„Ba, io unul, nu mă bag! Nu-i treaba mea!”.
Cât de frecvent se poate auzi sintagma, aproape că am putea zice că ea reprezintă un dat al românului.
O notă definitorie, un patern care se adaugă multitudinii de pete mici de culoare ce compun portretul ideal al celor ce se revendică – e un fel de a zice, dar asta e – de la Traian și Decebal.
Sunt mulți cei care laudă această dovadă de, zic ei, înțelepciune a neangajării, iar din felul în care se poate percepe puzzle-ul istoriei acestui neam, pare că, de-a lungul veacurilor, sloganul a fost pus în pagină cu „dedicație”, ori de câte ori am vrut să ne scoatem din câte o treabă în care, tocmai că ar fi trebuit să fim parte.
Ca să nu mai spunem că, din pricina locului unde Dumnezeu a hotărât să înscrie numele de România pe harta lumii, n-am prea avut noi șansa să zicem că nu ne băgăm.
A cam trebuit s-o facem, când de o parte, când de alta. Au fost și câteva momente în care chiar că ar fi trebuit să uităm că noi am inventat zicerea asta, când ar fi trebuit să punem osul și n-am făcut-o – deși am fi putut.
Istoria ne-a iertat de fiecare dată, dar nu ne-a uitat, iar acum, de când cu Doamna Europă cotrobăindu-ne prin casă când ne e lumea mai dragă, acuma, vrem nu vrem, trebuie să ne ținem gura.
Altminteri, una două dojana, amenințările și joarda împungându-ne obrazul. Încearcă de zi acum că nu-i treaba ta…
Cât privește nivelul individual, zicerea sună fariseic. Cum adică tu, nu te bagi?! Chiar îți poți închipui că vei putea să șezi o viață de om în tribună, să ronțăi semințe, să scuipi cojile pe unde-ți vine și să-i privești pe alții cum se dau de ceasul morții, în arenă.
Te-ai gândit vreodată că, deși ai zice că nu-i așa, atunci când, între două coji de semințe scuipate aiurea, strecori printre dinți o-njurătură către unul, sau către celălalt, ai comis-o? Adică… te-ai băgat? Ai luat partea unuia și l-ai înjurat pe celălalt – e și asta un mod de a acționa, de a lua atitudine, de a nu mai sta deoparte!
Dar chiar să fie așa, să te ții de ceea ce spui, adică să stai de-o parte. Ce câștigi? Ți-e cald, ți-e bine să stai pe margine în timp ce alții „joacă”?!
Și dacă ne-am trezi într-o bună zi că toți câți suntem adunați pe plaiuri miorice, nu ne-am mai băga, nici unul dintre noi, după cum se cam întâmplă în ultima vreme?! Ce cîștigăm că ne-am cam așezat cu toții pe margine – tribune nu sunt, că bugetul e sărac – ne înghesuim, ne dăm coate, ghionturi – noi între noi -, nici semințe nu prea sunt, cu atât mai mult înjurături, iar cei care-s pe teren joacă ce joacă – adică nimic -, joacă cum joacă – adică prost?!
Păi se întâmplă ce ni se arată zi de zi și ca să vezi, nici nu ne putem plânge: ne-o merităm!
Statul te fură la drumul mare, dar nu-i treaba ta. O face rânjindu-ți în față și făcându-te prost dacă încerci, cumva să zici că-i rău, dar nici asta nu-i treaba ta.
Rădăcinile se usucă, azi mîine nu mai avem trecut, ne-au luat unii și tradițiile sau ni le-au spălat din memorie sub nume de aderare la „valori europene”, dar tu nu te bagi, nu-i treaba ta!
Copiii îți cresc obezi, burdușiți cu E-uri, atât în farfurie, cât și de pe tot soiul de androide, nu mai știu, cei mai mulți, nici să citească, nici să scrie – nu te bagi, nu-i treaba ta!
Trecutul ni l-am pierdut, viitorul ne este amanetat pe nimic, iar despre prezent, ce să mai zici, dar nu, te-aud cum repeți, speriat parcă, nu mă bag, nu-i treaba mea…
Să nu fie, dar atunci, de ce te mai plângi?!
Silviu Rațiu
Martie, 2014
