Ziarul electronic al arădenilor

Tag: portul

Monografii: Portul popular tradițional din Pecica

Monografii: Portul popular tradițional din Pecica

Actualitati
Costumul popular de la Pecica, atât cel femeiesc, cât şi cel bărbătesc, este o combinaţie între ce găsim în Ţara Crişurilor şi în Banat, locuri de unde au coborât/urcat, viitorii locuitori ai localităţii. Costumul femeiesc se compune din: „poale”, cusute cu „cipcă” sau „slinguiţe”, largi, care se purtau pe sub „sugnă”, ce acoperea corpul de la mijloc în jos, fiind decorată cu borduri cusute, chiar şi acelea din material „dă cumpărat”. „Spătoiu” (cămaşa), confecţionat din material foarte fin („dă tinari”), avea cusături florale doar pe mâneci (alb pe alb/galben şi mai târziu cu fir de aur), care ieşeau de sub „tieptari”-ul, ce se încheia cu nişte clame de argint sau de aur, realizat din acelaşi material („cârtiţă” - catifea foarte fină) ca şi sugna/„zaghia”. În cazul tinerelor, „sugna” şi
Monografii: Portul popular la Birchiș

Monografii: Portul popular la Birchiș

Actualitati
Portul popular din comuna Birchiș este unul dintre cele mai izbutite din punct de vedere artistic. În el se reflectă măiestria artistică a acestor oameni și diferă după vârstă, anotimp, sex și diferite ocazii. Costumul femeiesc din Birchiș se bazează pe jocul suprafețelor de alb și negru, care îi conferă o mare sobrietate. Ornamentele sunt dispuse în partea de jos a poalelor și mai ales pe mânecile spăcelului sub forma specifică de „pui tablă” compacte. De asemenea, pe mâneci și pe poale se întâlnesc șiruri verticale cu găurele cusute cu arămiz alb, motiv numit „cheia”. Cipca (dantela) croșetată manual cu diferite modele florale este aplicată la mâneci și în partea de jos a poalelor. Peste spăcel, femeile purtau laibăr cusut pe „somot” (catifea neagră) cu arămiz galben. Peste poale se a
Monografii: Portul popular la Covăsînţ

Monografii: Portul popular la Covăsînţ

Actualitati
Ca şi în alte localităţi din judeţul Arad şi în comuna Covăsînţ portul popular a cunoscut, în timp, anumite schimbări. Portul popular femeiesc Iniţial, portul popular femeiesc de vară a fost alcătuit din spătoi, poale şi cârpă dinainte. Spătoiul avea mânecile prinse pe umeri. Cele mai vechi erau foarte largi şi aveau pânza luată fie în lungime fie în lăţime. Când erau croite pe lăţimea pânzei, fiind foarte scurte, spătoaiele erau adăugite. Umeriţa spătoiului era ornamentată doar cu o cusutură simplă numită „ochiţi”. Încreţitura de la gât a spătoiului era prinsă într-o bentiţă îngustă, de care era cusută fodra, fie din cipcă fie din pânză, ornamentată cu motive vegetale. Spătoiul era tăiat în faţă şi avea, de o parte şi de alta, tighele numite „forment”. Mâneca, de un lat şi jumătate,
Monografii: Portul tradiţional din comuna Păuliş

Monografii: Portul tradiţional din comuna Păuliş

Actualitati
Deoarece comuna Păuliş este aşezată pe malul drept al râului Mureş, între două zone etno-folclorice distincte, Banat şi Crişana, etnografia şi folclorul au aici o dublă influenţă. Costumul popular reprezintă unul din elementele de bază ale culturii materiale ale unui popor, o componentă a modului de trai şi a genului artistic al acestuia. Nota dominantă ce caracterizează costumul popular este „îmbinarea organică şi armonioasă a utilului cu frumosul, bogăţia de exprimare artistică, gust şi măiestrie în execuţie, simplitate plină de eleganţă, varietate în unitate.” Portul tradiţional din comună, port pe care oamenii harnici şi pricepuţi au ştiut dintotdeauna să-l respecte, are un aspect deosebit. Costumele lor populare sunt armonioase, de o mare varietate şi echilibru cromatic, executate
Monografii: Portul popular în Micălaca

