămâna Crãciunului femeile făceau curățenie mare în casă. Odinioară văruiau, murluiau. De asemenea se fãcea mai multă pâine, fiindcă între Crăciun și Bobotează nu se cocea, fiindcă se credea că este păcat. Tot acum se coceau și colacii care urmau să se dea colindătorilor. La Chișineu Criș Din data de 15 noiembrie, timp de şase săptămâni se desfăşoară postul Crăciunului, perioadă în care sunt interzise nunţile, petrecerile şi jocurile. Postul încetează a doua zi de Crăciun, când se dezleagă
Monografii: Casele la Şepreuş

Monografii: Casele la Şepreuş

Actualitati
Dacă despre primele tipuri de case ţărăneşti, semiîngropate şi monocelulare nu există mărturii în localitate, casa cu două încăperi (camera de la stradă+tinda) a supravieţuit în localitate până în urmă cu şaptezeci de ani, fiind încă vie în amintirile oamenilor în vârstă. Mulţi şepreuşeni săraci au locuit în aceste case mici până în a doua jumătate a secolului XX. Familiile fiind mari, bătrânii „durmeu” după cuptor, iar tinerilor li se punea patul în iştălău. Cea care s-a impus însă, încă din secolul al XVIII-lea, în tot imperiul, a fost casa franconă, introdusă de Maria Terezia, odată cu hotărârea de „aliniere a caselor la linie”. Cunoscută sub numele de casă lungă sau bătrânească, această casă este compusă din trei încăperi („soba mare”, tinda şi „soba de locuit”), are acoperişul în d
Monografii. Costumul popular din Şicula

Monografii. Costumul popular din Şicula

Actualitati
Costumul popular din Şicula este foarte reprezentativ pentru zona Aradului. Acest costum iese în evidenţă prin numeroasele componente care îl alcătuiesc şi mai ales prin diversitatea culorilor. Merite deosebite în studierea acestui costum popular şi faptul că acesta a fost făcut cunoscut în ţară şi în lume au etnograful Tereza Mozez şi etnofolcloristul Ioan Bradu. Costumul a fost purtat pe scenele lumii şi de îndrăgitele interprete de muzică populară Florica Bradu, Cornelia Căprariu Roman şi Rodica Ardelean. Recent, a fost pus în lumină şi costumul bărbătesc, de tânărul interpret de folclor Ciprian Gabor. Portul popular feminin Pe cap se punea un cerc cu oglinzi cumpărat, în general, de la Pâncota sau Arad, iar părul era împletit în două cozi şi legate la spate sub forma unui coc sau
Monografii. „Micul trafic” la Sântana

Monografii. „Micul trafic” la Sântana

Actualitati
Înainte de Revoluţia din 1989, localnicii Sântanei aveau o situaţie specială. Dintre numeroasele strategii pe care aceştia le foloseau se remarcă, în principal, micul trafic, o versiune precoce a „turismului pentru comerţ” (care nu trebuie confundat cu turismul dezvoltat după 1989, în special, în Turcia sau Serbia). Micul trafic s-a transformat într-o practică de masă penrtru locuitorii din Sântana către sfârşitul anilor ‘70, atunci când criza bunurilor de consum devenea din ce în ce mai severă (...). Posibilitatea micului trafic îi îndemna pe săteni să iasă din România, pentru a face cumpărături în Ungaria. Li se permitea să călătorească pe o distanţă de 30 km în interiorul Ungariei, dar li se cerea să aducă înapoi paşapoartele în 24 de ore după ce le-au luat de la Miliţie. Ei aveau vo
Monografii: Biserică transportată cu pluta pe Mureş

