Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Monografii: Preparate culinare din Chişineu Criş

monografiiLa Chişineu Criş, alimentaţia avea la bază produsele agricole cultivate în grădini, livezi şi ogoare. Alimentele de bază au fost şi rămân în lumea satelor cartoful, fasolea, varza şi mălaiul.

Alimentele erau şi sunt preparate după obiceiul local având un anume specific de la o zonă la alta. Mâncarea era gustoasă şi nutritivă.

Ea se prepara numai pentru prânz şi cină. La amiază se mânca pâine, clisă (slănină) şi ceapă.

Prepararea alimentelor era legată de anumite zile din săptămână sau anumite sărbători.

Peste săptămână, joia şi duminica, se tăiau pui sau se pregătea carne de oaie sau de porc, din care se făcea o supă cu tăiţei, bănuşei (aluat tăiat cubuleţe) sau răzăleau (aluat ras).

Felul doi era carne fiartă, sos de părădici (roşii), de ai (usturoi), de ceapă, de gutui sau de vişine. Plăcinta care se pregătea cel mai frecvent, era plăcinta dospită cu mac, cu nucă, cu griş, cu scoacă.

Miercurea şi vinerea erau considerate zile de post, când se pregătea zamă de fasole şi fasole groasă.

În celelalte zile se preparau şi alte mâncăruri: supă de roşii cu zdremţe de ou, cu găluşte, supă de chimin sau cu varză, iar ca felul doi aluat stors cu brânză, mac, nucă sau varză.

În postul Crăciunului se obişnuia să se mănânce, miercurea şi vinerea, pogăcele şi pogaci (un aluat nedospit făcut din făină, apă şi sare) coapte în cuptor şi încinse în mujdei de usturoi. Se mai mâncau cartofi cu coajă în ulei sau peşte (tot în timpul postului).

În postul Paştelui se făceau cocoşi (floricele) fapt ce constituia o bucurie pentru copii care descântau lângă ciur (sită).

„Ieşi moş dă sub coş

Şi-mi pomneşte tri cocoşi.

Ieşi babă dă sub ladă

Şi-mi pomneşte o grămadă.”

La nunţi se pregătea supă de găină cu gârteni (aluat răsucit pe spată, cu un fus).

Această supă este considerată şi astăzi cea mai delicioasă şi necesita o pregătire din timp. Se mai prepara curechiul umplut (sarmale), tocană de oaie, cirigauă, coardă cu mac.

La botez, pentru moaşă şi naşă se pregătea următorul meniu: pâine cu prai (magiun de prune) sau scoverzi (clătite).

Peste săptămână se mai pregătea: crumpe cu boţi (cartofi cu aluat rupt), coarde pe laboaşe (aluat tăiat pătrat şi răsucit), urechiuşe cu chisăliţă (aluat tăiat pătrat şi răsucit după deget ca un fel de solniţă), plus o zeamă preparată din tărâţe, zeamă cu tărhană (aluat dat pe răzătoare), rătişe (langoş cu varză sau brânză), plăcintă dulce întinsă pe masă.

Prăjiturile şi plăcintele erau pogăcele cu jumere, pişcotă, cirigauă (o pătură de aluat tăiată cu pintenul), iar bucăţile răsucite după deget şi coapte în ulei.

Băuturile erau preparate în casă: răchia (ţuica de prune fiartă în căldare de două ori) şi vinul.

Pâinea era preparată în casă cu deosebită măiestrie. De cu ziuă, aluatul este frământat în albie (covată), unde era lăsat să dospească timp de două ore, acoperit cu o faţă de masă.

După ce aluatul dospea, se rupea şi se punea pe vatră cu lopata sau în tăpsie (tăvi de tinichea făcute de ţigani).

Cât timp pâinea dospea, femeia ardea cuptorul cu tulei, ciocoi sau bâte de ruje. Jarul era scormonit cu ruda, iar cu drâglul era tras perneiul (cenuşa în cenuşar).

Cuptorul era lăsat să se stâmpere, timp în care la gura lui se cocea lângălăul (aluat rămas pe covată şi întins) care era uns cu smântână şi presărat cu sare sau zahăr după preferinţă.

Tot în gura cuptorului se introducea lipieşul (pâine mică). Apoi pâinea mare se punea la mijlocul cuptorului unde era lăsată timp de două ore să se coacă.

În graiul popular se spunea:

„Femeia vrednică dă cu ziuă îşi cerne făina,

Apoi face aluatul şi-l lasă în albie, să dospească.

Atâta vreme nu şede.

Aprinde cuptorul,

Arde vatra cu tori, apoi rupe pita şi-o bagăîn cuptor”.

sursa: Stela Mătiuţ, De la Crisius la Chişineu Criş, contribuţii monografice, Editura Mirador, 2012

By Actualități Arad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Știri similare

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.