Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Monografii: Preparate culinare din Chişineu Criş

Monografii: Preparate culinare din Chişineu Criş

La Chişineu Criş, alimentaţia avea la bază produsele agricole cultivate în grădini, livezi şi ogoare. Alimentele de bază au fost şi rămân în lumea satelor cartoful, fasolea, varza şi mălaiul. Alimentele erau şi sunt preparate după obiceiul local având un anume specific de la o zonă la alta. Mâncarea era gustoasă şi nutritivă. Ea se prepara numai pentru prânz şi cină. La amiază se mânca pâine, clisă (slănină) şi ceapă. Prepararea alimentelor era legată de anumite zile din săptămână sau anumite sărbători. Peste săptămână, joia şi duminica, se tăiau pui sau se pregătea carne de oaie sau de porc, din…
Citește mai mult
Monografii: Moara cu aburi din cartierul Gai

Monografii: Moara cu aburi din cartierul Gai

În 1921, Fraţii Neuman erau proprietarii a două unităţi agroalimentare: Fabrica de spirt - Drojdie şi Moara. Moara, cu un capital social de 10 milioane lei, şi 220 muncitori, avea o capacitate zilnică pentru măcinat 35 vagoane de cereale. În anii următori, numărul angajaţilor firmei, muncitori şi funcţionari, a crescut la 500. Conducerea a fost asigurată prin directorul general Horan Emanuel, directorul economic Herman Gyula, secondaţi de Arnold Fux şi directorul tehnic, Specht. Pentru desfacerea produselor în România, Fraţii Neuman au înfiinţat o reprezentanţă la Bucureşti, fără a renunţa la cea din Viena. Produsele morii, griş, făină, tărâţe erau comercializate,…
Citește mai mult
Monografii: Paza (Poliţia) de câmp în Gai

Monografii: Paza (Poliţia) de câmp în Gai

Încă din Legea articolului XXII din 1886 se prevedea în agenda Comunelor dreptul de a administra Poliţia de câmp. Organizarea acestui sector poliţienesc a suferit, însă, de-a lungul timpului, diferite modificări. Ca măsură de încurajare a agriculturii, în 18 septembrie 1939, prin Decizia nr. 6077, a fost aprobat Regulamentul referitor la organizarea şi reglementarea pazei bunurilor agricole, din hotarul municipiului Arad. În conformitate cu acest act normativ, au fost numiţi, pe lângă Sectorul Administrativ Gai, un număr de 12 paznici agricoli publici şi un comandant. Toţi erau plătiţi de oraş, dintr-un fond special alimentat prin taxa de hotar sau de…
Citește mai mult
Monografii: Meşteşugurile populare la Şicula

Monografii: Meşteşugurile populare la Şicula

Meşteşugurile populare sunt ocupaţii mai noi, în comparaţie cu ocupaţiile de bază, agricultura şi creşterea animalelor. Meşteşugarii, cum ar fi şubarii, cizmarii, au apărut în „peisajul ocupaţional tradiţional” în Şicula la începutul secolului al XX-lea, venind din Ţara Beiuşului, satul Şârbeşti, renumit pentru şubarii săi. Aceşti meşteri au fost numiţi de către băştinaşi cu nume ce reflectă ocupaţia lor. Astfel, au fost numiţi şubari, cizmari, pantofari. În prezent, în Şicula, există mai multe familii care se numesc Cizmaş, acest nume derivând de la meşteşugul de cizmar. Cizmarii lucrau la obţinerea cizmelor sau opincilor cu material (piele), iar şubarul, cu „postav…
Citește mai mult
Monografii: Ocazii de socializare la Șepreuș

Monografii: Ocazii de socializare la Șepreuș

Târgul Pe lângă piața săptămânală, care era vinerea, în Șepreuș s-au ținut, odinioară, două iar mai apoi trei târguri pe an. Acestea aveau loc la o dată fixă, publicată în calendarele populare, ca să fie cunoscută în toate ținuturile din jur. Din 1884 până în 1909, în localitate se țineau două târguri, la 1 mai și înainte de 2 noiembrie. Apoi, prin 1936, în localitate s-au organizat trei târguri pe an. Târgul de primăvară avea loc vinerea, înainte de Florii, târgul de vară la Sfinții Petru și Pavel, iar târgul de toamnă de Sfântul Dumitru. Arteziana În fața fostului conac…
Citește mai mult
Monografii: Costumul popular din Nadăş

