Ziarul electronic al arădenilor

Monografii: Oskar Kaufmann din Sântana, un artist între arhitecţi

arad-300x170Oskar Kaufmann, cel care avea să devină cel mai cunoscut arhitect a numeroase clădiri berlineze de artă, s-a născut, în anul 1873, la Sântana, într-o familie înstărită de comercianţi evrei.

Studiul arhitecturii l-a început destul de târziu, la Budapesta, pe când avea deja 30 de ani. La acea vreme însă, pare-se, marea sa pasiune era muzica.

Intenţionând să devină pianist, Kaufmann lua, pe ascuns, ore la Conservatorul din Budapesta. Părinţii săi au aflat despre aceste preocupări şi au refuzat să îi mai finanţeze studiile, ceea ce l-a determinat pe tânărul artist să părăsească Ungaria.

Fără să se dea bătut în faţa vicisitudinilor ce nu l-au ocolit, O. Kaufmann a continuat să îşi desăvârşească pregătirea de arhitect la Şcoala Politehnică Arhiducală de la Karlsruhe.

Pe atunci, îşi câştiga existenţa din susţinerea unor concerte de pian. Astfel, a venit în contact cu numeroase personalităţi din domeniul operei, fiind de presupus că aceste întâlniri i-au influenţat evoluţia arhitectonică ulterioară.

Tot în aceeaşi perioadă a cunoscut-o şi pe Emma Gönner, fiica primarului din Karlsruhe, cu care s-a căsătorit în 1903. Venind în întâmpinarea socrilor, Kaufmann s-a convertit la creştinism

După ce şi-a făcut ucenicia la Bernhard Sehring, renumitul arhitect al clădirilor de teatru, Oskar Kaufmann a deschis propriul său birou de arhitectură, cu sediul, până în 1908, în cartierul berlinez Schöneberg, iar mai apoi în cartierul Charlottenburg. A reuşit să se impună prin conceperea şi construirea teatrului “Hebbel“, în 1908, acesta fiind o bijuterie a „jugendstil-ului“.

Clădirile concepute de către Oskar Kaufmann – între care Teatrul Orăşenesc (1911), Cine-Teatrul (1913), Opera Kroll (1923), Teatrul de Comedie (1924), toate la Berlin, alături de Teatrul Habimah din Tel Aviv (1935), pentru a aminti doar câteva dintre acestea, au contribuit la transpunerea publicului într-o lume mirifică.

Kaufmann a reuşit să transmită fiecărei clădiri o atmosferă specifică, procedeu nemairealizat până la el în istoria arhitecturii teatrale.

Arhitectul a decedat, în anul 1956, la Budapesta.

sursa: Sântana – povestea unei localităţi şi a mai multor neamuri – Dan Roman

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.