Ziarul electronic al arădenilor

Tag: din

Monografii: Katharina Ackermann, în slujba comunităţii din Sântana

Monografii: Katharina Ackermann, în slujba comunităţii din Sântana

Actualitati
Născută la Sântana, în anul 1881, Katharina Ackermann a rămas în memoria locului drept o remarcabilă binefăcătoare, care şi-a dedicat întreaga viaţă întrajutorării semenilor, în spiritul valorilor creştine pe care le-a promovat cu asiduitate. Deşi s-a pregătit pentru a fi învăţătoare, firea sa bolnăvicioasă a împiedicat-o să îmbrăţişeze această profesie. În schimb, şi-a găsit menirea în propagarea credinţei şi în neobosita grijă pentru cei nevoiaşi. La fel ca şi predecesoarea sa, Margaretha de Tomjan-Bibics, de care se leagă construirea primei biserici şi înfiinţarea învăţământului, prin aducerea călugărilor piarişti în localitate, Katharina Ackermann şi-a pus pecetea, în mod hotărâtor, asupra comunităţii locale. Din iniţiativa sa, a fost realizat altarul din marmură al bisericii romano
Monografii: Preparate culinare din Chişineu Criş

Monografii: Preparate culinare din Chişineu Criş

Actualitati
La Chişineu Criş, alimentaţia avea la bază produsele agricole cultivate în grădini, livezi şi ogoare. Alimentele de bază au fost şi rămân în lumea satelor cartoful, fasolea, varza şi mălaiul. Alimentele erau şi sunt preparate după obiceiul local având un anume specific de la o zonă la alta. Mâncarea era gustoasă şi nutritivă. Ea se prepara numai pentru prânz şi cină. La amiază se mânca pâine, clisă (slănină) şi ceapă. Prepararea alimentelor era legată de anumite zile din săptămână sau anumite sărbători. Peste săptămână, joia şi duminica, se tăiau pui sau se pregătea carne de oaie sau de porc, din care se făcea o supă cu tăiţei, bănuşei (aluat tăiat cubuleţe) sau răzăleau (aluat ras). Felul doi era carne fiartă, sos de părădici (roşii), de ai (usturoi), de ceapă, de gutui sau de vişine
Monografii: Moara cu aburi din cartierul Gai

Monografii: Moara cu aburi din cartierul Gai

Actualitati
În 1921, Fraţii Neuman erau proprietarii a două unităţi agroalimentare: Fabrica de spirt - Drojdie şi Moara. Moara, cu un capital social de 10 milioane lei, şi 220 muncitori, avea o capacitate zilnică pentru măcinat 35 vagoane de cereale. În anii următori, numărul angajaţilor firmei, muncitori şi funcţionari, a crescut la 500. Conducerea a fost asigurată prin directorul general Horan Emanuel, directorul economic Herman Gyula, secondaţi de Arnold Fux şi directorul tehnic, Specht. Pentru desfacerea produselor în România, Fraţii Neuman au înfiinţat o reprezentanţă la Bucureşti, fără a renunţa la cea din Viena. Produsele morii, griş, făină, tărâţe erau comercializate, în continuare, pe întreg cuprinsul ţării, prin intermediul reţelei de depozite şi agenţii, înfiinţate în întreaga ţară, mai
Sfântul Nicolae. Tradiţii şi obiceiuri din România şi alte ţări

Sfântul Nicolae. Tradiţii şi obiceiuri din România şi alte ţări

Life
Sfântul Nicolae se sărbătoreşte în ziua 6 decembrie. În această zi, copiii aşteaptă cadouri în ghetuţe de la Moş Nicolae, însă cei obraznici ar putea primi doar o nueluşă. Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost investit de religia ortodoxă Sfântul Nicolae îi dă dreptul să intervină în acest fel în educația copiilor. Povestea lui Moș Crăciun începe cu un bătrân numit Sfântul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune că el posedă puteri magice și a murit în 340 a.H. și a fost îngropat în Myra. Târziu, în secolul XI, soldații religioși din Italia au luat rămășițele sfântului cu ei înapoi în Italia. Ei au construit o biserică în memoria lui, în Ari, un oraș port din sudul Italiei. Curând, pelerinii creștini din toată lumea au venit să viziteze Biserica Sfântului Nicolae, potrivit wikiped
Monografii: Costumul popular din Nadăş

Monografii: Costumul popular din Nadăş

Actualitati
Costumul popular din localitatea arădeană Nadăş este specific zonei etnografice a Ţării Zărandului, el păstrându-se din generaţie în generaţie cu caracteristicile sale esenţiale. Costumul popular este confecţionat din pânză ţesută în război. Costumul popular masculin este alcătuit din mai multe părţii şi anume: izmene largi, peste care se pune cârpa cu colţi. De asemenea, bărbații mai poartă cămaşa, care pe piept şi la mâneci are nasturi de culori alternative roşu şi albastru. În picioare se poartă cizme de piele cu tureac sau opinci cu nojiţe. Pe cap, bărbații poartă colop de paie vara, iar iarna căciulă neagră de astrahan. Costumul popular feminin al domnişoarelor se compune din: poale brodate şi creţe, în partea inferioară cu cipcă (dantela), prima de culoare închisă (neagră sau alb
Monografii: Portul popular tradițional din Pecica

