Ziarul electronic al arădenilor

RO – vigneta

Despre problema solidarității

Despre problema solidarității

RO - vigneta
În ultima vreme, aflați într-o acută criză de inspirație, „șefii” de la Bruxelles  invocă cu obstinație textul cu „valorile comune” ale Europei mai cu seamă atunci când e să dea peste nas unor state (Polonia, Ungaria, Austria, Italia, dar, pe ici pe colo, și România) care nu se vor înregimenteze, cu orice preț, în nebunia imigrației. În regulă! Dacă e pe-atât, să începem cu aceea că una din componentele esențiale ale setului de valori ce definiesc civilizația europeană a fost, până mai ieri, Democrația după modelul Atenei antice, în numele căreia nimănui nu i se poate impune cu forța ceva ce, în realitate, contravine flagrant unei alte valori cu o greutate specifică mult mai mare, izvorâtă din însuși spiritul fondator al oricărei ființe vii de pe Pământ: libertatea! Sub toate formele ei
Scrisoare la început de an

Scrisoare la început de an

RO - vigneta
Oriunde te-ai afla în seara aceasta, îți datorezi un răgaz de pace și de liniște. Cât să te poți concentra numai asupra ta. O meriți. Mai mult, ți-o datorezi! Să te lepezi de toate straiele de scuze, de ambiții, de frustrări, de prejudecăți, nemulțumiri, supărări și de câte altele – de care n-am dus lipsă și de care, fii sigur, n-ai să scapi nici mâine -, ca să te poți privi senin și să te vezi întocmai așa cum ești: o creație minunată. Acuma e zvon de bucurie, Pământul tot se pregătește de un zbor avântat într-un roi nesfârșit de stele. Muzici entuziaste învăluie zarea, dintr-un capăt la celălalt și, de-atâta veselie, parcă totul este mai ușor. Așa și e! Cumva, la cumpăna dintre ani, se-ntâmplă ceva și, preț de câteva ceasuri, e, totul, un soi de plutire. Nu te-amăgi prea tare!
Comentarii… pe surse

Comentarii… pe surse

RO - vigneta
Scurte reflecții pe marginea unor știri apărute recent în presă. - Poliţiştii de frontieră din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Curtici au descoperit opt persoane, cetățeni iranieni, care au încecat să iasă ilegal din România folosindu-se de documente de călătorie false. Și, ca să fim corecți, trebuie să recunoaștem că aceștia nu sunt nici primii și nici ultimii migranți prinși în timp ce încercau să iasă din România. De aici, o primă întrebare: cum ajung amărâții aceștia până la frontiera de vest a României? Cum se face că nu-i prind polițiștii de la punctele de frontieră pe unde oamenii aceștia intră în România, venind din Serbia, din Bulgaria!? Acolo să fie doar polițiști care stau mai prost cu vigilența?!... Iar a doua întrebare pe care trebuie să ne-o punem este și mai tri
Elena Apostol – Note de privitor

Elena Apostol – Note de privitor

RO - vigneta
Am citit undeva că ar fi o exponentă a expresionismului. Nici vorbă! Apoi, am găsit o trimitere la impresionism. Să fim serioși! Elena Apostol nu se lasă inclusă în tipare. Că e de bine, că e de rău, ea nu aparține, neapărat, unei „școli”. Cu atât mai puțin în șabloane. Ea este „ea însăși”. Și un pic de... Sever Săsărman. Dar, să fim de acord, cui altcuiva ar dori – și, în anumite limite, ar fi de dorit - ca un ucenic să-i calce pe urme, decât maestrului său?! Și da, Sever Săsărman a ajuns – Doamne, ce cale lungă și anevoioasă?! - să se poată numi un maestru! Iar Elena Apostol, prin tot ceea ce creează, îi este un „ucenic” demn de toată aprecierea. (Folosesc deliberat apelativul masculin, pentru că, prin asta, doresc să scot în evidență modul în care „ucenicul” s-a raportat, în cazu
Haide UTA, hai Aradul!

Haide UTA, hai Aradul!

RO - vigneta
„La meciul dintre UTA și Mioveni, aproximativ 250 de spectatori asistă, pe o vreme rece şi o ploaie măruntă, la acest meci de la Arad. În galeria UTA-ei nu sunt mai mulţi de 20 de oameni”. Până aici știrea așternută pe un site oarecare. Sec, profesional. Atât au putut scrie cei ce au fost trimiși acolo să relateze evenimentul. Evenimentul? Vai de mine! Cum să fie un meci de liga a 2-a, „onorat” de vreo 250 de amărâți – dintre care, ce să vezi, 20 de „suporteri” -, un eveniment!? Să fim serioși! Și, în timp ce mă strădui să înțeleg ce o fi fost de, totuși, au scris cât au scris oamenii ăștia – jurnaliști, nimic de zis – mintea îmi zboară la o după-amiază de toamnă din urmă cu peste 40 și ceva de ani, o zi al cărei numitor comun au fost purtătorii aceluiași ecuson: UTA! Ce vorbesc eu „ec
„Eu nu trișez niciodată”

