Ziarul electronic al arădenilor

Tag: monografii

Monografii: Portul popular la Covăsînţ

Monografii: Portul popular la Covăsînţ

Actualitati
Ca şi în alte localităţi din judeţul Arad şi în comuna Covăsînţ portul popular a cunoscut, în timp, anumite schimbări. Portul popular femeiesc Iniţial, portul popular femeiesc de vară a fost alcătuit din spătoi, poale şi cârpă dinainte. Spătoiul avea mânecile prinse pe umeri. Cele mai vechi erau foarte largi şi aveau pânza luată fie în lungime fie în lăţime. Când erau croite pe lăţimea pânzei, fiind foarte scurte, spătoaiele erau adăugite. Umeriţa spătoiului era ornamentată doar cu o cusutură simplă numită „ochiţi”. Încreţitura de la gât a spătoiului era prinsă într-o bentiţă îngustă, de care era cusută fodra, fie din cipcă fie din pânză, ornamentată cu motive vegetale. Spătoiul era tăiat în faţă şi avea, de o parte şi de alta, tighele numite „forment”. Mâneca, de un lat şi jumătate,
Monografii: Cultura viţei de vie la Păuliş

Monografii: Cultura viţei de vie la Păuliş

Actualitati
Viticultura a constituit pentru păulişeni nu numai o ocupaţie, ci şi un mod de a trăi, cultivând din generaţie în generaţie cu multă pasiune şi dăruire viţa-de-vie. Aceasta şi-a păstrat modul tradiţional de organizare încă din perioada feudală, funcţionând cu rezultate bune şi după atacurile filoxerei (1885). Activitatea propriu-zisă în vie (săpat, legat, stropit, recoltat) era organizată de către administrator, care purta denumirea de „vinţeler”, acesta preocupându-se de asigurarea forţei de muncă, de pontajul şi plata oamenilor. Unii proprietari din Păuliş deţineau suprafeţe mari de vii, Birtolon Aurel, Birtolon Ştefan (Baraţca), Neferu Dumitru, dr. Fabian, Karossy Etelca, Ambruş Octavian, Bohn Carl, Miatovici Victor, Givulescu Octavian, Mănăstirea Sârbească Bezdin, Schmidt Francisc,
Monografii: Olăritul la Bârsa

Monografii: Olăritul la Bârsa

Actualitati
Dintre resursele naturale din hotarul comunei Bârsa face parte şi pământul colorat, argilele comune specifice zonei Hălmagiu - Gurahonţ. Prezenţa argilei a determinat dezvoltarea olăritului în Bârsa din timpuri foarte vechi. Prin 1900 activau peste 60 de familii de olari, apoi numărul acestora a început să scadă. În 1940 mai lucrau 12, ca în 1955 să mai rămână 5. Faţă de alte centre de olărit, în care soţiile ajutau la „împestreală”, la „mezdrelit” şi chiar la transportul lutului, la Bârsa femeile nu ajutau decât la încărcatul cuptorului. În centrul de olărit din Bârsa nu se executau decât vase nesmălţuite, care păstrează cel mai bine tradiţiile locale, nealterate de nici o influenţă din afară. Lutul se aducea din păşunile dealului Rovine, din apropierea localităţii. Dacă timpul era u
Monografii: Culesul strugurilor la Miniș

Monografii: Culesul strugurilor la Miniș

Actualitati
Minişenii iubeau via, pentru ei fiecare butuc însemna individualitate, el fiind condus în fiecare an în alt fel, fără a fi exploatat la maximum, fapt care explică longevitatea plantaţiilor din zonă. Ţăranul fruntaş Rusanda Dumitru – „Ciocanu“ - reprezintă personajul colectiv care a sintetizat perfect, într-un dialog cu autorul, relaţia succesului dintre vie şi viticultor: „dacă vrei să ai struguri, la vie trebuie să-i spuni în fiecare zî - Bună gimineaţa! O asemenea relaţie vie, de ataşament şi de dragoste, nu găseai oricând şi oriunde, ci poate doar în Miniş. După 1 iulie, viile rămâneau în exclusivitate în grija paznicilor, a cioşilor, care închideau văile de acces spre deal. Excepţie făcea doar drumul ce ducea spre pădure, dintre „Dealul Poştei şi „Dealul Curţii, unde se putea trece
Monografii: Tehnici de cultivare a pământului la Şepreuş

Monografii: Tehnici de cultivare a pământului la Şepreuş

Actualitati
La Şepreuş, ca de altfel în toată ţara, cultivarea pământului s-a fãcut de către ţărani, secole de-a rândul, în mod tradiţional. Iniţial, oamenii au arat cu plug cu brăzdar de lemn, apoi, din a doua jumătate a secolului XIX, cu pluguri intermediare, ce aveau coarnele şi grinderiul din lemn, iar trupiţa metalică. De asemenea, la pregătirea ogorului pentru semănat s-a utilizat grapa şi tăvălugul. Grapele vechi au fost dreptunghiulare, cu colţi de lemn şi grapele din mărăcini, fixaţi pe un lemn. La început, semănatul s-a făcut manual. Grâul de toamnă se semăna prin octombrie. Sămânţa era pusă în şorţ sau într-un sac, pe umărul stâng, şi de acolo era împrăştiată cu mâna dreaptă. Porumbul era semănat primăvara, după ce se încălzea pământul. Cei care semănau terenuri mici acopereau sămânţa
Monografii: Naşterea şi botezul la Căprioara şi Păuliş

