Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Monografii: Arhitectura comunei Păuliş

Monografii: Arhitectura comunei Păuliş

În perioada interbelică, la Păuliş au dispărut treptat casele din lemn şi pământ bătut, acoperite cu stuf. S-au construit case mari din văiug şi cărămidă, acoperite cu ţiglă, lângă care s-au ridicat grajduri şi şuri. Casele obişnuite erau constituite din camera din faţă, tindă, camera din spate şi târnaţ de-a lungul întregii construcţii. Camera din faţă era nefolosită, acolo se ţineau hainele de sărbătoare, mobilierul mai deosebit, dunele, pernele şi obiectele de artizanat. Tinda era folosită pe post de bucătărie, dar şi ca dormitor. Camera din spate avea funcţia exclusivă de dormitor pentru toţi membrii familiei. Făcând o analiză a…
Citește mai mult
Monografii: Meşteşugurile şi comerţul la Păuliş

Monografii: Meşteşugurile şi comerţul la Păuliş

Comuna Păuliş a avut tradiţie în domeniul meşteşugurilor şi comerţului. Producerea şi comercializarea ţuicii din comună, atât cea fabricată din prune, cât şi cea din comină şi drojdie (struguri), era o ocupaţie a cetăţenilor, cărora le aducea şi un venit familiilor. În Păuliş funcţionau următoarele cazane de ţuică sub deal „la Schibel Johann”, înainte şi după război (era Holzer Flavius), pe drumul spre balastieră „la Boşneac Gheorghe” (casa Oniga), pe strada Piceida „la Nedelcu”, pe păşunea comunală în Păulişul Nou, „la Brandais Peter”, în Păulişul vechi „la Bader Sebastian” în Sâmbăteni, la Momir Costa (pe drumul Ghiorocului), Stai Nicolae (la…
Citește mai mult
Monografii: Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor din Păuliş

Monografii: Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor din Păuliş

Plugăritul şi creşterea animalelor erau ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor comunei Păuliş. Aceste îndeletniciri s-au dezvoltat în strânsă interdependenţă cu animalele, producătoare de materie primă pentru îmbrăcăminte, încălţăminte, dar şi îngrăşăminte naturale (gunoiul de grajd). O tradiţie existentă şi astăzi printre gospodari este îngrăşarea porcilor, a „bicilor” (tauri), care apoi erau valorificaţi sau sacrificaţi pentru hrana familiei. Mândria localnicilor erau boii şi caii, care erau folosiţi pentru tracţiune şi la muncile agricole. Plugarii foloseau plugul de lemn cu brăzdar de fier, cu corman mobil, care, de fiecare dată când ajungea la capătul ogorului arat, se întorcea de cealaltă parte a plugului,…
Citește mai mult
Monografii: Casa şi gospodăria ţărănească, la Păuliş

Monografii: Casa şi gospodăria ţărănească, la Păuliş

Arhitectura caselor din localităţile comunei Păuliş se remarcă prin simplitate şi ornamentaţie extrem de modestă. De obicei, casele au fost construite perpendicular pe axa străzii, având pereţii groşi din văiugă, acoperiţi cu chirpici, şi spoite în culoarea albă. Casa tradiţională din localităţile comunei se compunea de obicei din trei camere, dintre care două aveau o destinaţie funcţională: bucătăria „tinda” şi dormitorul numit şi „soba dinapoi”, iar cea de-a treia, soba sau „casa dinainte”, era frumos amenajată, un fel de cameră de oaspeţi unde erau primiţi musafirii. Specific fiecărei case este pridvorul sau „târnaţul „susţinut de stâlpi groşi de formă dreptunghiulară…
Citește mai mult
Monografii: Originile denumirilor localităţilor Păuliş şi Sâmbăteni

