Ziarul electronic al arădenilor

Tag: monografii

Monografii: Superstiții și credințe populare pe Valea Petrișului

Monografii: Superstiții și credințe populare pe Valea Petrișului

Actualitati
Ca în mai  toate satele românești, și în satele de pe Valea Petrișului superstițiile au ocupat un loc important în viața locuitorilor. Mulți mai cred încă în superstiții și de aceea în viața lor descântecele au avut și încă mai au un rol important. Descântatul Locuitorii de aici, mai ales cei din Roșia-Nouă și Obârșia, cred încă în descântece. Unii dintre ei cred cî un copil mic este cel mai expus deochiului (...). Dacă un copil este grăsuț și frumușel, cum este privit lung de cineva, mai ales de o persoană rea de ochi sau de una cu ochii negri și cu sprâncene îmbinate și nu va zice „să nu-i fie de deochi”, atunci copilul se deoache. Mijloacele folosite contra deochiului sunt stinsul cărbunilor și descântecele de deochi. Orice mamă care presupune cã micuțul ei copil este deochiat, va
Monografii: Originile denumirilor localităţilor Păuliş şi Sâmbăteni

Monografii: Originile denumirilor localităţilor Păuliş şi Sâmbăteni

Actualitati
Primele atestări documentare în care este menţionată localitatea Păuliş apar în prima jumătate a secolului al XIV-lea, în anul 1333, când în registrele dijmelor papale apare sub numele de Paululese, iar în anul 1334, sub denumirea de Sacerdos de Paulese sau Sacerdos de Paululese, după numele ordinului călugărilor Paulini din Cetatea Cladova. În anul 1393 se numea Poalelese, iar în anul 1478 avea denumirea de Pal-Elesy şi de Palelese. La începutul secolului al XVI-lea, Păulişul este menţionat în legătură cu Schitul unui ordin călugăresc, care se afla la gura Văii Cladovei, Păulişul fiind amintit printre localităţile exploatate de către acel ordin călugăresc. La sfârşitul sec. al XVI-lea, ca urmare a faptului că ordinul călugăresc nu a respectat dispoziţia voievodului Ardealului de a îmbr
Monografii: Culesul strugurilor la Miniș

Monografii: Culesul strugurilor la Miniș

Actualitati
Minişenii iubeau via, pentru ei fiecare butuc însemna individualitate, el fiind condus în fiecare an în alt fel, fără a fi exploatat la maximum, fapt care explică longevitatea plantaţiilor din zonă. Ţăranul fruntaş Rusanda Dumitru – „Ciocanu“ - reprezintă personajul colectiv care a sintetizat perfect, într-un dialog cu autorul, relaţia succesului dintre vie şi viticultor: „dacă vrei să ai struguri, la vie trebuie să-i spuni în fiecare zî - Bună gimineaţa! O asemenea relaţie vie, de ataşament şi de dragoste, nu găseai oricând şi oriunde, ci poate doar în Miniş. După 1 iulie, viile rămâneau în exclusivitate în grija paznicilor, a cioşilor, care închideau văile de acces spre deal. Excepţie făcea doar drumul ce ducea spre pădure, dintre „Dealul Poştei şi „Dealul Curţii, unde se putea trece
Monografii: Autobuzele în cartierul Gai

Monografii: Autobuzele în cartierul Gai

Actualitati
Trecând peste insistentele solicitări ale arădenilor şi specialiştilor privind introducerea tramvaiului electric, în anul 1928, Primăria a demontat calea ferată, dezvoltând integral transportul urban cu autobuze. La început au fost folosite cele franceze, de tip Renault, Citroen, iar mai târziu, au fost construite autobuze la Astra Arad. Autovehiculele arădene aveau scheletul caroseriei din lemn de frasin, iar în interior erau lambrisate cu lemn de molid. Aveau o capacitate de 16 locuri pe scaune, două pe peron şi unul lângă şofer. Ferestrele cu geamurile încadrate în rame de lemn, erau fixe. Scaunele din lemn de esenţă tare erau prevăzute cu perne din piele, umplute cu păr de cal. Aceste autovehicole, în greutate de 6,3 tone, consumau, la viteza maximă, 32 litri de benzină şi 3 litri
Monografii: Cultura viţei de vie la Păuliş

Monografii: Cultura viţei de vie la Păuliş

Actualitati
Înainte de toate, locuitorii comunei Păuliş au fost şi sunt renumiţi cultivatori ai viţei de vie. De aceea, viticultura a fost principala sursă de venit a ţăranilor. Date istorice precise despre Podgoria Aradului, din care face parte şi comuna Păuliş, găsim încă din secolul al XIV-lea, perioada feudalismului dezvoltat. În acea perioadă, puterea nobililor devenea din ce în ce mai mare, marile latifundii funciare s-au consolidat în detrimentul ţăranilor iobagi şi a jelerilor consideraţi „hospes” (oaspeţi) pe feudă. În Podgoria Aradului, mari suprafeţe cultivate cu viţă-de-vie aparţineau unor familii maghiare: Maroty, Guthi, Orszagh, iar în zona Păulişului familiei Haraszty. Primele consemnări privind vânzarea unor suprafeţe de vie în zona Păulişului apar în anul 1374, când călugării Paul
Monografii: Tezaurul de denari republicani romani de la Bârsa

