Ziarul electronic al arădenilor

RO – vigneta

Invitație la meditație, în fața oglinzii

Invitație la meditație, în fața oglinzii

RO - vigneta
„Să știi că vremurile din urmă vor fi vremuri grele” – își avertiza Apostolul Pavel tânărul ucenic Timotei. (2 Timotei 3:1) O să-mi ziceți că nu avem de unde ști dacă sunt, sau nu, vremurile din urmă. Dimpotrivă, mi-ar spune mulți și mi-ar aduce o sumedenie de dovezi, iar eu nici nu m-aș pune să-i contrazic. Pentru că, simplu, nu am nici puterea și nici dorința de a citi în viitor. La ce mi-ar folosi? Nici apostolul nu a fost vreun soi de ghicitor în stele, o știm din Scripturi, dar și din celelalte surse care i-au conturat viața: o minunată aventură de vestire a Veștii celei Bune, cu finalul apoteotic pe care și l-ar dori orice creștin autentic. Ce a vrut el să spună este cutremurător de simplu, tocmai prin claritatea argumentelor pe care le enumeră în versetele de la 2 la 8 din capit
Soarele va răsări și mâine (VII)

Soarele va răsări și mâine (VII)

RO - vigneta
Oare ce ar fi dacă?... Stau și mă gândesc, oare ce ar fi dacă în zilele acestea, televiziunile de tot felul ar înceta să mai răspândească tot felul de trăznăi sub cuvânt că, vezi bine, informează populația?! Te miri când auzi câtă răutate zdrăngănitoare, ignoranță trufașă și chiar ură se poate strecura în casele oamenilor a căror singură vină e faptul că trebuie să stea „acasă” și că, izolați fiind, pur și simplu nu au șansă să vadă, să audă, să pipăie adevărul. Oare ce ar fi dacă postul național de televiziune ar adopta un ton mai omenos, mai cald, mai blând? Un ton care să transmită oamenilor, speranță. Măcar așa, de doi lei… Și oare ce ar fi dacă pe ecrane ar mai apărea mai des câte o știre „pozitivă” – rază de soare în furtuna care ne zgâlțâie – meritat sau nu, cine știe?! Să vedem
Soarele va răsări și mâine (VI)

Soarele va răsări și mâine (VI)

RO - vigneta
Și totuși, cineva minte Citesc un articol în cuprinsul căruia managerul uneia din firmele autohtone ce produc echipamente de protecţie individuale, inclusiv măști declară în mod ritos că nici firma lui, nici alte firme românești, nu au fost contactate de autorități pentru contractare și valorificare. Altfel zis, producătorii români ar fi pregătiți să asigure piața cu aceste echipamente de protecție dar nu le cere nimeni! Ăst timp, la punctele de trecerea frontierei, în spitale (!!!!), în farmacii, oriunde te-ai aștepta să le poți cumpăra, echipamentele acestea sunt sublime dar… lipsesc cu desăvârșire, iar cei chemați să se ia de piept cu virusul se plângă că sunt trimiși „pe front” cu mâinile goale”. Cineva minte, dar cine? În seara de 30 martie 2020, într-una din intervențiile sale t
Și soarele va răsări și mâine (V)

Și soarele va răsări și mâine (V)

RO - vigneta
Îndrăzniți! Sunt sigur că mulți dintre noi simțim, în zilele acestea, o teamă născută și aflată în raport direct proporțional cu cantitatea de incertitudine care se prăvale peste noi, din toate părțile. Cu atât mai grav, cu cât toate astea ni se oferă sub semn de „informare a opiniei publice” și spre binele nostru. Am mai spus-o, mai rău decât pericolul virusului acestuia – despre care, în mod ciudat, nu știm prea multe nici după câteva luni de la apariția lui – este să suportăm apăsarea necunoscutului care ne învăluie, fie că stăm, cuminți, în casă fie că ne luăm lumea în cap și-ncepem să bântuim fără țintă pe străzile din ce în ce mai pustii. E ca o alergare după fluturi: nu știi de unde or să mai apară, încotro-și iau zborul, cu ce acrobații amețitoare ne vor ameți. Și ăst timp, cont
Soarele răsare în fiecare zi (IV)

Soarele răsare în fiecare zi (IV)

RO - vigneta
Numai bătrân să nu fii! Nu știu ce ați simțit atunci când ministrul de Interne ne-a pus degetul în piept – ăstora de am trecut de 65 de ani – ca să stăm în casă. Pur și simplu! Toți, la grămadă și numai pentru că ne încăpățânăm să vrem să ne bucurăm de viață. În mod curios, la început, eu m-am simțit, brusc, eliberat de o mare greutate. Am primit, în sfârșit, o confirmare, un răspuns la sutele de ipoteze care mi se spărseseră până atunci în cap. Acum e clar. Știm una și bună și, ne place ori nu, ne ținem de „program“. În rest, ce ar mai fi de spus? La români circulă, din vechime, vorba „Numai bătrân să nu fii!“ și vreau să spun că abordarea aceasta mă contrariază. Știți de ce? Pentru că, nimic nou, românii se declară, în proporție de peste 90%, creștini. Ori dacă e așa, ar trebui să c
Soarele răsare în fiecare zi (III)

