Ziarul electronic al arădenilor

Tag: cuvintelor

Cuvinte comuniste. De ce nu mai folosim „miliţie“ şi „tovarăş“

Social - Economic
Comunismul a lăsat o moşternire grea în vocabular. Românii nu mai folosesc cuvinte precum „cooperativă“, „tovarăş“ sau „miliţie“, deşi puţin ştiu că ultimul dintre ele, de exemplu, provine din limba latină şi înseamnă armată. Un lingvist explică schimbările limbii române după comunism. Poate printre cele mai cunoscute cuvinte care reamintesc de perioada comunistă sunt „miliţian” şi „tovarăş”. Cei doi termeni şi-au schimbat înţelesurile după Revoluţia din 1989. „De exemplu, «miliţie» este un cuvânt latinesc şi însemna armată, oştire şi era un cuvânt neatins de presiunea ideologică, dar împrumutând din Uniunea Sovietică acest termen pentru autoritatea care este astăzi poliţia, el s-a încărcat cu anumite sensuri negative. După Revoluţie, evident că s-a renunţat la acest cuvânt. Comportame

Proprietatea cuvintelor – II

RO - vigneta
Le auzi oriunde. Mai cu seamă acolo unde ele pot fi auzite de cât mai multă lume. Așa, ca să se știe. ”Să știi că eu, unul, nu fac politică!” Rostite cu un soi de șuierat conspirațional – de unde atâta conspirație la coadă la ghișeul de la finanțe sau la grămada de salată, cine să mai știe – vorbele astea au devenit, de la o vreme, un soi de lozincă, de slogan pentru toți cei care populează cel mai numeros ”partid” din România zilelor noastre: Partidul celor fără partid. Partidul, sărmanul, o fi cumva dar declarația e, ca să vezi, greșită. N-o să crezi dar chiar și cei ”fără partid” pot face politică. Și chiar fac. Cei mai mulți fără să-și dea seama și aici e ascunsă drama. Pentru că, uite ce zice DEX despre ocupația asta, de care unii se leapădă din vorbe: ”A face politică = a

Proprietatea cuvintelor

RO - vigneta
Că ne place sau nu, avem și așa ceva: proprietatea cuvintelor. Cel puțin așa ar trebui, așa ne-am aștepta. Cu atât mai mult cu cât această proprietate e absolut liberă de orice fel de sarcini; nu trebuie să plătim după ea nici un fel de taxe. E toată a noastră, atâta cât e! A unora e mai cuprinzătoare, a altora, așa, mai sărăcuță. Important în toată povestea asta e să știm ce să facem cu ea. Ca să propășească, să înflorească, să se umple și să ne umple inima de bucurie lăuntrică – ăsta ar cam trebui să fie rostul cuvintelor, nu-i așa?! O discuție matinală, la un post de radio: ”A surprins că la concertul vostru a participat și cutare lider politic. Cum explici?”. ”Păi să știi că noi nu facem politică, chiar așa. Nu pot să explic... doar că noi nu facem politică. Atât”. ”B