Monografii: Costumul popular din Nadăş

Costumul popular din localitatea arădeană Nadăş este specific zonei etnografice a Ţării Zărandului, el păstrându-se din generaţie în generaţie cu caracteristicile sale esenţiale. Costumul popular este confecţionat din pânză ţesută în război. Costumul popular masculin este alcătuit din mai multe părţii şi anume: izmene largi, peste care se pune cârpa cu colţi. De asemenea, bărbații mai poartă cămaşa, care pe piept şi la mâneci are nasturi de culori alternative roşu şi albastru. În picioare se poartă cizme de piele cu tureac sau opinci cu nojiţe. Pe cap, bărbații poartă colop de paie vara, iar iarna căciulă neagră de astrahan. Costumul…
Citește mai mult
Monografii: Portul popular tradițional din Pecica

Monografii: Portul popular tradițional din Pecica

Costumul popular de la Pecica, atât cel femeiesc, cât şi cel bărbătesc, este o combinaţie între ce găsim în Ţara Crişurilor şi în Banat, locuri de unde au coborât/urcat, viitorii locuitori ai localităţii. Costumul femeiesc se compune din: „poale”, cusute cu „cipcă” sau „slinguiţe”, largi, care se purtau pe sub „sugnă”, ce acoperea corpul de la mijloc în jos, fiind decorată cu borduri cusute, chiar şi acelea din material „dă cumpărat”. „Spătoiu” (cămaşa), confecţionat din material foarte fin („dă tinari”), avea cusături florale doar pe mâneci (alb pe alb/galben şi mai târziu cu fir de aur), care ieşeau de sub…
Citește mai mult
Monografii: Superstiții și credințe populare pe Valea Petrișului

Monografii: Superstiții și credințe populare pe Valea Petrișului

Ca în mai  toate satele românești, și în satele de pe Valea Petrișului superstițiile au ocupat un loc important în viața locuitorilor. Mulți mai cred încă în superstiții și de aceea în viața lor descântecele au avut și încă mai au un rol important. Descântatul Locuitorii de aici, mai ales cei din Roșia-Nouă și Obârșia, cred încă în descântece. Unii dintre ei cred cî un copil mic este cel mai expus deochiului (...). Dacă un copil este grăsuț și frumușel, cum este privit lung de cineva, mai ales de o persoană rea de ochi sau de una cu ochii negri…
Citește mai mult
Monografii: Originile denumirilor localităţilor Păuliş şi Sâmbăteni

Monografii: Originile denumirilor localităţilor Păuliş şi Sâmbăteni

Primele atestări documentare în care este menţionată localitatea Păuliş apar în prima jumătate a secolului al XIV-lea, în anul 1333, când în registrele dijmelor papale apare sub numele de Paululese, iar în anul 1334, sub denumirea de Sacerdos de Paulese sau Sacerdos de Paululese, după numele ordinului călugărilor Paulini din Cetatea Cladova. În anul 1393 se numea Poalelese, iar în anul 1478 avea denumirea de Pal-Elesy şi de Palelese. La începutul secolului al XVI-lea, Păulişul este menţionat în legătură cu Schitul unui ordin călugăresc, care se afla la gura Văii Cladovei, Păulişul fiind amintit printre localităţile exploatate de către acel…
Citește mai mult
Monografii: Culesul strugurilor la Miniș

Monografii: Culesul strugurilor la Miniș

Minişenii iubeau via, pentru ei fiecare butuc însemna individualitate, el fiind condus în fiecare an în alt fel, fără a fi exploatat la maximum, fapt care explică longevitatea plantaţiilor din zonă. Ţăranul fruntaş Rusanda Dumitru – „Ciocanu“ - reprezintă personajul colectiv care a sintetizat perfect, într-un dialog cu autorul, relaţia succesului dintre vie şi viticultor: „dacă vrei să ai struguri, la vie trebuie să-i spuni în fiecare zî - Bună gimineaţa! O asemenea relaţie vie, de ataşament şi de dragoste, nu găseai oricând şi oriunde, ci poate doar în Miniş. După 1 iulie, viile rămâneau în exclusivitate în grija paznicilor,…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.