Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Rețeta fericirii…

Niște români – ca mine și ca tine – au decis că n-ar strica să mai și muncească pentru a câștiga niște bani. Mulți, puțini, se va vedea la urmă, dar să-i obțină prin muncă. Au riscat niște bani și s-au apucat să producă dulceață de trandafiri. Au ajuns să scoată pe piață 30.000 de borcane pe an, primind, deja, comenzi atât din țară, cât și din străinătate. Știrea a apărut într-o publicație on-line și ai fi zis că e de bine, că se poate și așa! Îndrăznești, riști, mai și ostenești dacă e cazul, dar rezultatele nu întârzie. Și…
Citește mai mult

Proprietatea cuvintelor – II

Le auzi oriunde. Mai cu seamă acolo unde ele pot fi auzite de cât mai multă lume. Așa, ca să se știe. ”Să știi că eu, unul, nu fac politică!” Rostite cu un soi de șuierat conspirațional – de unde atâta conspirație la coadă la ghișeul de la finanțe sau la grămada de salată, cine să mai știe – vorbele astea au devenit, de la o vreme, un soi de lozincă, de slogan pentru toți cei care populează cel mai numeros ”partid” din România zilelor noastre: Partidul celor fără partid. Partidul, sărmanul, o fi cumva dar declarația e, ca să…
Citește mai mult

Proprietatea cuvintelor

Că ne place sau nu, avem și așa ceva: proprietatea cuvintelor. Cel puțin așa ar trebui, așa ne-am aștepta. Cu atât mai mult cu cât această proprietate e absolut liberă de orice fel de sarcini; nu trebuie să plătim după ea nici un fel de taxe. E toată a noastră, atâta cât e! A unora e mai cuprinzătoare, a altora, așa, mai sărăcuță. Important în toată povestea asta e să știm ce să facem cu ea. Ca să propășească, să înflorească, să se umple și să ne umple inima de bucurie lăuntrică – ăsta ar cam trebui să fie rostul…
Citește mai mult

Mândru să fiu arădean? Gânduri la un început de poveste

Recent mi s-a pus o întrebare ce putea să pară, la început, banală, aproape fără rost: de ce sunteți mândru că sunteți arădean? Să fiu sincer, nu m-am gîndit niciodată dacă să fiu mândru, sau nu, că-s arădean. Oare să trebuiască să fiu mândru de apartenența mea de un anume loc? Cu atât mai mult cu cât locul acela se întâmplă să fie cel în care am văzut lumina soarelui, unde-mi sunt înmormântați părinții, unde-am crescut, m-am împlinit și mi-am trăit bucuriile, necazurile, năzbâtiile, izbânzile, atâtea câte au fost, de unde-am tot plecat și m-am tot întors, de nici nu…
Citește mai mult

Să faci binele sau care spirit olimpic?

O știre recentă ne anunță că Federația germană de bob, sanie și skeleton a decis să pedepsească exemplar pe unul dintre sportivii care numai ce s-a întors de la recent încheiata Olimpiadă de la Soci. De ce sancțiunea? Incredibil de simplu: pentru că respectivul sportiv ar fi împrumutat unui alt concurent – rus de cetățenia lui - patinele bobului său - care nu i-a prea adus o clasare deosebită! - iar acesta din urmă n-a avut altceva de făcut decât să câștige două (!) medalii de aur. Cu acele patine, primite de la colegul său, german. În motivarea deciziei de…
Citește mai mult

Cuvinte grele la români

„Ba, io unul, nu mă bag! Nu-i treaba mea!”. Cât de frecvent se poate auzi sintagma, aproape că am putea zice că ea reprezintă un dat al românului. O notă definitorie, un patern care se adaugă multitudinii de pete mici de culoare ce compun portretul ideal al celor ce se revendică – e un fel de a zice, dar asta e – de la Traian și Decebal. Sunt mulți cei care laudă această dovadă de, zic ei, înțelepciune a neangajării, iar din felul în care se poate percepe puzzle-ul istoriei acestui neam, pare că, de-a lungul veacurilor, sloganul a fost…
Citește mai mult

Străin în paradis. Exercițiu de scriere

Am auzit un cântec. Simplu și trist. Așa cred. „Stranger in Paradise”! Cum ar veni, străin în Paradis. S-o luăm cu încetul. Dacă e vorba că-s străin „în Paradis” se cheamă că, nu-i așa, am ajuns acolo. Am trecut de prag și sunt înăuntru. Dar dacă am intrat, cunoscând – după cum spun unii - rigorile, dificultatea cu care, spun ei, ajungi chiar și-n fața porții, se naște întrebarea: cum de am reușit, totuși, să intru? Cum am reușit să-i determin pe cei ce păzesc poarta – îngeri, sfinți, mai știu eu cine – să mă lase să intru? Aici,…
Citește mai mult

Dor de Doru

Gonit din urmă de visele și dorințele noastre, timpul a trecut și-n anul acesta ca un fulger. E sâmbăta de dinainte Nopții dintre ani și, în așteptarea zăpezii, răsfoiesc un album imaginar de amintiri. Imagini cu oameni a căror prezență în viața mea a însemnat cel puțin un licăr de lumină caldă, acolo unde nimeni nu s-ar fi așteptat să găsească decât tăcere și așteptare grea. Mi-e dor de mulți dintre ei pentru simplul motiv că, cei mai mulți, au plecat. Prea grăbiți. Lăsând un gol pe care nimeni nu l-a mai putut umple. Pentru că locul acela a fost…
Citește mai mult

Râvnă fără pricepere?

„Citativ” – un cuvânt pe care-l auzim tot mai des pe culoarele tribunalelor. Am căutat să-l găsesc. În DEX – ultima ediție – nu l-am găsit. Cu atât mai puțin în edițiile anterioare. Am mers și la un Lexicon Român de dinainte de război. Nici acolo. Dicționarul de neologisme? Nimic. Un Dicționar al cuvintelor recente. Nici acolo. Și, totuși, expresia circulă. Nu de mult am auzit-o din gura unui tânăr avocat. „Am căutat în citativ și nu am găsit ceea ce aș fi vrut să aflu...”. Dar am zărit-o și în dosare ale instanțelor: acte întocmite și cusute ca atare…
Citește mai mult

Dor de Emil Hossu

Cât timp să fi trecut? Un an și un pic. Îmi amintesc că era frig, lumea era îmbrăcată de iarnă. iar celor ce vorbeau de la tribuna improvizată le cam înghețau vorbele pe buze. Cumva, nu voiau să se lanseze în eter, nu voiau să se facă auzite. Doar cuvintele lui au ajuns până la urechile tuturor celor care trăiau clipa acolo, la locul unde fusese organizat mitingul – nici nu mai are importanță cum i se zicea locului aceluia, căci el era locul însuși ! – dar și la inimile noastre, ale celor care urmăream evenimentele ghemuiți în fața…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.