Monografii: Originile denumirilor localităţilor Păuliş şi Sâmbăteni

Primele atestări documentare în care este menţionată localitatea Păuliş apar în prima jumătate a secolului al XIV-lea, în anul 1333, când în registrele dijmelor papale apare sub numele de Paululese, iar în anul 1334, sub denumirea de Sacerdos de Paulese sau Sacerdos de Paululese, după numele ordinului călugărilor Paulini din Cetatea Cladova. În anul 1393 se numea Poalelese, iar în anul 1478 avea denumirea de Pal-Elesy şi de Palelese. La începutul secolului al XVI-lea, Păulişul este menţionat în legătură cu Schitul unui ordin călugăresc, care se afla la gura Văii Cladovei, Păulişul fiind amintit printre localităţile exploatate de către acel…
Citește mai mult
Monografii: Cultura viţei de vie la Păuliş

Monografii: Cultura viţei de vie la Păuliş

Înainte de toate, locuitorii comunei Păuliş au fost şi sunt renumiţi cultivatori ai viţei de vie. De aceea, viticultura a fost principala sursă de venit a ţăranilor. Date istorice precise despre Podgoria Aradului, din care face parte şi comuna Păuliş, găsim încă din secolul al XIV-lea, perioada feudalismului dezvoltat. În acea perioadă, puterea nobililor devenea din ce în ce mai mare, marile latifundii funciare s-au consolidat în detrimentul ţăranilor iobagi şi a jelerilor consideraţi „hospes” (oaspeţi) pe feudă. În Podgoria Aradului, mari suprafeţe cultivate cu viţă-de-vie aparţineau unor familii maghiare: Maroty, Guthi, Orszagh, iar în zona Păulişului familiei Haraszty. Primele…
Citește mai mult
Monografii: Cultura viţei de vie la Păuliş

Monografii: Cultura viţei de vie la Păuliş

Viticultura a constituit pentru păulişeni nu numai o ocupaţie, ci şi un mod de a trăi, cultivând din generaţie în generaţie cu multă pasiune şi dăruire viţa-de-vie. Aceasta şi-a păstrat modul tradiţional de organizare încă din perioada feudală, funcţionând cu rezultate bune şi după atacurile filoxerei (1885). Activitatea propriu-zisă în vie (săpat, legat, stropit, recoltat) era organizată de către administrator, care purta denumirea de „vinţeler”, acesta preocupându-se de asigurarea forţei de muncă, de pontajul şi plata oamenilor. Unii proprietari din Păuliş deţineau suprafeţe mari de vii, Birtolon Aurel, Birtolon Ştefan (Baraţca), Neferu Dumitru, dr. Fabian, Karossy Etelca, Ambruş Octavian, Bohn…
Citește mai mult
Monografii: Naşterea şi botezul la Căprioara şi Păuliş

Monografii: Naşterea şi botezul la Căprioara şi Păuliş

Naşterea unui copil aducea o bucurie mare în viaţa unei familii, ea contribuind la consolidarea relaţiilor între soţi şi la perpetuarea neamului. La Căprioara Ca şi în alte sate din Banat, în Căprioara oamenii nu făceau prea mulţi copii, 2-3, maxim 4, într-o familie. Nici nu mergeau cu ei pe la doctori, fiindcă erau oameni săraci, încât „ce o fost bun di o rezistat o trăit, ce o fost rău s-o dus”. Copii care mureau nebotezaţi nu erau îngropaţi în cimitir, ci în grădina casei. Mai demult, femeia însărcinată nu avea voie să fure de la vecini fructe fiindcă ziceau…
Citește mai mult
Monografii: Portul tradiţional din comuna Păuliş

Monografii: Portul tradiţional din comuna Păuliş

Deoarece comuna Păuliş este aşezată pe malul drept al râului Mureş, între două zone etno-folclorice distincte, Banat şi Crişana, etnografia şi folclorul au aici o dublă influenţă. Costumul popular reprezintă unul din elementele de bază ale culturii materiale ale unui popor, o componentă a modului de trai şi a genului artistic al acestuia. Nota dominantă ce caracterizează costumul popular este „îmbinarea organică şi armonioasă a utilului cu frumosul, bogăţia de exprimare artistică, gust şi măiestrie în execuţie, simplitate plină de eleganţă, varietate în unitate.” Portul tradiţional din comună, port pe care oamenii harnici şi pricepuţi au ştiut dintotdeauna să-l respecte,…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.