Monografii: Naşterea şi botezul la Căprioara şi Păuliş

Actualitati
Naşterea unui copil aducea o bucurie mare în viaţa unei familii, ea contribuind la consolidarea relaţiilor între soţi şi la perpetuarea neamului. La Căprioara Ca şi în alte sate din Banat, în Căprioara oamenii nu făceau prea mulţi copii, 2-3, maxim 4, într-o familie. Nici nu mergeau cu ei pe la doctori, fiindcă erau oameni săraci, încât „ce o fost bun di o rezistat o trăit, ce o fost rău s-o dus”. Copii care mureau nebotezaţi nu erau îngropaţi în cimitir, ci în grădina casei. Mai demult, femeia însărcinată nu avea voie să fure de la vecini fructe fiindcă ziceau că pruncul se va naşte cu semn. Odinioară femeile năşteau acasă, ajutate de moaşă. Aceasta tăia buricu’ la micuţ şi îi făcea şi prima scaldă. În apa de scaldă punea un ban, busuioc şi ceva verdeaţă. După scaldă arunca apa la ul
Monografii: Costumul popular din Şicula

Monografii: Costumul popular din Şicula

Actualitati
Costumul popular din Şicula este foarte reprezentativ pentru zona Aradului. Acest costum iese în evidenţă prin numeroasele componente care îl alcătuiesc şi mai ales prin diversitatea culorilor. Merite deosebite în studierea acestui costum popular şi faptul că acesta a fost făcut cunoscut în ţară şi în lume au etnograful Tereza Mozez şi etnofolcloristul Ioan Bradu. Costumul a fost purtat pe scenele lumii şi de îndrăgitele interprete de muzică populară Florica Bradu, Cornelia Căprariu Roman şi Rodica Ardelean. Recent, a fost pus în lumină şi costumul bărbătesc, de tânărul interpret de folclor Ciprian Gabor. Portul popular feminin Pe cap se punea un cerc cu oglinzi cumpărat, în general, de la Pâncota sau Arad, iar părul era împletit în două cozi şi legate la spate sub forma unui coc sau
Monografii: Portul tradiţional din comuna Păuliş

Monografii: Portul tradiţional din comuna Păuliş

Actualitati
Deoarece comuna Păuliş este aşezată pe malul drept al râului Mureş, între două zone etno-folclorice distincte, Banat şi Crişana, etnografia şi folclorul au aici o dublă influenţă. Costumul popular reprezintă unul din elementele de bază ale culturii materiale ale unui popor, o componentă a modului de trai şi a genului artistic al acestuia. Nota dominantă ce caracterizează costumul popular este „îmbinarea organică şi armonioasă a utilului cu frumosul, bogăţia de exprimare artistică, gust şi măiestrie în execuţie, simplitate plină de eleganţă, varietate în unitate.” Portul tradiţional din comună, port pe care oamenii harnici şi pricepuţi au ştiut dintotdeauna să-l respecte, are un aspect deosebit. Costumele lor populare sunt armonioase, de o mare varietate şi echilibru cromatic, executate
Monografii: Portul popular în Micălaca

Monografii: Portul popular în Micălaca

Actualitati
Costumul tradiţional purtat de locuitorii Micălăcii până după al Doilea Război Mondial a fost în mare parte lucrat de femei, în casă. Bărbaţii umblau vara cu cămaşă cusută pe piept şi la guler cu diverse motive florale, alb pe alb, şi cu izmene largi, din 8 laţi, - ambele făcute din pânză de bumbac ţesută la război – şi cu laibăr negru cu bumbi metalici de alamă. Iarna purtau cioareci, pieptar de oaie cusut cu flori şi şubă, din lână ţesută în patru iţe. Şuba era ornamentată la piept şi la buzunare cu motive florale, cusute pe postav negru, şi ornamentate, de jur împrejur, cu „pui negri”. Tot din garderoba de iarnă făcea parte şi bunda lungă, ornamentată, ca şi pieptarul, cu motive florale, şi căciula neagră de miel. În picioare aveau cizme la sărbători şi bocanci sau opinci în zilele
Monografii: Arădeni în Primul Război Mondial

Monografii: Arădeni în Primul Război Mondial

Actualitati
Primul Război Mondial (1914 - 1918), de la a cărei izbucnire se împlinesc anul acesta 104 de ani, a adus şi populaţiei municipiului Arad multă suferinţă. Durerea celor rămaşi acasă, ai căror fii, îmbrăcaţi în haina militară au căzut eroic pe fronturi se împletea cu sărăcia generală, lipsa forţei de muncă, spaima ocupaţiilor străine, a restricţiilor şi rechiziţiilor de tot felul a strămutării şi internării în lagăre, schimbărilor sociale. În sprijinul familiilor celor plecaţi pe front, al răniţilor, văduvelor şi orfanilor, Biserica Ortodoxă a adunat fonduri, instituind purtarea în biserică a unui tas de ajutor. Astfel, până în ianuarie 1915, din parohiile, Arad - Centru, Gai, Cicir, Micălaca, Nădlac, Sâmbăteni, a fost predată suma de 399 coroane. Nu se cunoaşte identitatea soldaţilor ro