Monografii: Biserică transportată cu pluta pe Mureş

Actualitati
Biserica de lemn din Chelmac a fost transportată pe Mureş în sus cu pluta, până la Burjuc, în judeţul Hunedoara. Biserica de lemn din localitatea Chelmac a fost ridicată în anul 1748. A fost pictată în anul 1793, iar în registrul de sus al naosului, lângă medalionul Pantocratorului, se găseşte pictată scena tragerii pe roată a lui Horea. În anul 1815, plutaşii din satul Tisa, aparţinător comunei Burjuc din judeţul Hunedoara, se înţeleg cu sătenii din Chelmac – care reuşiseră să strângă bani pentru a ridica o biserică din piatră – să le vândă vechea biserică de lemn. Această practică de a vinde sau de a dona vechile biserici de lemn unor comunităţi mai sărace este frecvent întâlnită în spaţiul ortodox românesc. Inclusiv biserica de lemn din localitatea Căpâlnaş a fost donată locuitorilor
Monografii: Ocupaţii la Şicula

Monografii: Ocupaţii la Şicula

Actualitati
Păstoritul, culesul viilor, culesul plantelor medicinale alături de agricultură, constituie cele mai vechi ocupaţii tradiţionale la Şicula. Păstoritul În Şicula, păstoritul se făcea în hotarul satului. Acest tip de păstorit este numit de Romulus Vuia „păstorit original local”, deoarece torma de oi nu părăsea hotarul comunei, ai cărui locuitori se ocupau în primul rând cu agricultura. Păstoritul servea nu numai pentru a asigura locuitorilor cantitatea de brânză şi lână necesară ci şi pentru gunoierea, cu ajutorul oilor ce păşteau pe teritoriul comunei, a miriştilor sau a fâneţelor. Atât stâna cât şi strunga erau construcţii uşoare, în vederea mutării lor din loc în loc, căci cele mai multe dintre stâne erau portative. Astfel de stâne erau aşezate în apropierea satului. Numărul oilor era
Monografii: Arhitectura ţărănească la Petriş

Monografii: Arhitectura ţărănească la Petriş

Actualitati
Teritoriul comunei Petriş este un adevărat lăcaş de cultură şi civilizaţie românească ce dăinuie de milenii prin stabilitatea ocupaţiilor şi continuitatea tradiţiei populare meşteşugăreşti. Datorită faptului că această zonă a avut păduri mari s-a dezvoltat aici o arhitectură în lemn, o adevărată artă a construcţiilor de lemn. Întâlnim în cadrul comunei Petriş în special în localităţile Roşia-Nouă şi Obârşia construcţii de case din lemn care după spusele localnicilor au o vechime cuprinsă între 200-250 de ani. În general s-au folosit două tehnici de lucru: - tehnica construcţiilor ţărăneşti din bârne de lemn; - tehnica căţeilor verticali; Tehnica construcţiilor ţărăneşti din bârne de lemn Bârnele de lemn erau rotunde sau cioplite (lodbe). Esenţele lemnoase cele mai folosite la constr
Monografii: Meşteşugurile şi comerţul la Păuliş

Monografii: Meşteşugurile şi comerţul la Păuliş

Actualitati
Comuna Păuliş a avut tradiţie în domeniul meşteşugurilor şi comerţului. Producerea şi comercializarea ţuicii din comună, atât cea fabricată din prune, cât şi cea din comină şi drojdie (struguri), era o ocupaţie a cetăţenilor, cărora le aducea şi un venit familiilor. În Păuliş funcţionau următoarele cazane de ţuică sub deal „la Schibel Johann”, înainte şi după război (era Holzer Flavius), pe drumul spre balastieră „la Boşneac Gheorghe” (casa Oniga), pe strada Piceida „la Nedelcu”, pe păşunea comunală în Păulişul Nou, „la Brandais Peter”, în Păulişul vechi „la Bader Sebastian” în Sâmbăteni, la Momir Costa (pe drumul Ghiorocului), Stai Nicolae (la Comloșan), Ciorău Iancu (la cruce); acestea erau cazane particulare. Procesul de producere a ţuicii din borhotul de prune şi struguri începea to