Ziarul electronic al arădenilor

Tag: monografii

Monografii: Anton Wekerle din Sântana, diplomatul de la Casa Albă

Monografii: Anton Wekerle din Sântana, diplomatul de la Casa Albă

Actualitati
Anton Wekerle s-a născut în 1909, la Sântana, ca singurul fiu al unei familii numeroase de ţărani înstăriţi. A absolvit şcoala primară în localitatea natală, una din învăţătoare fiind verişoara sa, Katharina Ackermann, care i-a transmis dragostea pentru carte. La sfaturile acesteia, Anton Wekerle s-a înscris, în 1926, la gimnaziul Brukenthal de la Sibiu, o instituţie de învăţământ cu tradiţii de şase secole. Mai apoi, a urmat dreptul la Universitatea din Berlin, pregătindu-se pentru o carieră avocăţească. Însă timpurile s-au dovedit nefaste, rezervându-i tânărului sântănean un drum sinuos, ce l-a dus mult mai departe decât ar fi crezut de locurile natale. Imediat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost nevoit să se refugieze, împreună cu familia, din faţa Armatei Roşii
Monografii: Baza militară aeriană a Aradului

Monografii: Baza militară aeriană a Aradului

Actualitati
După zborul lui Traian Vuia, din 18 martie 1906, navigaţia aeriană, cu aparate mai grele decât aerul a luat un avânt deosebit. La scurt timp, pionierii aviaţiei, Henri Coandă, Santos Dumont, Louis Bleriot, Roland Garros, Henri Farman, Aurel Vlaicu etc. au construit noi modele de avioane, cu perfomanţe din ce în ce mai ridicate. În 1911, în întreaga lume, existau peste 1.500 aviatori, din care 700 erau francezi, sacrificându-se pentru această mare idee 100 de temerari ai aerului: Lefevre, Ferber, Delagrange, Le Blon, Rolls, Chavez, Nieuport şi alţii. În aceeaşi perioadă, au început să fie organizate şi în Arad concursuri, expoziţii, prezentări, demonstraţii, cu aparate de zbor bizare, conduse de temerari ai aerului, deveniţi celebri. Primul zbor cu un aeroplan în Arad a avut loc în 4 se
Monografii: Colecţia de artă veche a mănăstirii din Gai

Monografii: Colecţia de artă veche a mănăstirii din Gai

Actualitati
La 7 august 1989, la Mănăstirea „Simeon Stâlpnicul“ din cartierul Gai, prin grija arhiepiscopului dr. Timotei Seviciu, a avut loc festivitatea de inaugurare a Colecţiei de artă veche românească, organizată cu sprijinul Muzeului Judeţean din Arad. După 1989, numărul exponatelor a crescut, creându-se astfel, o colecţie autentică şi valoroasă, formată din vechi lucruri bisericeşti, din secolele al XVI-lea –al XIX-lea, selecţionate din întreaga Eparhie. Se urmărea în felul acesta, pe lângă valorificarea lor culturală, asigurarea unor măsuri suplimentare de securitate şi conservare a unui segment reprezentativ din creaţia artistică arădeană. Pe baza unei selecţii riguroase, cele mai semnificative obiecte sunt prezentate şi azi, sub forma unei Expoziţii permanente cu valoare muzeală, deschisă
Monografii: Şcoala de Viticultură din Miniş

Monografii: Şcoala de Viticultură din Miniş

Actualitati
Viaţa economico-socială a comunei promontoriale Miniş, bazată în mod tradiţional pe viticultură, a cunoscut o schimbare substanţială o dată cu înfiinţarea, în anul 1881, a Şcolii de Vinţăleri. Iniţiativa a aparţinut sătenilor speriaţi de perspectiva extinderii filoxerei în întreaga podgorie, cu efectele ei catastrofale; se mai avea în vedere ca pe lângă funcţia de combatere a filoxerei şcoala să formeze specialişti (vinţăleri) în viticultură, în prepararea vinurilor, tot mai prezente pe pieţele naţională şi internaţională. În Miniş exista încă din anul 1835 o vie model pe lângă pivniţa castelului, unde localnicii, dar şi alţi viticultori din podgorie, şi-au însuşit cunoştinţe utile de vinificaţie. Această oportunitate a stat la originea demersurilor făcute în presa arădeană de către viti
Monografii: Dansurile populare din Birchiş

Monografii: Dansurile populare din Birchiş

Actualitati
Localităţile din comuna Birchiş dispun de un folclor coregrafic ce se desprinde din zona Banatului, continuând mesajul acesteia şi transmiţând dincolo de Mureş o parte din valorile acestei creaţii, achiziţie a timpului istoric. Dansurile populare se remarcă prin frumuseţe, ritm şi varietate. Coregraful Viorel Nistor a descris în una din cărţile sale, „Folclor coregrafic” (vol. II), principalele jocuri de pe malul stâng al văii Mureşului. Acestea au fost culese de la câţiva interlocutori (tineri şi bătrâni): Ioan Lupulescu, Victor Ruja, Ioan Murărescu, Dorina Secoşan, Ioan Forgaci, Simion Cibian, Dumitru Ioţcu, Ileana Gaşpar, Gheorhe Bold, Nicolae Biro (vioară) şi Ioan Biro (saxafon). Jocurile din Birchiş culese de la unii informatori vârstnici sunt mai numeroase în comparaţie cu alte su
Monografii: Pieţe, târguri, oboare în municipiul Arad