„Eu nu trișez niciodată”

RO - vigneta
Acestea au fost cuvintele pe care Serena Williams le-a tunat - într-un moment tensionat al finalei Turneului US Open 2018 - în obrazul arbitrului portughez, atunci când acesta a sancționat-o cu primul avertisment. Doar că, o știm acum, s-a dovedit că tocmai ce a trișat. Cel puțin atunci! A încriminat-o exact omul care a ajutat-o să facă lucrul acesta: antrenorul ei! (Sigur că da, ulterior s-au încercat tot felul de manevre prin care s-a încercat s-o dea cotită dar faptele rămân. Și nu-i scuză nici faptul că, vezi Doamne, ei au făcut ce fac și alții! Să poți scăpa de răspundere când furi, doar pentru că fură și alții!? Ce logică ciudată pentru o persoană care se revendică a fi onestitatea întruchipată!?). Dar mai e un aspect. Esențial. În realitate, Serena Wiliams a trișat mult mai grav
Fluturi sau dragostea de aproapele

Fluturi sau dragostea de aproapele

RO - vigneta
Undeva, în sud-estul statului Vermont, există Quechee Gorge, nişte chei splendide cărora li se mai zice şi „Vermont’s Little Grand Canyon”, vădind pofta americanilor de a se raporta, mereu şi mereu, la ceva „mare”, cu nume sonor. Pe drumul care leagă Woodstock City de Quechee - o localitate cu un statut administrativ greu de definit -, cheile sunt traversate de un  pod – arcuire elegantă, la cam 50 - 60 de metri, deasupra văii. Cândva, trebuie că pe acolo se învolburau nişte ape înspumate, dând şi mai multă măreţie peisajului. Acum, un pârâu cu debit imprevizibil îşi face loc, temerar, printre blocuri uriaşe de piatră străpunse, ici-colo, de rădăcinile unor copaci apăruţi parcă de nicăieri. Un hău deopotrivă maiestuos dar şi înfricoşător. Mai cu seamă când aflu că podul este unul din l
Scrisoare din vacanță (III)

Scrisoare din vacanță (III)

RO - vigneta
Dacă nu mi s-ar fi întîmplat mie, aş fi zis că e o poveste şi nimic mai mult. Woodstock este un mic orăşel din Vermont. În 2010 mai rămăseseră circa 3.500 de locuitori iar prognoza indica o tendinţă de scădere. Motivul pentru care mulţi localnici mai rămân este legat de dezvoltarea – lentă dar sigură – a turismului din zonă. Fiind la doar 3 ore de Boston şi beneficiind de o reţea foarte bine întreţinută de şosele, orăşelul încearcă să-şi pună în valoare atât resursele natural, cât şi ceea ce oamenii locului au creat şi continuă să o facă, serios, precis şi cu mult talent. Atmosfera de oraş turistic se simte de îndată ce ai ajuns pe Main Street – strada principală – înţesată de turişti curioşi, care iau cu asalt micile magazine de suvenire, restaurantele, galeriile de artă (!), cam tot c
Scrisoare din vacanţă (II)

Scrisoare din vacanţă (II)

RO - vigneta
Într-o dimineaţă m-am trezit că am ajuns prea devreme în zona muzeelor, aşa că m-am decis să iau o cafea şi să mă aşez pe unul dintre scaunele de pe teresa deschisă a unei cafenele „Starbucks”, cum sunt atâtea peste tot în lume. După ce mi-am preparat cafeaua cu un pic de lapte şi nişte scorţişoară, m-am aşezat la una dintre mese, umbrită de nişte platani tineri. Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost semnul aplicat pe tăblia mesei: „Fumatul interzis!”. Atenţie masa făcea parte din mobilierul unei terase deschise! Şi nu era singura masă purtând acest semn. În scuarul din faţa Grădinii Botanice a Congresului, iarăşi, fumatul interzis, iar semnele aşezate în locuri cât mai vizibile pentru toată lumea.  Un spaţiu cam cât o jumătate de teren de fotbal, cu jardiniere pline cu flori, me
Scrisoare din vacanţă

Scrisoare din vacanţă

RO - vigneta
Pe cele mai aglomerate artere din Centrul Washingtonului, biciclişti cu sutele la orice oră din zi, circulă nestingheriţi şi se vede că o fac fără nici o teamă. Mai mult, când un autoturism ajunge din urmă un biciclist, observi fără efort cum încetineşte şi ia o distanţă laterală cu câţiva centimetri mai largă. Există, este adevărat, piste pentru biciclişti (nu sunt vopsite în albastru, dar asta e o altă poveste) – ele sunt efectiv semnalizate pe partea carosabilă, într-un mod care le face cu adevărat funcţionale! – dar chiar şi acolo unde ele nu au fost (încă) amenajate, circulaţia se desfăşoară în aceeaşi ambianţă cordială. Şi dacă te gândeşti la cât de aglomerată poate fi circulaţia într-un oraş ca Washington, îţi dai seama ce poate să însemne asta! O să-mi ziceţi „Lasă, că sunt o gr