Monografii: Tezaurul de denari republicani romani de la Bârsa

Actualitati
În anul 1862, la Bârsa, pe Valea Inicului, pârâu afluent al Văii Hodişului, a fost descoperit un imens tezaur monetar ce conţinea piese de argint, din care se cunosc denari romani republicani din perioada anilor 149-48/47 a.Hr.15 Despre acest tezaur, literatura numismatică românească nu poseda până acum date precise. Doar J. Winkler, sprijinindu-se pe o informaţie din monografia istorică a judeţului Arad de S. Marki, arată că la „Bârzeşti” (în fosta regiune Arad) s-au găsit peste 1000 monede romane republicane şi imperiale dar „informaţiile nu sunt precise”. De fapt, 21 monede din acest tezaur erau bine cunoscute specialiştilor încă din anul 1867, când Kenner a publicat descrierea sumară a acestor monede, ca provenind de la Ineu (Boros-Jenő) în judetul Arad. De la Kenner, cercetătorii
Monografii: Anton Wekerle din Sântana, diplomatul de la Casa Albă

Monografii: Anton Wekerle din Sântana, diplomatul de la Casa Albă

Actualitati
Anton Wekerle s-a născut în 1909, la Sântana, ca singurul fiu al unei familii numeroase de ţărani înstăriţi. A absolvit şcoala primară în localitatea natală, una din învăţătoare fiind verişoara sa, Katharina Ackermann, care i-a transmis dragostea pentru carte. La sfaturile acesteia, Anton Wekerle s-a înscris, în 1926, la gimnaziul Brukenthal de la Sibiu, o instituţie de învăţământ cu tradiţii de şase secole. Mai apoi, a urmat dreptul la Universitatea din Berlin, pregătindu-se pentru o carieră avocăţească. Însă timpurile s-au dovedit nefaste, rezervându-i tânărului sântănean un drum sinuos, ce l-a dus mult mai departe decât ar fi crezut de locurile natale. Imediat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost nevoit să se refugieze, împreună cu familia, din faţa Armatei Roşii
Monografii: Baza militară aeriană a Aradului

Monografii: Baza militară aeriană a Aradului

Actualitati
După zborul lui Traian Vuia, din 18 martie 1906, navigaţia aeriană, cu aparate mai grele decât aerul a luat un avânt deosebit. La scurt timp, pionierii aviaţiei, Henri Coandă, Santos Dumont, Louis Bleriot, Roland Garros, Henri Farman, Aurel Vlaicu etc. au construit noi modele de avioane, cu perfomanţe din ce în ce mai ridicate. În 1911, în întreaga lume, existau peste 1.500 aviatori, din care 700 erau francezi, sacrificându-se pentru această mare idee 100 de temerari ai aerului: Lefevre, Ferber, Delagrange, Le Blon, Rolls, Chavez, Nieuport şi alţii. În aceeaşi perioadă, au început să fie organizate şi în Arad concursuri, expoziţii, prezentări, demonstraţii, cu aparate de zbor bizare, conduse de temerari ai aerului, deveniţi celebri. Primul zbor cu un aeroplan în Arad a avut loc în 4 se
Monografii: Colecţia de artă veche a mănăstirii din Gai

Monografii: Colecţia de artă veche a mănăstirii din Gai

Actualitati
La 7 august 1989, la Mănăstirea „Simeon Stâlpnicul“ din cartierul Gai, prin grija arhiepiscopului dr. Timotei Seviciu, a avut loc festivitatea de inaugurare a Colecţiei de artă veche românească, organizată cu sprijinul Muzeului Judeţean din Arad. După 1989, numărul exponatelor a crescut, creându-se astfel, o colecţie autentică şi valoroasă, formată din vechi lucruri bisericeşti, din secolele al XVI-lea –al XIX-lea, selecţionate din întreaga Eparhie. Se urmărea în felul acesta, pe lângă valorificarea lor culturală, asigurarea unor măsuri suplimentare de securitate şi conservare a unui segment reprezentativ din creaţia artistică arădeană. Pe baza unei selecţii riguroase, cele mai semnificative obiecte sunt prezentate şi azi, sub forma unei Expoziţii permanente cu valoare muzeală, deschisă
Monografii: Şcoala de Viticultură din Miniş

Monografii: Şcoala de Viticultură din Miniş

Actualitati
Viaţa economico-socială a comunei promontoriale Miniş, bazată în mod tradiţional pe viticultură, a cunoscut o schimbare substanţială o dată cu înfiinţarea, în anul 1881, a Şcolii de Vinţăleri. Iniţiativa a aparţinut sătenilor speriaţi de perspectiva extinderii filoxerei în întreaga podgorie, cu efectele ei catastrofale; se mai avea în vedere ca pe lângă funcţia de combatere a filoxerei şcoala să formeze specialişti (vinţăleri) în viticultură, în prepararea vinurilor, tot mai prezente pe pieţele naţională şi internaţională. În Miniş exista încă din anul 1835 o vie model pe lângă pivniţa castelului, unde localnicii, dar şi alţi viticultori din podgorie, şi-au însuşit cunoştinţe utile de vinificaţie. Această oportunitate a stat la originea demersurilor făcute în presa arădeană de către viti