Ziarul electronic al arădenilor

Monografii: Originile denumirilor localităţilor Păuliş şi Sâmbăteni

monografiiPrimele atestări documentare în care este menţionată localitatea Păuliş apar în prima jumătate a secolului al XIV-lea, în anul 1333, când în registrele dijmelor papale apare sub numele de Paululese, iar în anul 1334, sub denumirea de Sacerdos de Paulese sau Sacerdos de Paululese, după numele ordinului călugărilor Paulini din Cetatea Cladova.

În anul 1393 se numea Poalelese, iar în anul 1478 avea denumirea de Pal-Elesy şi de Palelese.

La începutul secolului al XVI-lea, Păulişul este menţionat în legătură cu Schitul unui ordin călugăresc, care se afla la gura Văii Cladovei, Păulişul fiind amintit printre localităţile exploatate de către acel ordin călugăresc.

La sfârşitul sec. al XVI-lea, ca urmare a faptului că ordinul călugăresc nu a respectat dispoziţia voievodului Ardealului de a îmbrăţişa religia reformată, averile lor au fost confiscate şi au fost siliţi să părăsească acele meleaguri.

Prima menţionare a localităţii pe hartă este din anul 1560 sub denumirea de Palelese. Pentru prima dată întâlnim denumirea de Păuliş în anul 1752. În Conscripţia din anul 1828, localitatea apare sub numele de Vetus Paulis şi tot atunci apare denumirea de Neo Paulis pentru aşezarea din nord-vestul localităţii a coloniştilor germani.

În registrele conscripţiei din anul 1851, apare numele maghiarizat al localităţii de Uj Paulis şi respectiv Ó Paulis. După darea în folosinţă a tramvaiului electric în anul 1913, întâlnim denumirea de Pálos (H).

Ulterior actului reîntregirii neamului de la 1 Decembrie 1918, când judeţul Arad a trecut sub administraţie românească, numele localităţii revine la denumirea de Păuliş, nume păstrat până în prezent.

Primul document care aminteşte de localitatea Sâmbăteni datează din secolul al XII-lea. Numele sub care apare satul este Szumbuth, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că acest nume este legat de ziua „Sâmbetei”.

De altfel, localităţi cu acest nume se găsesc şi în alte ţări vecine, nume care ar însemna rămăşiţe străvechi ale zeităţii Sabadius, divinitatea soarelui, aduse de coloniştii romani, veniţi din Asia Mică.

Urme ale vieţii romane se văd şi în localitatea Sâmbăteni, „Valurile lui Traian” sau „Iarcuri”, cum le mai numesc locuitorii, în termen popular.

Acestea sunt nişte movile de pământ sub formă de valuri, aflate în partea de răsărit a satului. Se pare că aici ar fi existat un castru roman, iar soldaţii romani erau adoratori ai zeului Sabadius.

Numele localităţii Sâmbăteni pare a se asemăna cu onomastica unei zile din săptămână, în ţara noastră existând localităţi care poartă numele zilelor săptămânii. Nicolae Iorga considera aceste localităţi botezate după numele zilei în care avea loc în satul respectiv obişnuitul târg săptămânal.

În „Descrierea comunelor judeţului Arad”, monografistul Somogy Gyula arată că, în jurul anului 1702, după ce a luat naştere Confiniul Tisa-Mureşană, exista lângă vatra satului un loc numit „Râtul”.

Acolo era o crâşmă ce purta numele „La baba Cati”. Pe vremea regimentelor grănicereşti, soldaţii se adunau în acel loc în fiecare sâmbătă pentru a da raportul. Se presupune că numele satului vine de la denumirea zilei în care soldaţii se întâlneau, adică sâmbăta. Militarii erau de origine sârbă şi apărau hotarele de năvala turcilor.

Plecau în patrulă timp de o săptămână şi se întorceau sâmbăta pentru raport. Sâmbăta, se adunau toţi militarii la locuinţa căpitanului, unde primeau instrucţiuni pentru săptămâna ce urma.

Locul a primit denumirea de Sâmbăteni, iar de aici denumirea de Sembotel, Sobotel. Preoţii sârbeşti l-au numit Subotel, iar maghiarii Szabotdhel sau Szabadhely, în timp devenind Sâmbăteni.

Până în perioada evului mediu, istoria Păulişului este indisolubil legată de localitatea Cladova, care este menţionată documentar pentru prima dată în anul 1308 sub denumirea de Kolodva.

În anul 1333, atunci când şi Păulişul este menţionat în registrul dijmelor papale, localitatea Cladova apare sub numele de Sacerdos de Galadua.

sursa: Monografia comunei Păuliș, Petru Nicoară, Tatiana Tudur, Cornelia Foster, Editura Mirador 2010

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.