Ziarul electronic al arădenilor

Monografii: Hora și polca la Sântana

În Comlăuș și Sântana, specificul celor două mari comunități – românii și etnicii germani – era pus în evidență și prin particularitățile culturale, anume hora sau „jocul de duminică”, pentru comlăușeni, în timp ce pentru șvabi era reprezentativă polca.

Dacă în zilele de lucru, comlăușenii și sântănenii se preocupau să-și asigure cele necesare pentru viața de zi cu zi, duminicile și zilele de sărbătoare constituiau un prilej de întâlnire, bucurie, distracție și cunoaștere pentru întreaga obște.

În partea locului, principalele manifestări culturale erau hora, așa-numitul „joc de duminică”, și balurile șvăbești.

Primul era specific în Comlăuș, iar desfășurarea sa cunoștea mai multe reguli stricte: „îndăluitul” îl făceau doar „gazdele de joc”, iar în fața muzicii nu puteau juca decât feciorii bogați. Fiecare pereche dansa împreună o suită de trei jocuri – „raru’, desu’ și întorsu’”, după care se schimbau unele cu altele.

Totodată, jocul avea o semnificație deosebită în viața tinerilor, marcând intrarea lor în rândul „feciorilor juni”, respectiv a „fetelor mari”.

Intrarea în joc se făcea la vârsta de 16 ani pentru băieți și 14 – 15 ani pentru fete. Evenimentul avea loc cu ocazia sărbătorilor religioase importante de peste an – Crăciun, Paști, Rusalii – și era cunoscut sub denumirea de „ieșirea la higheghe”.

La început, sălile de joc aparțineau cârciumarilor, care le puneau la dispoziția tinerilor în schimbul unor chirii modice.

În Comlăuș, „jocul de duminică” se ținea în sala de lângă biserica ortodoxă. Cât privește balurile șvăbești, cele din Comlăuș aveau loc în sala de joc de la Kapesz, iar în Sântana erau organizate în casa cârciumarului Josef Pfau.

După 1910, odată cu construirea, de către „Bauernverein” – Asociația Plugarilor, a Căminului Cultural, țăranii șvabi au avut propriul loc de distracție, separat de cel al meșteșugarilor.

Cât privește ansamblurile populare, bătrânii satului își amintesc că între cele două războaie erau în mare vogă „Rujeștii”, care cântau la „jocul de duminică”. Mai târziu, odată cu moda balurilor ce se țineau la Căminul Cultural din Comlăuș, pofta de joc și voie bună era întreținută de taraful lui „Jâca“, iar apoi de formația „Visătorii“.

În anii ‘80, tradiția cântecului popular a fost continuată, mai cu seamă, de către Ilie Pașca, un veritabil virtuoz al taragotului. De o mare popularitate în epocă s-au bucurat și frații Gheorghe și Vasile Mateș, cunoscuți ca „Dăndănicii”.

După o perioadă de tăcere, moda ansamblurilor folclorice, între care se evidențiaseră „Călușarii” din Comlăuș, a fost readusă în fața publicului sântănean și nu numai: în anul 2001, a luat naștere Ansamblul „Cununița”, urmat la puțin timp de Ansamblul „Busuiocul” al Primăriei Sântana, iar mai apoi de „Comlăușana” și „Șatra”, ultima fiind formația de dansuri a rromilor.

sursa: Dan Roman, Sântana cu Î din I, cu  din A, 2008

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.