Ziarul electronic al arădenilor

Tag: monografii

Monografii: Tradiţii de Sânziene în judeţul Arad

Monografii: Tradiţii de Sânziene în judeţul Arad

Actualitati
Sânzienele se serbează, în fiecare an, în 24 iunie, când Biserica Ortodoxă prăznuieşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. În credinţa populară, Sânzienele erau zâne bune, care umblau noaptea şi dădeau roadă holdelor. La Covăsânţ Ziua de Sânziene este prima sărbătoare de vară în calendarul popular. În această zi se fac cununiţe împletite din flori de sânziene cu drimoc sau cu usturoi şi măr dulce. Ele se pun în cuie pe peretele casei şi pe stâlpul de la poartă. În trecut, se făceau cununiţe şi pentru fiecare membru al familiei şi se aruncau pe casă şi pentru cel a cărei coroniţă cădea se considera că nu-i semn bun. Până la Sânziene era interzis să se taie mere cu cuţitul, „ca să nu bată piatra”. La Păuliş Sânzienele – Drăgaica (dezlegare la peşte) este sărbătoarea specifică fetelo
Monografii: Jocul duminical şi balurile la Şepreuş

Monografii: Jocul duminical şi balurile la Şepreuş

Actualitati
Odinioară, jocul duminical şi cel de la sărbători la Şepreuş se ţineau la diverşi oameni, care şi-au transformat prăvăliile în săli de joc. Şepreuşul, fiind o comună mare, jocul s-a ţinut iniţial în 8, mai apoi în 6 asemenea „săli de joc”, de câte 15 m, cele mai cunoscute fiind cele de la „Stana”, „Ioşcoi”, la „Hăicoi” şi la “Sîmnioanea Deichii”. Pentru cele şase locuri de joc au existat tot atâtea benzi (formaţii muzicale), care cântau. Cele şase formaţii instrumentale, care au cântat la joc, au fost: Banda lui Bâru, care cânta la clarinete, Banda lu Bâzu, care cânta la viori, Banda lu Picica care cânta tot la viori, Banda Crăciuneştilor, Banda lu Roată şi Banda lu Vidu. Când formaţia era completă ea era compusă dintr-o vioară prima, o vioară contra, o broancă şi o tobă. Renumiţi ins
Monografii: Obiceiuri de nuntă la Păuliş

Monografii: Obiceiuri de nuntă la Păuliş

Actualitati
La Păuliş, pregătirile pentru nuntă începeau cu „peţitul” fetei şi continuau apoi cu logodna (căpara). Peţitorul era o persoană din afara familiei, care lua legătura cu părinţii fetei pentru a vedea dacă aceştia acceptau încheierea căsătoriei. Dacă se primea acceptul părinţilor fetei, urmau întâlnirile dintre familii la care luau parte şi viitorii miri. Pentru a se interesa mai bine de intenţiile viitoarei mirese, părinţii tânărului obişnuiau să mai trimită la casa viitoarei mirese, un neam ca să o descoase, să afle dacă aceasta ar fi dispusă să-i primească. Dacă părinţii fetei au acceptat, viitorul mire se deplasa, seara, cu căruţa, acest fapt fiind un semn de preţuire şi anticipa cererea în căsătorie. De fapt nu putem vorbi despre o cerere în căsătorie cu adevărat, ci mai degrabă de
Monografii: Obiceiuri de nuntă, la Ioneşti

Monografii: Obiceiuri de nuntă, la Ioneşti

Actualitati
Până în urmă cu 20 de ani, la Ioneşti, nunta începea duminica şi ţinea trei zile. Se începea la mireasă şi se continua la mire. În zilele noastre nunta începe sâmbăta şi se termină duminica, în zorii zilei. După ce tinerii s-au cunoscut şi şi-au anunţat familiile că vor să se căsătorească, familia băiatului mergea „la peţit” la familia fetei, ocazie cu care se stabilea data nunţii şi restul detaliilor legate de nuntă, dar şi de locul unde vor sta mirii după nuntă, adică dacă fata merge „noră”, sau băiatul vine „ginere” la casa fetei. Primele pregătiri de nuntă încep cu o săptămână înainte cu împodobirea „pomului”. Aici, pe malul superior al Crişului Alb, se foloseşte „pomul” în ritualul de nuntă, spre deosebire de satele de la Gurahonţ în jos, unde se foloseşte „steagul de nuntă”. Aces
Monografii: Tradiţii de Rusalii în judeţul Arad

Monografii: Tradiţii de Rusalii în judeţul Arad

Actualitati
Rusaliile este o sărbătoare necreştină la origini, sărbătoarea rozelor la romani, numită „Rozarii”. Ulterior, peste ea s-a suprapus sărbătoarea creştină „Pogorârea Duhului Sfânt”, numită şi Cincezimea. Este o sărbătoare care are o dată mobilă, în funcţie de Paşti. La Covăsânţ La Rusalii se împodobeşte biserica cu frunze de stejar, iar pe jos se presară iarbă verde. În lunea de Rusalii se iese cu litia la holda de grâu, la troiţa din dealul Tornea şi se sfinţeşte dealul. Marţea se ţinea odinioară prin nelucrare pentru grindină. La Păuliş Pogorârea Sfântului Duh – Rusaliile constituie o sărbătoare împortantă din viaţa credincioşilor ortodocşi. A doua zi de Rusalii avea loc procesiunea de sfinţire a dealului şi a câmpului. Cele mai multe procesiuni au avut loc la coliba cioşilor (lâng
Monografii: Casa din pământ bătut de la Covăsînţ

