Ziarul electronic al arădenilor

Tag: grele

Cuvinte grele la români: „De morţi, numai de bine”

Cuvinte grele la români: „De morţi, numai de bine”

RO - vigneta
Căutând să aflu cât mai multe despre moartea lui Anthony Bourdain, am dat şi peste nişte site-uri care permiteau comentarii ale cititorilor. (În paranteză fie spus, acest mod de a stimula – controversat şi discutabil – apetitul natural al oamenilor pentru comunicare mi se pare unul din lucrurile pozitive ale revoluţiei IT. Dacă n-ar face altceva decât să ne stimuleze cheful de a articula nişte idei şi de a le lansa către ceilalţi şi tot se cheamă că ne ajută să nu uităm să rotunjim sunetele în cuvinte. Iar acolo unde mai există cuvinte, există speranţă). O ştie tot românul amator de privit la televizor: numitul Anthony Bourdain a reuşit să-şi facă destui neprieteni, de când cu filmul realizat în România. Şi în care a prezentat, deopotrivă, o imagine deformată şi îndeajuns de răuvoitoare

Cuvinte grele la români

RO - vigneta
„Ba, io unul, nu mă bag! Nu-i treaba mea!”. Cât de frecvent se poate auzi sintagma, aproape că am putea zice că ea reprezintă un dat al românului. O notă definitorie, un patern care se adaugă multitudinii de pete mici de culoare ce compun portretul ideal al celor ce se revendică – e un fel de a zice, dar asta e – de la Traian și Decebal. Sunt mulți cei care laudă această dovadă de, zic ei, înțelepciune a neangajării, iar din felul în care se poate percepe puzzle-ul istoriei acestui neam, pare că, de-a lungul veacurilor, sloganul a fost pus în pagină cu „dedicație”, ori de câte ori am vrut să ne scoatem din câte o treabă în care, tocmai că ar fi trebuit să fim parte. Ca să nu mai spunem că, din pricina locului unde Dumnezeu a hotărât să înscrie numele de România pe harta lumii,

Cuvinte grele la români

RO - vigneta
Aroganța e glazura de pe tortul prostiei. Cu sau fără ștaif. Dar mai ales „cu”. Nu degeaba zice românul – om cu judecată și cu simțul umorului – că „Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul”. Și încă ceva: cu cât „tortul” e mai mare, cu atât e și „glazura” mai multă, mai umflată, mai gălăgioasă. Silviu Rațiu Mai, 2013