La Covăsînț
În trecut, în sat se zicea că ouăle vopsite în Joia Mare nu se stricau.
De asemenea, lumânările aprinse în biserică, în Vinerea Mare, când se făcea mormântul Domnului, se duceau acasă şi dacă bătea piatra se aprindeau, ca să se oprească grindina.
Aceleaşi puteri de apărare împotriva duhurilor rele le aveau şi lumânările aprinse la Înviere. Ele trebuiau îngrijite în fiecare casă fiindcă „era bune la toate celea”.
La Șicula
Încă din Joia Mare se înroşesc ouăle, care sunt mâncare secramentală în ziua de Paşti.
În percepţia creştinilor se susţine că acestea sunt înroșite pentru că peste coşurile cu ouă a curs sângele lui Hristos, când mama lui Iisus le-ar fi dus în dar romanilor de la Golgota. Se mai crede că, ouăle înroşite sunt o dovadă a Înviieri Lui Hristos, deoarece, atunci când femeile credincioase s-au dus să ducă vestea înviierii lui Irod, i-au adus în dar coşuri cu ouă.
Aceste femei când i-au spus lui Irod „Hristos a înviat”, Irod uitându-se la ouă, acestea s-ar fi înroşit. Dându-şi seama că este o minune, Irod a răspuns „Adevărat ca înviat”.
În Vinerea Paştilor se ţine post negru, adică nu se mânâncă şi nu se bea nimic. Seara se mergea la biserică, la „Înmormântare”, obicei ce aminteşte de moartea lui Iisus.
La miezul nopţii se trag clopotele, în mod simbolic, iar sâmbăta se bate toaca în semn de doliu.
La Șepreuș
Miercurea era ziua când în sat se făceau Paștile. Prescurărița venea la casa celui care s-a anunțat că dă Paștile în acel an și coace aici cele șapte pâini, pe care înainte de le pune în cuptor pune pristolnicul.
În Joia Mare, credincioșii împreună cu primarul și preotul pornesc de la biserică cu cantorul, cu prapuri și cu doi dieci să aducă „paștile”. În curte se face o slujbă religioasă, preotul sfințește casa, după care pornesc în convoi cu coșurile cu „paști” la biserică, unde sunt sfințite. Din această zi până la Paști nu mai băteau clopotele, ci toaca.
În Vinerea Mare se vopseau ouăle. Mai demult, femeile vopseau ouăle cu coji de ceapă. În Șepreuș, în Vinerea Mare, se face maslu cu trei popi și este obiceiul să se facă o pogace, de post, care este sfințită și se împarte la credincioși. Pogacea este facută tot de prescurăriță, ajutată de alte femei. Faina, ouăle, uleiul sunt date de credincioși.
În Sâmbăta Mare, seara, în curtea bisericii se aprindea un foc care ardea până dimineața.
La Păuliș
În zilele premergătoare Învierii Domnului (Postul Paștelui), credincioșii ortodocși din Păuliș și Sâmbăteni se deplasau în serile de Denie la biserici, împreună cu familia și copiii.
Tinerele fete și feciorii erau prezenți în curtea bisericilor, locul unde se bătea toaca. În toată perioada postului nu se țineau nunți, nu se organizau jocuri sau alte activități culturale.
La Secusigiu
În biserică, în Vinerea Mare se pune Sfântul Mormânt şi se oficiază slujba de înmormântare.
În trecut, cel care voia să ţină şerpi şi broaştele departe de casă, dimineaţa, înainte de răsărit, trebuia să măture roata pe după casă spinii şi în acest timp să spună: „Kigyó, béka hagyi el engem,/Kigyó, béka kiseperlek!”(Şarpe, broască lasă-mă în pace/Şarpe, broască te mătur).
De asemenea în această zi nu se coacea pâina, fiindcă se credea că acesta s-ar fi transformat în piatră.
La Chișineu Criș
În săptămâna Paştelui, joia nu se lucrează, iar vinerea era considerată „vinerea sacă”, când nu se făcea de mâncare, nu se mătura, nu se făcea foc în vatră, nu se rânea (nu se făcea curat în grajduri).
Această zi era afectată numai de post. Femeile în vârstă stăteau la biserică de vinerea seara până duminică dimineaţa, la Înviere, lângă mormântul lui Cristos.
La Șimand
Din Joia Mare nu se mai trag clopotele la biserică. În schimb se bate toaca.
În Vinerea Mare persoanele foarte credincioase ţineau în trecut post negru până asfinţea soarele. Seara în biserică se punea mormântul lui Isus.
În Micălaca
În Săptămâna Mare preotul sfințea toate casele. În această săptămână postul era și mai strict. În fiecare seara credincioșii mergeau la biserică, la denii. Vineri după masa, la ora 15.00, se punea în mijlocul bisericii Sfântul Mormânt. Atunci se făcea o slujbă specială.
În Gai
În Joia Paştelui, după slujba Deniilor, nu se mai trăgeau clopotele, şi se bătea toaca, în turnul bisericii. Băieţii, de vârstă şcolară, se căţărau, în clopotniţă, pe scările aproape verticale, pentru a bate, într-un anume ritm, mai tărăgănat decât la sârbi, cu două ciocane din lemn, toaca, o palancă din paltin, lungă de 1,5 m şi lată de 0,5 m, pregătită din timp la rotăria lui Mihailovici. Programul se desfăşura până sâmbătă seara, doar ziua.
Odată cu înserarea, accesul în turn se oprea, biserica, fiind închisă peste noapte. În acest timp, se declanşau, adevărate întreceri, privind îndemânarea, greutatea ciocanelor, durata şi forţa de lovire a lemnului. Acestea se încheiau adeseori cu spargerea toacei, adică crăparea şi despicarea scândurii, spre marea nemulţumire a crâsnicului, responsabil cu înlocuirea ei.
Tot în această perioadă, până seara târziu, cete de băieţi, detunau cu ajutorul unor cutii din tablă goale, vechi ambalaje pentru vopseaua de ulei şi a acetilenei obţinute din bucăţele de carbid şi apă.
surse:
Monografia comunei Covăsânț, Rodica Colta, Doru Sinaci, Natalia Tomi, Editura Mirador 2012
Șicula – monografie etnografică, Morariu M.Radu Ioan, Oradea, 2005
Monografia comunei Șepreuș, Rodica Colta, Doru Sinaci, Editura Mirador 2010
Căprioara. Monografie, Rodica Colta, Doru Sinaci, Ioan Traia, Editura Mirador 2011
Miniș – istorie și cultură, Virgil Valea, Editura Concordian, Arad 2011
Monografia comunei Păuliș, Petru Nicoară, Tatiana Tudur, Cornelia Foster, Editura Mirador 2010
Doru Sinaci, Rodica Colta, Monografie Secusigiu
Stela Mătiuţ, De la Crisius la Chişineu Criş, contribuţii monografice, Editura Mirador, 2012
Doru Sinaci, Rodica Colta, Dimitrie Otavă, Monografia Comunei Şimand
Micălaca. Monografie, Augustin Mureșan, Doru Sinaci, Rodica Colta, Felicia Oarcea, Editura Mirador 2010
Monografiile orașului Arad – Gai, vol I, prof Horia Truță
