Ziarul electronic al arădenilor

Proprietatea cuvintelor – II

silviu-ratiu111-150x150211Le auzi oriunde. Mai cu seamă acolo unde ele pot fi auzite de cât mai multă lume. Așa, ca să se știe.

”Să știi că eu, unul, nu fac politică!”

Rostite cu un soi de șuierat conspirațional – de unde atâta conspirație la coadă la ghișeul de la finanțe sau la grămada de salată, cine să mai știe – vorbele astea au devenit, de la o vreme, un soi de lozincă, de slogan pentru toți cei care populează cel mai numeros ”partid” din România zilelor noastre: Partidul celor fără partid.

Partidul, sărmanul, o fi cumva dar declarația e, ca să vezi, greșită. N-o să crezi dar chiar și cei ”fără partid” pot face politică. Și chiar fac. Cei mai mulți fără să-și dea seama și aici e ascunsă drama.

Pentru că, uite ce zice DEX despre ocupația asta, de care unii se leapădă din vorbe: ”A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului”.

Să trebuiască să cred, oare, că toți cei care – cu punga de semințe prăjite și sărate în mână, sau fără ea – dezbat, la colț de stradă, pe banca din fața casei, la peluza stadionului, în colțul pensionarilor din parcul orășenesc sau în fața Primăriei, orice mișcă în viața politică, economică, socială și ce o mai fi, a statului mioritic, nu ”fac politică”!? Dar ce or fi făcând, păcatele mele?

Că nu-i mai zice Agora, să fim serioși: de unde atâta belșug de cultură elenistică?!

Dar să ne înțelegem bine, fie că-l proslăvești pe Ponta sau că-l înjuri că iar a dat cu bâta-n baltă, fie că-i ridici osanale lui Băsescu ori că-i dorești numai de ”bine”, ei bine, se cheamă că faci politică.

Că-ți dai cu părerea – tocmai când ”trenul” electoral a plecat din stație, pentru alți patru ani – despre ce și cum cu pensiile și cu rețetele compensate, despre acciză și autostrăzi, ei bine, tot se cheamă că ai ”făcut” politică! E o altă treabă că de ascultat te ascultă numai vecinul de scară ori tovarășul de ocazie, proptindu-se, obosit, în baston. E altceva că părerea ta nu contează acolo unde, peste capul tău – ba, chiar în disprețul tău – se iau deciziile care contează.

E altceva, până la urmă, că ”politica” ta nu are nici o valoare pentru cei de la butoanele mașinii de vot și nu pot spune că asta e de bine. Dimpotrivă!

Dar ce să-i faci dacă tu, și el și alte câteva milioane de români, ”nu faceți politică”!?

Nici măcar atât cât să le dăm peste mână – și peste gură – celor ce zic că da, ei o fac. Prost și păgubos.

Silviu Rațiu

Aprilie, 2014

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.