Monografii: Portul popular în Micălaca

Actualitati
Costumul tradiţional purtat de locuitorii Micălăcii până după al Doilea Război Mondial a fost în mare parte lucrat de femei, în casă. Bărbaţii umblau vara cu cămaşă cusută pe piept şi la guler cu diverse motive florale, alb pe alb, şi cu izmene largi, din 8 laţi, - ambele făcute din pânză de bumbac ţesută la război – şi cu laibăr negru cu bumbi metalici de alamă. Iarna purtau cioareci, pieptar de oaie cusut cu flori şi şubă, din lână ţesută în patru iţe. Şuba era ornamentată la piept şi la buzunare cu motive florale, cusute pe postav negru, şi ornamentate, de jur împrejur, cu „pui negri”. Tot din garderoba de iarnă făcea parte şi bunda lungă, ornamentată, ca şi pieptarul, cu motive florale, şi căciula neagră de miel. În picioare aveau cizme la sărbători şi bocanci sau opinci în zilele
Monografii: Portul popular la Șepreuș

Monografii: Portul popular la Șepreuș

Actualitati
Portul popular din localitatea Șepreuș este specific Bazinului Crișului Alb. Odinioară hainele au fost făcute în casă, din pânză cu tinari iar mai târziu din bumbac. Vestimentația era în funcție de ocazie. La lucru se purtau haine simple, pe când la sărbători se îmbrăcau haine bogat ornamentate. Astfel, în zilele de sărbătoare, la biserică sau la joc, barbații au îmbrăcat odinioară, vara, gaci largi, din opt lați, până la glezne și chimeșe de misir sau bumbac cu cipcă, laibăr negru din satin, înflorat, și cizme cu foi sau șlarfe. Ulterior gacii au devenit haine de lucru, la sărbători fiind înlocuiți cu nădragi priceși, băgați în cizmă. În zilele de lucru, până prin 1950, șepreușenii s-au încălțat când a fost vreme rece cu opinci iar vara au umblat desculți. În față, aveau zadie. Iarna
Monografii: Portul popular din Secusigiu

Monografii: Portul popular din Secusigiu

Actualitati
Portul popular românesc din localitatea Secusigiu este unul de tip bănăţean, prezentând din punct de vedere etnografic carasteristici specifice Banatului de câmpie, şi anume subzonei Sânnicolaul Mare. Costumul femeiesc Costumul tradiţional femeiesc a fost compus iniţial din cămaşă, numită în localitate spăcel, poale, opreg/oprege, cotrânţă, brâu, brăciră, brusliuc sau burdic, cojoc de blană sau şubă. Spăcelul şi poalele erau făcute din pânză ţesută în casă. În sat au existat două croiuri la spăcel. Primul tip de spăcelul era croit dintr-o lăţime de pânză în faţă şi din două lăţimi în spate. Lateral erau introduşi doi clini de margine. Mânecile, prinse din gât, erau confecţionate din două lăţimi fiecare, ceea ce le conferea bogăţie şi eleganţă. La încheietura mâinii se termina cu fodori

Monografii: Portul popular la Macea

Actualitati
Costumele femeiești din comuna Macea fac parte dintre puținele costume românești la care nu existã o piesã specialã pentru încins mijlocul. În loc de brâu sau bete, fusta sau rochia, cum se numește aici, este strânsã dupã ce este mult rãsfrântã, în zboc, la mijloc de niște ațe tari, legãtori. Zbocul constituie, de fapt, partea de sus a poalelor, a rochiei. Aici nu apar motive naționale, ornamentele, asemãnãtoare cu cele din partea de sus a corpului. Partea de sus a corpului se îmbrãcã cu „spãtoiul”. Acesta este, de fapt, o cãmașã din pânzã groasã de cânepã, tort în tort, țesutã în casã din cânepa ce și-o cultiva fiecare gospodar spre a-și asigura pânzeturile necesare membrilor familiei. Astfel, mãceanul era producãtorul propriilor elemente de îmbrãcãminte și al unor articole, cum ar fi

Portul popular din județul Arad, prezentat într-o carte

Actualitati
GALERIE FOTO O carte despre portul popular din judeţul Arad a fost lansată marţi, la Consiliul Județean. Elena Rodica Colta, autoarea cărţii „Portul popular din județul Arad“, a afirmat că „judeţul Arad conservă şi astăzi un patrimoniu cultural de excepţie“. „Plasat la intereferenţa dintre Bihor şi Banat, având la est judeţul Hunedoara şi la Vest ţara vecină, Ungaria, judeţul Arad conservă şi o frumoasă cultură materială – de la tipurile de case la ceramică de Târnăviţa – şi numeroase obiceiuri tradiţionale vii, colindatul cu dube, căluşerul, ruga şi nedeia. Nimic nu se compară însă cu costumul popular, care prezintă o mare diversitate de forme şi de ornamente“, a spus Elena Rodica Colta. Autoarea cărții a mai afirmat că portul popular „ne leagă de trecutul nostru“. „Copiii noştri treb