Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Monografii: Costumul popular la Miniş

Monografii: Costumul popular la Miniş

Costumul popular femeiesc Ţinuta de zi a femeii în sezonul cald era compusă din: cot de stambă pe cap, cămaşă cu toledo la decolteu, poale cu jură în cruciuliţă şi rochie. Peste rochie se purta cătrânţă de stambă, iar în picioare şlarfi din piele sau sandale. În sezonul rece, ţinuta de zi se completa cu un cot de diftin, cămeşă de flăner, zobon (vestă), sfetăr (pulover) şi rochie groasă de diftin sau barchet. În picioare se purtau bocanci din piele şi ghete din piele cu tureacul sus, cu ţinte şi copcii. Ţinuta de sărbătoare a femeii din primăvară şi până…
Citește mai mult
Monografii: Obiceiuri și tradiții la Petriș

Monografii: Obiceiuri și tradiții la Petriș

Ca mai în toate satele românești și în satele de pe Valea Petrișului obiceiurile au ocupat un loc important în viața locuitorilor. Băbăruța Este un obicei prin care se invocă ploaia în anotimpurile secetoase, fiind atestat în toate ținuturile țãrii. În Moldova este cunoscut sub numele de „păpălugă”, „păpărugă”, „băbăludă”, „băbăruță”, în Transilvania și Banat „dodoloaie”, în Crișana „dodolițã”. Pe Valea Petrișului, în satul Corbești, termenul folosit este acela de „Băbăruță”. Se alege un fecior înfășurat peste cămașă cu ghirlande de frunze (iederă). Acesta va fi complet înfășurat în iederă și va primi numele de Băbăruță. Selecția are la bază…
Citește mai mult
Monografii: Jocuri și sporturi la Nadăș

Monografii: Jocuri și sporturi la Nadăș

Fără îndoială, în viaţa tradiţională a satelor, munca fizică era destul de grea şi aproape cotidiană. În aceste condiţii, când tinerii se aflau angrenaţi de timpuriu în multiple activităţi, de la arat la cosit, la tăiat şi transport lemne, la sapă şi alte munci din gospodărie, nu era nevoie de sport sistematic. Condiţia fizică a copiilor, tinerilor şi adulţilor din satul tradiţional era asigurată de munca zilnică. Ceea ce nu însemna că unele jocuri sportive sau distractive lipseau cu desăvârşire. Tinerii simţeau, ca peste tot, nevoia de întrecere, de competiţie. Iată de ce, la fel ca în multe alte locuri,…
Citește mai mult
Monografii: Jocul de duminică pe Valea Petrişului

Monografii: Jocul de duminică pe Valea Petrişului

Jocul era una din cele mai îndrăgite activităţi la care participa întreaga suflare a satului. În horă se prindeau toţi tinerii, iar oamenii mai în vârstă asistau de pe margini lăudând fiecare modul în care odrasla lui juca. În horă nu aveau voie să participe tinerii care aveau mai puţin de 14 ani. La Corbeşti, jocul începea duminică după-masa şi se desfăşura în intervalul orar 14.00-19.00. De fapt, în toate localităţile Văii Petriş acest interval orar era respectat de toată lumea. Feciorii ar mai fi stat, dar mamele îşi urmăreau cu străşnicie fetele şi la orele 19.00 plecau cu ele…
Citește mai mult
Monografii: Obiceiuri din viața comunității de la Nadăș

Monografii: Obiceiuri din viața comunității de la Nadăș

Pe lângă tradiţiile legate în principal de sărbătorile religioase de peste an, la Nadăş găsim şi obiceiuri care au legătură cu anumite situaţii sau evenimente din viaţa comunităţii sau a locuitorilor. Paparudele În trecut, în verile secetoase, se apela uneori la paparude. De regulă, femeile ţigănci din sat îşi puneau peste haine frunze de căptălan (brustur) şi porneau din casă-n casă, iar gazdele aruncau apă din fântână pe ele, în timp ce paparudele cântau: „Dădăloaie, loaie Doamne dă să ploaie Ploiţă curată De la Domnul dată Prin nori strecurată“. Gospodarii le răsplăteau cu alimente, pâine şi slănină. Culesul țarinii și…
Citește mai mult
Monografii. Meşteşugari şi comercianţi la Miniş

