Ziarul electronic al arădenilor

Tag: monografii

Monografii: În trecut, cartierul Gai a fost comună

Monografii: În trecut, cartierul Gai a fost comună

Actualitati
Unul dintre cele mai vechi cartiere ale Aradului, Gaiul, este aşezat în nord – vestul municipiului, la 5 km de centrul oraşului. În vremurile vechi, actualul cartier a fost o mare comună care s-a numit „Gaia”. Se zice că în jurul Gaiului de atunci a fost multă apă şi turcii cu găi treceau să ajungă pe locul locuit de popor. Prin anii 1800, numele comunei s-a scris „Gai”, până în anii 1820, când deja numele s-a schimbat în „Gaiu” (în matricule). (…) În 1919, Sectorul administrativ Gai, condus de Diregătoria (Circumscripţia administrativă) nr. II, cu sediul pe Magyar utca (str. Grădinarilor) nr. 1, cuprindea tot teritoriul din Gai, Bujac, Şega şi cătunele aparţinătoare din Dulok (Câmpuri), învecinându-se spre est cu suburbiile Uj Telep (Grădişte), Sarkad şi Elisaveta (zona Gării, Păduric
Monografii: Hora și polca la Sântana

Monografii: Hora și polca la Sântana

Actualitati
În Comlăuș și Sântana, specificul celor două mari comunități - românii și etnicii germani - era pus în evidență și prin particularitățile culturale, anume hora sau „jocul de duminică”, pentru comlăușeni, în timp ce pentru șvabi era reprezentativă polca. Dacă în zilele de lucru, comlăușenii și sântănenii se preocupau să-și asigure cele necesare pentru viața de zi cu zi, duminicile și zilele de sărbătoare constituiau un prilej de întâlnire, bucurie, distracție și cunoaștere pentru întreaga obște. În partea locului, principalele manifestări culturale erau hora, așa-numitul „joc de duminică”, și balurile șvăbești. Primul era specific în Comlăuș, iar desfășurarea sa cunoștea mai multe reguli stricte: „îndăluitul” îl făceau doar „gazdele de joc”, iar în fața muzicii nu puteau juca decât fecio
Monografii. Obiceiuri sociale la Secusigiu

Monografii. Obiceiuri sociale la Secusigiu

Actualitati
Târgul şi piaţa Dincolo de schimbul de mărfuri, specific economiei de subzistenţă a ţăranilor, târgurile anuale şi pieţele săptămânale reprezentau şi reprezentă şi azi una din importantele ocazii de socializare, în care oamenii din satele învecinate au ocazia să se întâlnească, să comunice, să stabilească anumite legături. Un punct de întâlnire al oamenilor din satele aflate pe cursul inferior al Mureşului, pe malul sudic, era chiar târgul din Secusigiu, care, în perioada 1844 - 1940, s-a ţinut de trei ori pe an, în 25 ianuarie, 27 iulie şi 23 octombrie. Alături de acesta, în zonă, mai erau târgurile de la Periam, Semlac şi Arad. Givanul Tot o formă de socializare era şi givanul, care se ţinea duminica şi la sărbători. Atunci, după masa de prânz, oamenii obişnuiau să se adune la colţu
Monografii: Bucătăria tradițională din Pecica

Monografii: Bucătăria tradițională din Pecica

Actualitati
„Peşca-i ţara pitii şi plăcintii“, spune o zicală veche din Pecica. Şi ca să dovedim aceasta vom urmări în cele ce urmează cât mai multe elemente ale activităţii culinare; cotidiene sau la ocazii festive – ce ţin, e evident, de inventivitatea şi riceperea gospodinei în realizarea „reţetelor”  bucătăriei tradiţionale. Peşcanile, întâi de toate, bune gospodine erau maestre în prepararea pâinii; „pita dă Peşca” a devenit faima localităţii, aceasta fiind nu numai mare, dar și gustoasă, un simbol al priceperii şi hărniciei pecicanilor, fie ei români, unguri, slovaci sau ţigani. Ce-i asigura aceste calităţi? Întâi grâul, foarte bogat în gluten, (soiul Ötvös, de exemplu), ce dădea o făină de foarte bună calitate, e drept, şi darorită morilor – Ghizela, Scherer, Bacsilla, Aconi – care scoteau „f
Monografii: Oskar Kaufmann din Sântana, un artist între arhitecţi

Monografii: Oskar Kaufmann din Sântana, un artist între arhitecţi

Actualitati
Oskar Kaufmann, cel care avea să devină cel mai cunoscut arhitect a numeroase clădiri berlineze de artă, s-a născut, în anul 1873, la Sântana, într-o familie înstărită de comercianţi evrei. Studiul arhitecturii l-a început destul de târziu, la Budapesta, pe când avea deja 30 de ani. La acea vreme însă, pare-se, marea sa pasiune era muzica. Intenţionând să devină pianist, Kaufmann lua, pe ascuns, ore la Conservatorul din Budapesta. Părinţii săi au aflat despre aceste preocupări şi au refuzat să îi mai finanţeze studiile, ceea ce l-a determinat pe tânărul artist să părăsească Ungaria. Fără să se dea bătut în faţa vicisitudinilor ce nu l-au ocolit, O. Kaufmann a continuat să îşi desăvârşească pregătirea de arhitect la Şcoala Politehnică Arhiducală de la Karlsruhe. Pe atunci, îşi câştiga e
Monografii: Medicina populară la Chişineu Criş