Monografii: Portul popular tradițional din Pecica

Actualitati
Costumul popular de la Pecica, atât cel femeiesc, cât şi cel bărbătesc, este o combinaţie între ce găsim în Ţara Crişurilor şi în Banat, locuri de unde au coborât/urcat, viitorii locuitori ai localităţii. Costumul femeiesc se compune din: „poale”, cusute cu „cipcă” sau „slinguiţe”, largi, care se purtau pe sub „sugnă”, ce acoperea corpul de la mijloc în jos, fiind decorată cu borduri cusute, chiar şi acelea din material „dă cumpărat”. „Spătoiu” (cămaşa), confecţionat din material foarte fin („dă tinari”), avea cusături florale doar pe mâneci (alb pe alb/galben şi mai târziu cu fir de aur), care ieşeau de sub „tieptari”-ul, ce se încheia cu nişte clame de argint sau de aur, realizat din acelaşi material („cârtiţă” - catifea foarte fină) ca şi sugna/„zaghia”. În cazul tinerelor, „sugna” şi
Nașterea Fecioarei Maria, prima mare sărbătoare din noul an bisericesc

Nașterea Fecioarei Maria, prima mare sărbătoare din noul an bisericesc

Religie
În fiecare an, la data de 8 septembrie, creştinii sărbătoresc Naşterea Maicii Domnului, cunoscută în popor drept Sfânta Maria Mică. Este prima sărbătoare din cursul anului bisericesc, care a început la 1 septembrie şi totodată cea mai mare sărbătoare a toamnei. Sfânta Scriptură nu relatează acest eveniment, dar scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea şi copilăria Fecioarei Maria. Cea mai importantă sursă o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul al II-lea. Părinţii Fecioarei Maria sunt Ioachim şi Ana. Tatăl ei era din seminţia lui Iuda şi urmaş al regelui David, iar mama sa era fiica preotului Matthan şi descendentă din familia preoţească a lui Aaron. Astfel, avea să se împlinească proorocia că Mesia va avea o dublă descendenţă
Monografii: Anton Wekerle din Sântana, diplomatul de la Casa Albă

Monografii: Anton Wekerle din Sântana, diplomatul de la Casa Albă

Actualitati
Anton Wekerle s-a născut în 1909, la Sântana, ca singurul fiu al unei familii numeroase de ţărani înstăriţi. A absolvit şcoala primară în localitatea natală, una din învăţătoare fiind verişoara sa, Katharina Ackermann, care i-a transmis dragostea pentru carte. La sfaturile acesteia, Anton Wekerle s-a înscris, în 1926, la gimnaziul Brukenthal de la Sibiu, o instituţie de învăţământ cu tradiţii de şase secole. Mai apoi, a urmat dreptul la Universitatea din Berlin, pregătindu-se pentru o carieră avocăţească. Însă timpurile s-au dovedit nefaste, rezervându-i tânărului sântănean un drum sinuos, ce l-a dus mult mai departe decât ar fi crezut de locurile natale. Imediat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost nevoit să se refugieze, împreună cu familia, din faţa Armatei Roşii
Monografii: Colecţia de artă veche a mănăstirii din Gai

Monografii: Colecţia de artă veche a mănăstirii din Gai

Actualitati
La 7 august 1989, la Mănăstirea „Simeon Stâlpnicul“ din cartierul Gai, prin grija arhiepiscopului dr. Timotei Seviciu, a avut loc festivitatea de inaugurare a Colecţiei de artă veche românească, organizată cu sprijinul Muzeului Judeţean din Arad. După 1989, numărul exponatelor a crescut, creându-se astfel, o colecţie autentică şi valoroasă, formată din vechi lucruri bisericeşti, din secolele al XVI-lea –al XIX-lea, selecţionate din întreaga Eparhie. Se urmărea în felul acesta, pe lângă valorificarea lor culturală, asigurarea unor măsuri suplimentare de securitate şi conservare a unui segment reprezentativ din creaţia artistică arădeană. Pe baza unei selecţii riguroase, cele mai semnificative obiecte sunt prezentate şi azi, sub forma unei Expoziţii permanente cu valoare muzeală, deschisă
Monografii: Şcoala de Viticultură din Miniş

Monografii: Şcoala de Viticultură din Miniş

Actualitati
Viaţa economico-socială a comunei promontoriale Miniş, bazată în mod tradiţional pe viticultură, a cunoscut o schimbare substanţială o dată cu înfiinţarea, în anul 1881, a Şcolii de Vinţăleri. Iniţiativa a aparţinut sătenilor speriaţi de perspectiva extinderii filoxerei în întreaga podgorie, cu efectele ei catastrofale; se mai avea în vedere ca pe lângă funcţia de combatere a filoxerei şcoala să formeze specialişti (vinţăleri) în viticultură, în prepararea vinurilor, tot mai prezente pe pieţele naţională şi internaţională. În Miniş exista încă din anul 1835 o vie model pe lângă pivniţa castelului, unde localnicii, dar şi alţi viticultori din podgorie, şi-au însuşit cunoştinţe utile de vinificaţie. Această oportunitate a stat la originea demersurilor făcute în presa arădeană de către viti