Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Monografii: Costumul popular la Miniş

Monografii: Costumul popular la Miniş

Costumul popular femeiesc Ţinuta de zi a femeii în sezonul cald era compusă din: cot de stambă pe cap, cămaşă cu toledo la decolteu, poale cu jură în cruciuliţă şi rochie. Peste rochie se purta cătrânţă de stambă, iar în picioare şlarfi din piele sau sandale. În sezonul rece, ţinuta de zi se completa cu un cot de diftin, cămeşă de flăner, zobon (vestă), sfetăr (pulover) şi rochie groasă de diftin sau barchet. În picioare se purtau bocanci din piele şi ghete din piele cu tureacul sus, cu ţinte şi copcii. Ţinuta de sărbătoare a femeii din primăvară şi până…
Citește mai mult
Monografii. Meşteşugari şi comercianţi la Miniş

Monografii. Meşteşugari şi comercianţi la Miniş

Se poate spune că Minişul a avut o tradiţie în domeniul serviciilor, aşa cum reiese din documente, încă din secolul al XVIII-lea, când au fost menţionaţi primii meşteşugari şi comercianţi. Pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale cetăţenilor au existat mai multe magazine, toate amplasate în vadurile comerciale de pe şoseaua ce străbătea satul de la un capăt la altul. Mai răzbat şi astăzi, pe ici pe colo, numele vechilor firme: „La Schreiber”, „La Megyeşu”, „La Terezia”, „La Pintăriţa”, „La Fischer”. Alături de acestea a funcţionat ceva mai târziu cooperativa sătenilor „Minişana”, care avea şi regim de birt. Un alt birt funcţiona…
Citește mai mult
Monografii: Culesul strugurilor la Miniș

Monografii: Culesul strugurilor la Miniș

Minişenii iubeau via, pentru ei fiecare butuc însemna individualitate, el fiind condus în fiecare an în alt fel, fără a fi exploatat la maximum, fapt care explică longevitatea plantaţiilor din zonă. Ţăranul fruntaş Rusanda Dumitru – „Ciocanu“ - reprezintă personajul colectiv care a sintetizat perfect, într-un dialog cu autorul, relaţia succesului dintre vie şi viticultor: „dacă vrei să ai struguri, la vie trebuie să-i spuni în fiecare zî - Bună gimineaţa! O asemenea relaţie vie, de ataşament şi de dragoste, nu găseai oricând şi oriunde, ci poate doar în Miniş. După 1 iulie, viile rămâneau în exclusivitate în grija paznicilor,…
Citește mai mult
Monografii: Şcoala de Viticultură din Miniş

Monografii: Şcoala de Viticultură din Miniş

Viaţa economico-socială a comunei promontoriale Miniş, bazată în mod tradiţional pe viticultură, a cunoscut o schimbare substanţială o dată cu înfiinţarea, în anul 1881, a Şcolii de Vinţăleri. Iniţiativa a aparţinut sătenilor speriaţi de perspectiva extinderii filoxerei în întreaga podgorie, cu efectele ei catastrofale; se mai avea în vedere ca pe lângă funcţia de combatere a filoxerei şcoala să formeze specialişti (vinţăleri) în viticultură, în prepararea vinurilor, tot mai prezente pe pieţele naţională şi internaţională. În Miniş exista încă din anul 1835 o vie model pe lângă pivniţa castelului, unde localnicii, dar şi alţi viticultori din podgorie, şi-au însuşit cunoştinţe…
Citește mai mult
Monografii: Salutul la Miniş

Monografii: Salutul la Miniş

Lumea satului reprezintă ceva cu totul deosebit, un mediu autarhic, dar prietenos, în care oamenii se cunosc şi se respectă între ei. Cel mai elocvent mijloc de exprimare a respectului îl reprezintă salutul, care are forme şi nuanţe diferite în funcţie de momentul zilei, de cei care se adresează şi cei cărora li se adresează, de raporturile dintre generaţii şi, în special, în strânsă legătură cu calendarul şi sărbătorile religioase. Pe lângă elementele şi formele de salut unanim cunoscute şi folosite există şi particularităţi de la o regiune la alta şi chiar de la o localitate la alta. Localitatea Miniş…
Citește mai mult

Monografii: Porecle la Miniş

Cu foarte mici excepţii, fiecare familie din Miniş a avut câte o poreclă (cognomen) care o individualiza în rândul comunităţii şi de multe ori o şi caracteriza. Dacă ai fi venit la Miniş ca şi străin, şi ai fi cerut o informaţie despre o familie după numele ei, ai fi avut surpriza să nu ţi se răspundă imediat, dacă ai fi folosit porecla, primeai un răspuns prompt. Aşadar, oamenii se cunoşteau între ei din generaţie în generaţie după poreclă, pe care o foloseau frecvent între ei în viaţa cotidiană, numele de familie folosindu-se mai mult în relaţiile oficiale şi în…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.