Am auzit un cântec. Simplu și trist. Așa cred. „Stranger in Paradise”! Cum ar veni, străin în Paradis. S-o luăm cu încetul. Dacă e vorba că-s străin „în Paradis” se cheamă că, nu-i așa, am ajuns acolo. Am trecut de prag și sunt înăuntru. Dar dacă am intrat, cunoscând – după cum spun unii - rigorile, dificultatea cu care, spun ei, ajungi chiar și-n fața porții, se naște întrebarea: cum de am reușit, totuși, să intru? Cum am reușit să-i determin pe cei ce păzesc poarta – îngeri, sfinți, mai știu eu cine – să mă lase să intru? Aici,…