Monografii. Meşteşugari şi comercianţi la Miniş

Se poate spune că Minişul a avut o tradiţie în domeniul serviciilor, aşa cum reiese din documente, încă din secolul al XVIII-lea, când au fost menţionaţi primii meşteşugari şi comercianţi. Pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale cetăţenilor au existat mai multe magazine, toate amplasate în vadurile comerciale de pe şoseaua ce străbătea satul de la un capăt la altul. Mai răzbat şi astăzi, pe ici pe colo, numele vechilor firme: „La Schreiber”, „La Megyeşu”, „La Terezia”, „La Pintăriţa”, „La Fischer”. Alături de acestea a funcţionat ceva mai târziu cooperativa sătenilor „Minişana”, care avea şi regim de birt. Un alt birt funcţiona…
Citește mai mult
Monografii: Meşteşugurile tradiţionale la Şepreuş

Monografii: Meşteşugurile tradiţionale la Şepreuş

Meşteşugurile tradiţionale au cunoscut un avânt în localitate mai ales după 1820. În secolul al XIX-lea, în Sepreuş sunt menţionate rotăritul, dogăritul şi împletitul de nuiele. Dogăritul Dogăritul este menţionat de Fábián Gábor la Şepreuş în monografia sa din 1835. Autorul aminteşte despre comerţul cu “sarsamuri din lemn” lucrate în Şepreuş. Înflorirea acestui meşteşug trebuie pusă în legătură cu culturile de pruni şi cu tradiţia producerii rachiului de către toate satele din zonă. Dogarii produceau şi reparau căzi şi butoaie, de diferite mărimi, la care se adăuga confecţionarea de „măsuri” de cereale. Dogăritul ca meserie şi-a pierdut rentabilitatea odată cu…
Citește mai mult
Monografii: Medicina magică la Căprioara

Monografii: Medicina magică la Căprioara

Vindecare prin descântec Ca în toate satele româneşti şi în Căprioara au existat, în trecut, şi mai există şi azi, femei care ştiu să descânte la oameni şi la animale, de deochi. O asemenea descântătoare a fost, între cele două războaie, Veta lu' Adogatu. „Or fost descântătoare în sat. Descântau la vaci. Că tata când s-o dus odată, când o făcut casă, s-a dus după lemne cu vacile, da s-o dus sus în partea aia di deal, şi s-o dus prin sat cu carul şi s-a dus până într-on loc... şi vacile or fost frumoasă şi ujeru o fost frumos,…
Citește mai mult
Monografii: Casa şi gospodăria ţărănească, la Păuliş

Monografii: Casa şi gospodăria ţărănească, la Păuliş

Arhitectura caselor din localităţile comunei Păuliş se remarcă prin simplitate şi ornamentaţie extrem de modestă. De obicei, casele au fost construite perpendicular pe axa străzii, având pereţii groşi din văiugă, acoperiţi cu chirpici, şi spoite în culoarea albă. Casa tradiţională din localităţile comunei se compunea de obicei din trei camere, dintre care două aveau o destinaţie funcţională: bucătăria „tinda” şi dormitorul numit şi „soba dinapoi”, iar cea de-a treia, soba sau „casa dinainte”, era frumos amenajată, un fel de cameră de oaspeţi unde erau primiţi musafirii. Specific fiecărei case este pridvorul sau „târnaţul „susţinut de stâlpi groşi de formă dreptunghiulară…
Citește mai mult
Monografii: Meşteşugurile populare la Şicula

Monografii: Meşteşugurile populare la Şicula

Meşteşugurile populare sunt ocupaţii mai noi, în comparaţie cu ocupaţiile de bază, agricultura şi creşterea animalelor. Meşteşugarii, cum ar fi şubarii, cizmarii, au apărut în „peisajul ocupaţional tradiţional” în Şicula la începutul secolului al XX-lea, venind din Ţara Beiuşului, satul Şârbeşti, renumit pentru şubarii săi. Aceşti meşteri au fost numiţi de către băştinaşi cu nume ce reflectă ocupaţia lor. Astfel, au fost numiţi şubari, cizmari, pantofari. În prezent, în Şicula, există mai multe familii care se numesc Cizmaş, acest nume derivând de la meşteşugul de cizmar. Cizmarii lucrau la obţinerea cizmelor sau opincilor cu material (piele), iar şubarul, cu „postav…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.