Ziarul electronic al arădenilor

Tag: monografii

Monografii: Obiceiuri de Bobotează în județul Arad

Monografii: Obiceiuri de Bobotează în județul Arad

Actualitati
Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de credincioșii ortodocși și catolici. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. La Covăsînț La Covăsânţ, mai demult, la Bobotează, când cânta părintele Iordanul şi trăgea clopotul la biserică, unii, care se pricepeau, citeau semnele vremii. Ei erau atenţi mai ales din ce direcţie suflă vântul, dacă suflă dă cătă Mureş, dă cătă Şiria sau dă cătă deal, şi în funcţie de acesta ştiau cum va fi Anul. De asemenea, în perioada interbelică, era obiceiul să umble copii prin sat cu „Ciuralexa”. În fiecare gospodărie sunau din clopoţei, făcând mare larmă şi strigând: „Ciuralexa – lexa/C-a murit Alexa/P-o scândură veche/D-zeu să-l ierte”. Obiceiul, atestat atât în Moldova, cât şi în Tr
Monografii. Obiceiuri de Anul Nou în județul Arad

Monografii. Obiceiuri de Anul Nou în județul Arad

Actualitati
Calendarul de ceapă, Țurca, Plugușorul sunt doar câteva dintre obiceiurile străvechi, păstrate și în zilele noastre, în multe dintre localitățile județului Arad. La Covăsânț În Ajunul Anului Nou, la Covăsînţ se făcea „cărindari dă ceapă”. În funcţie de câtă apă se aduna în diferitele foi de ceapă se ştia cum vor fi lunile anului care vine. În noaptea de Anul Nou se credea că e bine să fii îmbrăcat în roşu şi „să ai bani în poşnari”. Dimineaţa, feciorii şi fetele se spălau cu apă neîncepută, în care puneau busuioc şi un ban de argint, ca să miroase ca busuiocul şi să fie bănoşi tot anul. În această zi nu era bine să-ţi vină în casă o femeie, ci un bărbat. De aceea erau bărbaţi care mergeau dimineaţa pe la vecini, ca acestora să le meargă bine tot anul. La fel se credea că nu e bine să
Monografii: Balurile la Sânicolaul Mic

Monografii: Balurile la Sânicolaul Mic

Actualitati
În afară de hora ţărănească, care se ţinea de obicei duminica după masă, în Sânicolaul Mic se mai organizau o mulţime de baluri, de regulă, în serile de sâmbătă. Printre acestea erau Balul căsătoriţilor, Balul vânătorilor şi pescarilor, Balul strugurilor, Balul pompierilor, Balul Mărţişorului, Balul Kirchweih (Kirvai, la germani), Balul mascat, Balul tineretului, Balul recruţilor, Balul Farşingului (lăsarea postului la catolici). Balul recruţilor Balul recruţilor era organizat de mai mulţi tineri din acelaşi contingent, care, prin tradiţie, nu se despărţeau, rămâneau prieteni, şi îndeosebi de fete, fără ca înainte de plecarea în armată să facă o petrecere cu invitaţi. Mulţi băieţi şi fete abia aşteptau acest moment, pentru că se considera că cei care urmau să plece la cătănie intră în
Monografii: Obiceiuri de Crăciun în județul Arad

Monografii: Obiceiuri de Crăciun în județul Arad

Actualitati
Obiceiurile legate de Crăciun se mai păstrează și astăzi în unele localități din județul Arad. Cele mai importante sunt: colindatul, mersul cu steaua, căluşarii. La Covăsânț Crăciunul reprezintă cel mai mare praznic al anului. Prunci mergeau să colinde pe la case, încă din dimineaţa de Ajun. Ei intrau strigând „Bună dimineaţa lui Ajun”. După urări, primeau de la gazde colaci, bani, nuci. În Ajun, în trecut, sub masă, se punea fân care simboliza ieslea. Mâncarea era una de post. În seara de Ajun şi Crăciun feciorii umblau la colindat până către dimineaţă. În perioada interbelică, ceata era însoţită de muzică şi de Țurcă. Când ajungeau la o casă colindătorii întrebau „Slobod îi a colinda?”. Dacă li se spunea că-i slobod, începeau să cânte colinda de intrare. Repertoriul cetei de colindăt
Monografii: Obiceiuri de Ignat, în județul Arad

Monografii: Obiceiuri de Ignat, în județul Arad

Actualitati
În preajma zilei de 20 decembrie, când este Ignatul, în gospodăriile din județul Arad se taie porcul, din care se prepară diverse produse pentru iarnă. La Șepreuș O activitate în care era implicată toată familia la Şepreuş era tăiatul porcului. Odinioară, tăierile aveau loc în jurul datei de 20 decembrie, adică „de Ignat”. Activitatea începea dimineaţa devreme. Vecinii şi prietenii se adunau la casa celui ce urma să-şi taie porcul. După ce beau un păhărel de rachiu să îşi facă curaj, mergeau la coteţ, prindeau porcul şi unul din familie sau un om cu care s-a vorbit dinainte îl înjunghea. Pârjolitul se făcea, mai demult, cu paie. Acum se foloseşte lampa cu gaz sau butelia. După pârjolit, porcul eta curăţat şi spălat, până pielea îi devine roz, apoi era băgat în „casa în care stăteau” ş
Monografii: Ţesutul în război la Şicula

