olăritul - Actualitati-Arad

În Birchiş s-au modelat oale de când există aşezarea pe vatra actuală (sfârşitul secolului al XVIII-lea), meşteşugul cunoscând o perioadă de înflorire în secolul următor şi stagnând la mijlocul secolului al XX-lea. Ultimul olar din Birchiş a murit în anul 1994, Dehelean Dumitru (Jicheran - 70 ani), care a abandonat olăritul pentru a îmbrăţişa o altă meserie, mai rentabilă, aceea de cojocar, meserie pe care a practicat-o până a murit. (…) Olarii din Birchiş îşi procurau materia primă pentru confecţionarea vaselor din locuri diferite: pământul din care se produceau numai „oale roşii smălţuite” îl extrăgeau din păşunea satului (care începea din capătul uliţei cu Şidăl) din galerii săpate la adâncime mică 30-40 cm, lutul din care modelau „oale albe nesmălţuite” îl aduceau de la Zolt, Jupâneş

Dintre resursele naturale din hotarul comunei Bârsa face parte şi pământul colorat, argilele comune specifice zonei Hălmagiu - Gurahonţ. Prezenţa argilei a determinat dezvoltarea olăritului în Bârsa din timpuri foarte vechi. Prin 1900 activau peste 60 de familii de olari, apoi numărul acestora a început să scadă. În 1940 mai lucrau 12, ca în 1955 să mai rămână 5. Faţă de alte centre de olărit, în care soţiile ajutau la „împestreală”, la „mezdrelit” şi chiar la transportul lutului, la Bârsa femeile nu ajutau decât la încărcatul cuptorului. În centrul de olărit din Bârsa nu se executau decât vase nesmălţuite, care păstrează cel mai bine tradiţiile locale, nealterate de nici o influenţă din afară. Lutul se aducea din păşunile dealului Rovine, din apropierea localităţii. Dacă timpul era u

Tag: olăritul

Monografii: Olăritul la Birchiş

Monografii: Olăritul la Bârsa