Monografii: Pieţe, târguri, oboare în municipiul Arad

Actualitati
Ca peste tot, şi în zona Aradului, târgurile (bâlciurile), funcţionau, la anumite date, de regulă primăvara, la începutul muncilor agricole sau toamna la încheierea lor. În perioada interbelică, Târgul de primăvară se ţinea în Arad în vinerea celei de a doua săptămâni din martie, cel de vară, în vinerea următoare Sfinţilor Petru şi Pavel (începutul lui iulie), iar cel de toamnă, înaintea datei de 5 noiembrie. Deşi au fost reglementate prin Ordinul Ministrului maghiar al comerţului nr. 60848, abia în 1915, numărul târgurilor a fost limitat la trei într-un an, cu o durată de maximum cinci zile. Bâlciurile sunt cunoscute în Arad încă din perioada medievală, ele punând la îndemâna societăţii produsele ce nu erau cu putinţă a fi găsite pe loc. S-au dezvoltat şi cu sprijinul bisericii, care
Monografii: Târgul din Aradul Nou

Monografii: Târgul din Aradul Nou

Actualitati
Conform „Historia Domus” a parohiei din Aradul Nou, comunitatea de aici avea deja în Banatul imperial venituri din dreptul de a ţine târg. Însă, în anul 1782, Sigismund Loväsz de Eötvenes a cumpărat dreptul de a ţine târg, preluând această sursă de venit, precum şi 100 de jugăre de piaţă. Comuna a încercat în repetate rânduri să recapete legal dreptul de a ţine târg, dar în zadar. Începând cu 1812, în Aradul Nou erau, annual, trei mari târguri (iarmarocuri): la 1 martie, 16 iunie şi 18 octombrie. Târgul săptămânal, care de cele mai multe ori avea loc marţea, câteodată şi vinerea, era însă cel mai important. Anton Valentin, ziaristul, istoricul şi omul de ştiinţă originar din Aradul Nou, scria: „Târgul săptămânal din Aradul Nou era o curiozitate. Pe lângă abundenţa produselor agricole ş
Monografii: Obiceiuri de nuntă la Petriş

Monografii: Obiceiuri de nuntă la Petriş

Actualitati
Obiceiurile de nuntă în comuna Petriş erau foarte frumoase. Se mai păstrează şi astăzi la unele nunţi elemente autentice: steagul, dolia, jocul miresei, cântecul miresei, mersul la creangă, mărul şi strigarea cinstelor. Peţitul miresei Pregătirile pentru nuntă începeau cu peţitul miresei. De obicei, peţitorul era o persoană din afara familiei, care lua legătura cu părinţii fetei, pentru a afla dacă aceştia erau de acord sau nu să-şi dea fata după feciorul respectiv. Peţitul se făcea de regulă duminica când întreaga familie era acasă. Dacă părinţii fetei erau de acord peţitorii stabileau data când să se întâlnească părinţii tinerilor. La acea întâlnire aveau voie să participe şi tinerii. La acea întâlnire se stabilea zestrea pe care părinţii o dădeau miresei şi dacă părţile erau mulţum
Monografii: Tradiţii de Sânziene în judeţul Arad

Monografii: Tradiţii de Sânziene în judeţul Arad

Actualitati
Sânzienele se serbează, în fiecare an, în 24 iunie, când Biserica Ortodoxă prăznuieşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. În credinţa populară, Sânzienele erau zâne bune, care umblau noaptea şi dădeau roadă holdelor. La Covăsânţ Ziua de Sânziene este prima sărbătoare de vară în calendarul popular. În această zi se fac cununiţe împletite din flori de sânziene cu drimoc sau cu usturoi şi măr dulce. Ele se pun în cuie pe peretele casei şi pe stâlpul de la poartă. În trecut, se făceau cununiţe şi pentru fiecare membru al familiei şi se aruncau pe casă şi pentru cel a cărei coroniţă cădea se considera că nu-i semn bun. Până la Sânziene era interzis să se taie mere cu cuţitul, „ca să nu bată piatra”. La Păuliş Sânzienele – Drăgaica (dezlegare la peşte) este sărbătoarea specifică fetelo
Monografii: Tradiţii de Rusalii în judeţul Arad

Monografii: Tradiţii de Rusalii în judeţul Arad

Actualitati
Rusaliile este o sărbătoare necreştină la origini, sărbătoarea rozelor la romani, numită „Rozarii”. Ulterior, peste ea s-a suprapus sărbătoarea creştină „Pogorârea Duhului Sfânt”, numită şi Cincezimea. Este o sărbătoare care are o dată mobilă, în funcţie de Paşti. La Covăsânţ La Rusalii se împodobeşte biserica cu frunze de stejar, iar pe jos se presară iarbă verde. În lunea de Rusalii se iese cu litia la holda de grâu, la troiţa din dealul Tornea şi se sfinţeşte dealul. Marţea se ţinea odinioară prin nelucrare pentru grindină. La Păuliş Pogorârea Sfântului Duh – Rusaliile constituie o sărbătoare împortantă din viaţa credincioşilor ortodocşi. A doua zi de Rusalii avea loc procesiunea de sfinţire a dealului şi a câmpului. Cele mai multe procesiuni au avut loc la coliba cioşilor (lâng