Monografii: Ţesutul în război la Şicula

Actualitati
Ţesutul în război este cel mai vechi şi mai răspândit meşteşug în Şicula. Se mai întâlneşte şi azi, în mai puţine case, practicat mai ales de femeile în vârstă. Acest meşteşug este prin excelenţă feminin. Firul de cânepă, principalul material de lucru, pentru a putea deveni „pânză”, trecea prin mai ulte faze: răşchiatul, înălbitul, depănatul, vopsitul firelor, urzitul firelor, învetitul, îneveditul, umplutul ţevilor. Astfel, răşchiatul consta în trecerea firului tors de pe fus pe răşchitar, pentru obţinerea „jirebiei”. Înălbitul firelor de tors consta într-o serie de fierberi şi opăriri succesive, cu apă şi cenuşă. Urmează apoi depănatul firelor, fază în care jirebiile erau puse pe vârtelniţă sau într-un depănător şi făcute ghem. Vopsitul fibrelor era executat în scopul obţinerii unor
Monografii: Ocupaţii în Micălaca

Monografii: Ocupaţii în Micălaca

Actualitati
Morăritul În secolul al XVIII-lea în Micălaca funcţiona o moară plutitoare pe Mureş, din care Toader Lup deţinea a şaisprăzecea parte iar sârbul Subota Iaksin o pătrime. Odată cu secolul al XX-lea locul morilor de apă este luat de morile cu abur. În 1936 în Micălaca Nouă, pe Calea Radnei, funcţionau o moară de măcinat a lui Adolf Braun, moara de sare a lui Dozsa şi moara de urluit a lui Ursitz Augustin. În Micălaca veche ultimii proprietari locali de mori au fost Păcurar Teodor cunoscut ca Mumer, Huţ Savu, supranumit Cloabăr, Nini Cuzman şi Cosma Gheorghe. Pescuitul O altă ocupaţie veche a locuitorilor din Micălaca, atestată la „meserii” încă din secolul al XVIII-lea, a fost pescuitul, care a reprezentat, dintotdeauna, o sursă de hrană şi de existenţă. În acest sens, meandrele de odi
Monografii: Arhitectura comunei Păuliş

Monografii: Arhitectura comunei Păuliş

Actualitati
În perioada interbelică, la Păuliş au dispărut treptat casele din lemn şi pământ bătut, acoperite cu stuf. S-au construit case mari din văiug şi cărămidă, acoperite cu ţiglă, lângă care s-au ridicat grajduri şi şuri. Casele obişnuite erau constituite din camera din faţă, tindă, camera din spate şi târnaţ de-a lungul întregii construcţii. Camera din faţă era nefolosită, acolo se ţineau hainele de sărbătoare, mobilierul mai deosebit, dunele, pernele şi obiectele de artizanat. Tinda era folosită pe post de bucătărie, dar şi ca dormitor. Camera din spate avea funcţia exclusivă de dormitor pentru toţi membrii familiei. Făcând o analiză a construcţiilor din localitatea Păuliş (Baraţca), a peisajului arhitectural se poate constata existenţa unor „conace”, construcţii masive, înalte, cu 5 sau 6
Monografii: Familiile nobiliare din Comlăuş

Monografii: Familiile nobiliare din Comlăuş

Actualitati
În decursul vremii, teritoriul de azi al localităţii Sântana şi-a schimbat de mai multe ori stăpânul feudal. În anul 1549, Comlăuşul (Sântana de azi) se afla în posesia nobilului maghiar Janos Kincses, pentru ca doi ani mai târziu aşezarea să fie menţionată în documente ca aparţinând lui Emmerich Massay. Potrivit lui Sandor Marki, istoric şi profesor la Universitatea din Cluj - Napoca, familia Massay avea origini italiene şi a fost menţionată în documente încă din anul 1365. S-a stabilit în zona comitatului Arad în timpul domniei lui Matei Corvin. Tot în aceeaşi perioadă, o ramură a familiei a luat numele de Haraklany, după toponimul unei aşezări care se afla în vecinătatea localităţii Sântana. Despre Emmerich Massay se cunoaşte că a fost un protestant înflăcărat care a contribuit la pr
Monografii. Obiceiuri în postul Crăciunului, în județul Arad

Monografii. Obiceiuri în postul Crăciunului, în județul Arad

Actualitati
Postul Crăciunului a început în 15 noiembrie și dureaza până în ziua de Crăciun. Este un interval de curățare sufletească și trupească în care nu se mai organizau nunți, baluri, joc duminical iar oamenii renunțau la mâncarea de dulce. La Șicula De când începea postul oamenii corindau seara. În săptămâna Crãciunului femeile făceau curățenie mare în casă. Odinioară văruiau, murluiau. De asemenea se fãcea mai multă pâine, fiindcă între Crăciun și Bobotează nu se cocea, fiindcă se credea că este păcat. Tot acum se coceau și colacii care urmau să se dea colindătorilor. La Chișineu Criș Din data de 15 noiembrie, timp de şase săptămâni se desfăşoară postul Crăciunului, perioadă în care sunt interzise nunţile, petrecerile şi jocurile. Postul încetează a doua zi de Crăciun, când se dezleagă