Monografii: Casa din pământ bătut de la Covăsînţ

Actualitati
Materia primă pentru casele din pământ bătut din Covăsînţ a fost lutul (pământul galben) extras, acolo unde nu se putea folosi pământul de la locul de construcţie, din gropi special săpate la marginea satului, numite gropoaie. Săpatul şi transportul pământului se făcea cu căruţa, de către cel care urma să-şi ridice casa, uneori ajutat de rude sau vecini. Exploatarea lutului era considerată prielnică în lunile martie-aprilie, când, după topirea zăpezilor, acesta era afânat şi uşor de săpat. Pământul era descărcat în gospodărie, în jurul viitoarelor ziduri, la îndemâna lucrătorilor. Pentru a fi compact, fără goluri, se mărunţea cu sapa, se alegeau impurităţile şi se stropea cu apă. Pentru fundaţia caselor cu ziduri din pământ se săpa un şanţ cu lărgimea de aproximativ 60 cm, adânc de 50-
Monografii: Grădinile de zarzavaturi ale Aradului

Monografii: Grădinile de zarzavaturi ale Aradului

Actualitati
Este de presupus, că aprovizionarea oraşului cu legume şi fructe era făcută din satele din jur. În preajma Primului Război Mondial şi în anii imediat următori, cultura zarzavaturilor era practicată pe suprafeţe mici şi doar în grădinile de lângă casă. În general exista o opoziţie făţişă din partea sătenilor ca legumele să fie cultivate pe scară largă, afară, în câmp, în gospodării comunale sau specializate. Rezultatele erau considerate bune, mai ales în grădinile şcolare, pe loturile primite prin Reforma Agrară, conduse de învăţători, sub supravegherea şefilor Ocoalelor agricole. Şi acestea, adesea, stăteau necultivate, neîngrădite şi invadate de buruieni. În general, pentru şcoli, dar şi pentru grădinile localnicilor, răsadurile erau asigurate gratuit de către Camera Agricolă, prin fe
Monografii: Hora şi jocul popular în Sânicolaul Mic

Monografii: Hora şi jocul popular în Sânicolaul Mic

Actualitati
Cu multă vreme în urmă, tineretul se bucura de faptul că, duminică de duminică, după masă, la sala culturală era horă. La horă participau, de regulă, tineri de la 17 ani în sus. Organizarea jocului era un drept consfinţit al tinerilor băieţi din contingentul care urma să fie chemat la verificare, apoi la recrutare. Acest drept tinerii îl îndeplineau şi îl respectau până la încorporare, apoi lăsau această preocupare în grija contingentului care urma. De regulă, jocul se organiza la sala culturală, care era aproape de biserică, adică în fostele clădiri ale baronesei Kolb. Tot în aceste săli se mai organizau şi unele nunţi, cam pe la începutul secolului al XX-lea. De menţionat că era un obicei multă vreme respectat că fetele intrau pentru prima dată în joc cam pe la vârsta de 15-16 ani.
Monografii: Jocul de duminică (Hora ţărănească) pe Valea Petrişului

Monografii: Jocul de duminică (Hora ţărănească) pe Valea Petrişului

Actualitati
Jocul era una din cele mai îndrăgite activităţi la care participa întreaga suflare a satelor de pe Valea Petrișului. În horă se prindeau toţi tinerii, iar oamenii mai în vârstă asistau de pe margini lăudând fiecare modul în care odrasla lui juca. În horă nu aveau voie să participe tinerii care aveau mai puțin de 14 ani. La Corbeşti, jocul începea duminică după –masa şi se desfăşura în intervalul orar 14.00 - 19.00. De fapt, în toate localităţile Văii Petriş, acest interval orar era respectat de toată lumea. Feciorii ar mai fi stat, dar mamele îşi urmăreau cu străşnicie fetele şi la orele 19.00 plecau cu ele acasă. Pe Valea Petrişului contează foarte mult „părerea satului” şi de aceea nicio mamă nu dorea să-i fie vorbită fata de rău şi să-i rămână nemăritată. Feciorii ar mai fi stat, d
Monografii: Sărbătoarea Sf. Gheorghe, în județul Arad

Monografii: Sărbătoarea Sf. Gheorghe, în județul Arad

Actualitati
Sângeorzul reprezintă zeul vegetaţiei, protector al animalelor şi holdelor semănate, identificat în Panteonul românesc cu Cavalerul Trac, peste care creştinismul a suprapus pe Marele Mucenic Gheorghe. La Covăsînț De Sângeorz, feciorii din sat căpăreau muzica şi plecau pe la fete „să le ude”. Fata se ascundea în casă, de unde era scoasă de feciori, între care unul era drăguţul ei, şi dusă în curte la fântână. Muzica începea să cânte „La mulţi ani” şi drăguţul o stropea cu apă, ca să fie sănătoasă tot anul. De prin anii 1960-‘70, apa a început să fie înlocuită cu parfum. Pentru udat, fata îi servea pe toţi cu prăjituri, după care feciorii mergeau la altă casă. Fetele udate însoţeau şi ele alaiul. În această zi, covăsânţenii se duc la Feredeu, la hramul paraclisului. La Șicula În Crişa