Ziarul electronic al arădenilor

Tag: din

Nașterea Fecioarei Maria, prima mare sărbătoare din noul an bisericesc

Nașterea Fecioarei Maria, prima mare sărbătoare din noul an bisericesc

Religie
În fiecare an, la data de 8 septembrie, creştinii sărbătoresc Naşterea Maicii Domnului, cunoscută în popor drept Sfânta Maria Mică. Este prima sărbătoare din cursul anului bisericesc, care a început la 1 septembrie şi totodată cea mai mare sărbătoare a toamnei. Sfânta Scriptură nu relatează acest eveniment, dar scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea şi copilăria Fecioarei Maria. Cea mai importantă sursă o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul al II-lea. Părinţii Fecioarei Maria sunt Ioachim şi Ana. Tatăl ei era din seminţia lui Iuda şi urmaş al regelui David, iar mama sa era fiica preotului Matthan şi descendentă din familia preoţească a lui Aaron. Astfel, avea să se împlinească proorocia că Mesia va avea o dublă descendenţă
Monografii: Fabrica de Cânepă de la Iratoşu

Monografii: Fabrica de Cânepă de la Iratoşu

Actualitati
Printre unităţile industriale naţionalizate la 11 iunie 1948 a fost şi Intreprinderea Crişana - Ţesătorie de In şi Cânepă din Drumul Iratoşului. Vechiul proprietar, Bocsanschi Ladislau, a avut sediul, succesiv, în Arad, Bd. Dragalina nr. 16, şi str. Cloşca nr. 11, aflată în proprietatea lui. De-a lungul timpului, numeroşi găieni, în special cei din sălaşe, au avut legături însemnate cu acest stabiliment construit de contele Nadasdy, în 1930. Relaţiile erau consolidate, atât în calitatea lor de cultivatori ai inului şi cânepii, cât şi în cea de angajaţi sezonieri sau permanenţi ai fabricii. În 1942, unul din proprietarii fabricii, George Roxin fiind invinuit de către organele de control ale statului de fraudă, a solicitat sprijinul Camerei Agricole. I se imputa faptul că nu scoate un ran
Monografii: Obiceiuri din viața comunității de la Nadăș

Monografii: Obiceiuri din viața comunității de la Nadăș

Actualitati
Pe lângă tradiţiile legate în principal de sărbătorile religioase de peste an, la Nadăş găsim şi obiceiuri care au legătură cu anumite situaţii sau evenimente din viaţa comunităţii sau a locuitorilor. Paparudele În trecut, în verile secetoase, se apela uneori la paparude. De regulă, femeile ţigănci din sat îşi puneau peste haine frunze de căptălan (brustur) şi porneau din casă-n casă, iar gazdele aruncau apă din fântână pe ele, în timp ce paparudele cântau: „Dădăloaie, loaie Doamne dă să ploaie Ploiţă curată De la Domnul dată Prin nori strecurată“. Gospodarii le răsplăteau cu alimente, pâine şi slănină. Culesul țarinii și plata cioșilor Un obicei interesant era legat de „culesul ţarinii” şi plata cioşilor (paznicilor) de câmp. Nădăşenii (care aveau pământ în ţarină) alegeau doi
Monografii: Plutaşii din Micălaca

Monografii: Plutaşii din Micălaca

Actualitati
Cercetând documentele păstrate la Arhivele Statului din Arad, istoricii şi cercetătorii arădeni Mircea Timbus şi Ioan Popovici au întocmit un studiu privind intitulat „Documente inedite despre navigaţia pe Mureş”, care scoate în evidenţă principala activitate a micălăcenilor, plutăritul. Încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, documentele relevă acţiunile întreprinse de autoritatea comitatului Arad în vederea curăţirii albiei râului Mureş, de copaci şi mărăciniş, cu scopul de a deschide drum, pe luciul apei, la început plutelor încărcate cu sare. (…) Faptul că plutăritul pe Mureş devenise, în perimetrul arădean şi, mai ales pentru locuitorii din Micălaca, o ramură distinctă de activitate o confirmă, pe de o parte, nevoia recrutării unui apreciabil număr de plutaşi pentru trans
Monografii: Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor din Păuliş

Monografii: Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor din Păuliş

Actualitati
Plugăritul şi creşterea animalelor erau ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor comunei Păuliş. Aceste îndeletniciri s-au dezvoltat în strânsă interdependenţă cu animalele, producătoare de materie primă pentru îmbrăcăminte, încălţăminte, dar şi îngrăşăminte naturale (gunoiul de grajd). O tradiţie existentă şi astăzi printre gospodari este îngrăşarea porcilor, a „bicilor” (tauri), care apoi erau valorificaţi sau sacrificaţi pentru hrana familiei. Mândria localnicilor erau boii şi caii, care erau folosiţi pentru tracţiune şi la muncile agricole. Plugarii foloseau plugul de lemn cu brăzdar de fier, cu corman mobil, care, de fiecare dată când ajungea la capătul ogorului arat, se întorcea de cealaltă parte a plugului, rostuind astfel brazda de aceeaşi parte. Plugul era alcătuit dintr-un grâ
Tradiţii şi obiceiuri de Izvorul Tămăduirii. Unde se află apele vindecătoare

