Ziarul electronic al arădenilor

Monografii: Portul tradiţional din comuna Păuliş

monografiiDeoarece comuna Păuliş este aşezată pe malul drept al râului Mureş, între două zone etno-folclorice distincte, Banat şi Crişana, etnografia şi folclorul au aici o dublă influenţă.

Costumul popular reprezintă unul din elementele de bază ale culturii materiale ale unui popor, o componentă a modului de trai şi a genului artistic al acestuia.

Nota dominantă ce caracterizează costumul popular este „îmbinarea organică şi armonioasă a utilului cu frumosul, bogăţia de exprimare artistică, gust şi măiestrie în execuţie, simplitate plină de eleganţă, varietate în unitate.”

Portul tradiţional din comună, port pe care oamenii harnici şi pricepuţi au ştiut dintotdeauna să-l respecte, are un aspect deosebit. Costumele lor populare sunt armonioase, de o mare varietate şi echilibru cromatic, executate cu fineţe şi măiestrie artistică.

Elementele ansamblului erau executate în casă, manual, în timpul iernilor, atunci când muncile câmpului o permiteau. În serile lungi de iarnă, fetele şi feciorii se adunau la „şezătoare” şi munceau la aceste costume populare.

Din păcate, astăzi, tot mai puţini sunt localnicii care mai confecţionează şi poartă aceste costume populare.

De obicei, în zilele noastre aceste costume sunt scoase din lada de zestre, în care sunt păstrate, doar cu ocazia unor sărbători tradiţionale ale satului sau cu ocazia unor serbări.

Costumul popular femeiesc

Portul popular se deosebeşte atât în ceea ce priveşte sexul cât şi vârsta persoanelor care-l purtau.

O primă categorie ar fi costumul tinerei fete, intrată deja la joc şi al tinerei femei. Acest costum se compune din următoarele piese:

O rochie de mătase de culoare deschisă, ornată cu flori mari, mai închise la culoare, confecţionată din „crep de China”, numită şi „crepdesie”, care trebuia să fie bine înfoiată, purtând pe dedesubt poale din pânză fină şi albă cu ghiură şi colţişori;

O cămaşă din pânză de in cu dantele la guler şi mâneci;

Un pieptar din mătase brodat cu fire aurite, împodobit cu un metal auriu (islogi), cu nasturi metalici îmbrăcaţi în catifea neagră;

Pe cap purtau o «măramă» din mătase, ornată cu flori frumoase şi asortată cu restul pieselor costumului;

La gât se purta salbă de galbeni, care era mai mare la fetele cele mai bogate din sat, cele mai sărace purtând o salbă mai mică;

Odată cu înaintarea în vârstă, cromatica se schimbă, predominând negrul atât la costumul femeiesc, cât şi la cel bărbătesc.

A doua categorie este costumul femeilor vârstnice din Sâmbăteni, compus din următoarele piese:

Poalele sunt confecţionate din pânză de bumbac sau tramă, strâmte, având în partea de jos cusături executate cu acul, aţa folosită fiind de culori diferite; femeile mai în vârstă foloseau culorile roşu şi albastru sau poalele cu „sălbănaşi”.

În partea de jos se prinde „cipcuţa”, o dantelă din aţă albă. Pe poale se îmbracă 4-5 rochii albe cu „colţii” brodaţi, care sunt foarte largi.

Peste acestea se îmbracă o rochie largă din mătase de culoare mai închisă sau de stofă, apoi „latul” din faţă de culoare neagră, pictat cu flori galbene.

Cămaşa albă din pânză de „cinari” are pe mâneci motive florale cusute cu aţă albă, broderie. La mânecă are o dantelă frumos executată, croiala cămăşii fiind simplă.

„Bruslucul” se poartă peste cămaşă, o vestă neagră fără mâneci, din mătase cu „cipcă de fir”, iarna în loc de „brusluc” se purta „cojocul” bogat ornamentat cu motive florale cusute cu aţă de diferite culori.

Pe cap, purtau o maramă din mătase asortată cu restul pieselor costumului, având culoarea închisă, iar în zilele de sărbătoare purtau marama de mătase cu flori plisate.

Costumul popular bărbătesc

Acest costum se compune din următoarele piese:

Pantalon negru confecţionat dintr-un material lucios, sclipitor aşa numitul pantalon de „barşon” sau de „cârtiţă”

Cămaşă albă, fără guler, încheiată cu 6-8 nasturi, confecţionată din pânză de in, încrustată cu broderii frumoase;

„Laibăr” negru încrustat cu fire de metal aurii, cu diferite modele foarte frumoase;

În picioare se purtau cizme negre;

Pe cap se purta o pălărie neagră;

Bogăţia costumelor populare variază în funcţie de starea socială a purtătorului cât şi de momentele în care erau purtate.

Costumele de sărbătoare ale celor mai înstăriţi erau deosebite, atât prin ornamentaţie cromatică cât şi prin ponderea firului de aur. În zilele de lucru, ţăranii purtau acel costum popular, simplu, unicolor.

În zilele noastre a dispărut din activitatea comunei tradiţia confecţionării costumelor populare autentice, iar îmbrăcarea acestora are loc doar cu ocazia unor spectacole folclorice prezentate de cele două ansambluri de dansuri „Podgorenii” Păuliş şi „Armonia Mureşană” din Sâmbăteni sau la programele artistice prezentate de elevii şcolilor generale din cele două localităţi.

sursa: Monografia comunei Păuliș, Petru Nicoară, Tatiana Tudur, Cornelia Foster, Editura Mirador 2010

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.