Monografii: Medicina populară la Chişineu Criş

Actualitati
Medicina populară s-a dezvoltat din necesităţile imediate ale ţăranului, care a căutat să vindece diferite boli (atât la oameni, cât şi la animale), folosind plantele medicinale, de mare valoare, sau diferite metode rezultate din experienţa anilor. Pe arsuri se punea pământ galben argilos, oţet sau albuş de ou, ulei sau pâine înmuiată în lapte proaspăt de capră. Pe rând, puneau o felie de slănină, untură nesărată sau varză crudă unsă cu untură. Pentru buboaie (furuncul) se punea o ceapă prăjită sau felii de roşii coapte, care se considera că grăbesc coptul furunculului, iar untura de iepure era folosită pentru a absorbi puroiul. Pentru bube vinete spre negru se trăgea prin ele fintău (aţă neagră), ca să curgă puroiul. Pentru dureri de măsele se punea în urechi un căţel de usturoi, iar c
Monografii: Obiceiuri de Bobotează în județul Arad

Monografii: Obiceiuri de Bobotează în județul Arad

Actualitati
Boboteaza sau epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de credincioșii ortodocși și catolici. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. La Covăsînț La Covăsânţ, mai demult, la Bobotează, când cânta părintele Iordanul şi trăgea clopotul la biserică, unii, care se pricepeau, citeau semnele vremii. Ei erau atenţi mai ales din ce direcţie suflă vântul, dacă suflă dă cătă Mureş, dă cătă Şiria sau dă cătă deal, şi în funcţie de acesta ştiau cum va fi Anul. De asemenea, în perioada interbelică, era obiceiul să umble copii prin sat cu „Ciuralexa”. În fiecare gospodărie sunau din clopoţei, făcând mare larmă şi strigând: „Ciuralexa – lexa/C-a murit Alexa/P-o scândură veche/D-zeu să-l ierte”. Obiceiul, atestat atât în Moldova, cât şi în Tr
Monografii. Obiceiuri de Anul Nou în județul Arad

Monografii. Obiceiuri de Anul Nou în județul Arad

Actualitati
Calendarul de ceapă, Țurca, Plugușorul sunt doar câteva dintre obiceiurile străvechi, păstrate și în zilele noastre, în multe dintre localitățile județului Arad. La Covăsânț În Ajunul Anului Nou, la Covăsînţ se făcea „cărindari dă ceapă”. În funcţie de câtă apă se aduna în diferitele foi de ceapă se ştia cum vor fi lunile anului care vine. În noaptea de Anul Nou se credea că e bine să fii îmbrăcat în roşu şi „să ai bani în poşnari”. Dimineaţa, feciorii şi fetele se spălau cu apă neîncepută, în care puneau busuioc şi un ban de argint, ca să miroase ca busuiocul şi să fie bănoşi tot anul. În această zi nu era bine să-ţi vină în casă o femeie, ci un bărbat. De aceea erau bărbaţi care mergeau dimineaţa pe la vecini, ca acestora să le meargă bine tot anul. La fel se credea că nu e bine să
Monografii: Obiceiuri de Crăciun în județul Arad

Monografii: Obiceiuri de Crăciun în județul Arad

Actualitati
Obiceiurile legate de Crăciun se mai păstrează și astăzi în unele localități din județul Arad. Cele mai importante sunt: colindatul, mersul cu steaua, căluşarii. La Covăsânț Crăciunul reprezintă cel mai mare praznic al anului. Prunci mergeau să colinde pe la case, încă din dimineaţa de Ajun. Ei intrau strigând „Bună dimineaţa lui Ajun”. După urări, primeau de la gazde colaci, bani, nuci. În Ajun, în trecut, sub masă, se punea fân care simboliza ieslea. Mâncarea era una de post. În seara de Ajun şi Crăciun feciorii umblau la colindat până către dimineaţă. În perioada interbelică, ceata era însoţită de muzică şi de Țurcă. Când ajungeau la o casă colindătorii întrebau „Slobod îi a colinda?”. Dacă li se spunea că-i slobod, începeau să cânte colinda de intrare. Repertoriul cetei de colindăt
Monografii: Obiceiuri de Ignat, în județul Arad

Monografii: Obiceiuri de Ignat, în județul Arad

Actualitati
În preajma zilei de 20 decembrie, când este Ignatul, în gospodăriile din județul Arad se taie porcul, din care se prepară diverse produse pentru iarnă. La Șepreuș O activitate în care era implicată toată familia la Şepreuş era tăiatul porcului. Odinioară, tăierile aveau loc în jurul datei de 20 decembrie, adică „de Ignat”. Activitatea începea dimineaţa devreme. Vecinii şi prietenii se adunau la casa celui ce urma să-şi taie porcul. După ce beau un păhărel de rachiu să îşi facă curaj, mergeau la coteţ, prindeau porcul şi unul din familie sau un om cu care s-a vorbit dinainte îl înjunghea. Pârjolitul se făcea, mai demult, cu paie. Acum se foloseşte lampa cu gaz sau butelia. După pârjolit, porcul eta curăţat şi spălat, până pielea îi devine roz, apoi era băgat în „casa în care stăteau” ş