Tradiţii şi obiceiuri de Izvorul Tămăduirii. Unde se află apele vindecătoare

Religie
În fiecare an, în prima vineri după Paşti, ortodocşii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. Acesta este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul său în mântuirea oamenilor. Numele sărbătorii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor din apropierea Constantinopolului. Potrivit tradiţiei, Leon cel Mare, înainte de a ajunge împărat, se plimba într-o pădure din apropierea Constantinopolului,  unde întâlneşte un bătrân orb care îi cere să îi dea apă şi să îl ducă în cetate. Leon caută un izvor, dar nu găseşte. La un moment dat, o aude pe Maica Domnului care îi spune să pătrundă mai adânc în pădure şi să îi potolească setea orbului, precum să îi ungă şi ochii. Leon găseşte izvorul, îi dă orbului să bea din el şi îl spală pe faţă cu apa de acolo. Atunci are loc minunea -
Monografii: Floriile în localități din județul Arad

Monografii: Floriile în localități din județul Arad

Actualitati
Sărbătoarea Floriilor este aşteptată cu mult interes şi bucurie în localitățile județului Arad și este numită sărbătoarea primăverii, a bogăţiei şi frumuseţii florilor, mai ales a florilor, pomilor fructiferi, înseamând trezirea întregii vegetaţii din amorţeala iernii. La Covăsînț În sâmbăta Floriilor, în trecut, copii ieşeau cu preotul, cu praporii, cu corul, pe vale în jos după sălcii. Se cânta tot drumul cântece religioase. Crengile adunate se duceau la biserică, unde erau sfinţite şi împărţite în ziua de Florii credincioşilor. Acasă, din aceste crengi de salcie se făceau coroniţă şi se păstrau la oglindă, la icoane. În caz de vreme rea, de tunete, fulgere, se rupea un mugur de salcie şi se ardea, ca să se oprească stihia. La Șicula De Florii se obișnuieşte ca la biserică să fie ad
Monografii: Katharina Ackermann, în slujba comunităţii din Sântana

Monografii: Katharina Ackermann, în slujba comunităţii din Sântana

Actualitati
Născută la Sântana, în anul 1881, Katharina Ackermann a rămas în memoria locului drept o remarcabilă binefăcătoare, care şi-a dedicat întreaga viaţă întrajutorării semenilor, în spiritul valorilor creştine pe care le-a promovat cu asiduitate. Deşi s-a pregătit pentru a fi învăţătoare, firea sa bolnăvicioasă a împiedicat-o să îmbrăţişeze această profesie. În schimb, şi-a găsit menirea în propagarea credinţei şi în neobosita grijă pentru cei nevoiaşi. La fel ca şi predecesoarea sa, Margaretha de Tomjan-Bibics, de care se leagă construirea primei biserici şi înfiinţarea învăţământului, prin aducerea călugărilor piarişti în localitate, Katharina Ackermann şi-a pus pecetea, în mod hotărâtor, asupra comunităţii locale. Din iniţiativa sa, a fost realizat altarul din marmură al bisericii romano
Monografii: Preparate culinare din Chişineu Criş

Monografii: Preparate culinare din Chişineu Criş

Actualitati
La Chişineu Criş, alimentaţia avea la bază produsele agricole cultivate în grădini, livezi şi ogoare. Alimentele de bază au fost şi rămân în lumea satelor cartoful, fasolea, varza şi mălaiul. Alimentele erau şi sunt preparate după obiceiul local având un anume specific de la o zonă la alta. Mâncarea era gustoasă şi nutritivă. Ea se prepara numai pentru prânz şi cină. La amiază se mânca pâine, clisă (slănină) şi ceapă. Prepararea alimentelor era legată de anumite zile din săptămână sau anumite sărbători. Peste săptămână, joia şi duminica, se tăiau pui sau se pregătea carne de oaie sau de porc, din care se făcea o supă cu tăiţei, bănuşei (aluat tăiat cubuleţe) sau răzăleau (aluat ras). Felul doi era carne fiartă, sos de părădici (roşii), de ai (usturoi), de ceapă, de gutui sau de vişine
Monografii: Moara cu aburi din cartierul Gai

Monografii: Moara cu aburi din cartierul Gai

Actualitati
În 1921, Fraţii Neuman erau proprietarii a două unităţi agroalimentare: Fabrica de spirt - Drojdie şi Moara. Moara, cu un capital social de 10 milioane lei, şi 220 muncitori, avea o capacitate zilnică pentru măcinat 35 vagoane de cereale. În anii următori, numărul angajaţilor firmei, muncitori şi funcţionari, a crescut la 500. Conducerea a fost asigurată prin directorul general Horan Emanuel, directorul economic Herman Gyula, secondaţi de Arnold Fux şi directorul tehnic, Specht. Pentru desfacerea produselor în România, Fraţii Neuman au înfiinţat o reprezentanţă la Bucureşti, fără a renunţa la cea din Viena. Produsele morii, griş, făină, tărâţe erau comercializate, în continuare, pe întreg cuprinsul ţării, prin intermediul reţelei de depozite şi agenţii, înfiinţate în întreaga ţară, mai