Soarele răsare în fiecare zi (III)

RO - vigneta
Despre discernământ în vremuri ca acestea „Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun” - 1 Tesaloniceni 5:21. Astăzi aș vrea să vorbesc despre un lucru a cărui importanță pentru viața noastră cotidiană a devenit, brusc, cu totul specială. Dar, până să ajung acolo, am să descos nițel acest gând al Apostolului Pavel. Mai întâi, aș vrea să observăm că apostolul ne îndeamnă într-un mod clar și foarte direct să fim deschiși la minte, să cercetăm toate lucrurile. Dar chiar toate, adaug fără să mă tem că aș exagera. În lumea contemporană se desprind două categorii distincte de oameni: unii pe care nu-i (prea) mai interesează nimic, care „iau” totul de-a gata sau, pur și simplu, se mulțumesc cu surogate, mai ales dacă-s „de marcă”, lucesc sau sunt ieftine. Trăiesc de pe o zi pe alta
Și soarele va răsări în fiecare zi (II)

Și soarele va răsări în fiecare zi (II)

RO - vigneta
„Acesta este un război. Vom putea să învingem coronavirusul numai dacă o vom face împreună”. Este titlul unui editorial care circulă în mediul on line de limbă engleză. Și da, cred și eu că suntem în război. Unul neconvențional, dacă din alt motiv nu, pentru că nimeni nu a făcut o „declarație” în sensul acesta dar ostilitățile au ajus la scară planetară. Din această pricină, este cu atât mai mârșav: nimic mai rău decât să nu știi cine și de unde te atacă. Să simți doar că ești lovit și să te descoperi că nu ai în cine lovi, nu ai pe cine lua la pumni sau în cătarea armei! Nu ai, pur și simplu, cum să te aperi. E război și e cu atât mai grav cu cât „inamicul” a pregătit un set de lovituri măiestrite. Perverse aș zice, învăluindu-ne, împresurându-ne fără milă, încercând să ne taie orice
Soarele răsare în fiecare zi

Soarele răsare în fiecare zi

RO - vigneta
Un precuvânt lămuritor În zilele acestea suntem ținuți, mai mult sau mai puțin, să ne petrecem timpul într-o stare de izolare iar lucrul aceasta – sunt sigur că ați observat – îndeamnă la reflexie. Mă trezesc, mult mai des decât o făceam până acum, cercetându-mi mintea, sufletul, inima. Nu spun că mă bucur de ce văd de fiecare dată, dar mă liniștește faptul că mă simt cuprins de o pace care nu poate veni din altă parte decât din credința că va fi bine, că Domnul este cel care veghează peste toate lucrurile și că, prin El, vom birui. Iar dacă tot suntem îndemnați să stăm în casă și, prin asta, să întrerupem comunicarea unii cu alții, am decis să vă scriu. „On line”, cum ar veni. În lumea de azi, este un mod extrem de accesibil și, prin asta, puternic de a comunica. Gândul ajunge aproape
Mulțumim, Annamaria More Saghi

Mulțumim, Annamaria More Saghi

RO - vigneta
Cine cunoaște povestea vieții doamnei Annamaria More Saghi știe că ea este o mărturie a unui destin zbuciumat, cu suișuri și coborâșuri, câte mulți dintre noi nu cred că le-ar putea duce. Și, cu toate astea… De fiecare dată când artista a apărut cu lucrări în fața publicului – de aici și de oriunde - altundeva - a împărtășit privitorilor un mesaj puternic, de un optimism robust și bucuria de a ne dărui frumosul. Fie că a fost vorba de pasiunea domniei sale de o viață - tapiseria, fie că a ales să ne vorbească prin intermediul culorilor înmuiate, parcă, în roua dimineții, ori, iată, în recent vernisata sa mini-expoziție, cu ajutorul creionului aproape uitat și, oricum, deloc bine venit într-o lume cvasidigitalizată, Annamaria Saghi ne-a oferit tot atâtea prilejuri de a redescoperi imense
Vernisajul celor de la Ion Andreescu…

Vernisajul celor de la Ion Andreescu…

RO - vigneta
Plecat fiind din oraș, aflu din presă că a fost vernisat Salonul de iarnă 2020 al Cenaclului „Ion Andreescu”. Am găsit, mai apoi, pe Facebook, o mulțime de  imagini luate de neobositul și mereu atentul Vasile Zărăndan de la fața locului. Reportajul entuziast al unuia din cei mai destoinici fotoreporteri arădeni ai ultimelor decenii, o persoană tonică, al cărui zâmbet înviorează, bine dispune, a fost sugestiv și m-a lăsat să înțeleg un prim lucru: vernisajul a fost, din nou, o sărbătoare. De altminteri, o spun fără ezitare: Cenaclul de artă plastică „Ion Andreescu” prilejuiește astfel de trăiri cu o frecvență parcă tot mai înaltă, de la an la an. Ceea ce părea să fie pierdut după ce sala de expoziție de pe strada V. Alecsandri a primit – oare de ce? - o altă destinație, iar Pavel Alaszu,