Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Monografii: Obiceiuri din viața comunității de la Nadăș

Monografii: Obiceiuri din viața comunității de la Nadăș

Pe lângă tradiţiile legate în principal de sărbătorile religioase de peste an, la Nadăş găsim şi obiceiuri care au legătură cu anumite situaţii sau evenimente din viaţa comunităţii sau a locuitorilor. Paparudele În trecut, în verile secetoase, se apela uneori la paparude. De regulă, femeile ţigănci din sat îşi puneau peste haine frunze de căptălan (brustur) şi porneau din casă-n casă, iar gazdele aruncau apă din fântână pe ele, în timp ce paparudele cântau: „Dădăloaie, loaie Doamne dă să ploaie Ploiţă curată De la Domnul dată Prin nori strecurată“. Gospodarii le răsplăteau cu alimente, pâine şi slănină. Culesul țarinii și…
Citește mai mult
Monografii: Obiceiuri de nuntă la Petriş

Monografii: Obiceiuri de nuntă la Petriş

Obiceiurile de nuntă în comuna Petriş erau foarte frumoase. Se mai păstrează şi astăzi la unele nunţi elemente autentice: steagul, dolia, jocul miresei, cântecul miresei, mersul la creangă, mărul şi strigarea cinstelor. Peţitul miresei Pregătirile pentru nuntă începeau cu peţitul miresei. De obicei, peţitorul era o persoană din afara familiei, care lua legătura cu părinţii fetei, pentru a afla dacă aceştia erau de acord sau nu să-şi dea fata după feciorul respectiv. Peţitul se făcea de regulă duminica când întreaga familie era acasă. Dacă părinţii fetei erau de acord peţitorii stabileau data când să se întâlnească părinţii tinerilor. La acea…
Citește mai mult

Echinocțiul de primăvară 2019. Tradiții, obiceiuri și superstiții

Echinocţiul de primăvară, momentul care marchează începutul primăverii astronomice, se va produce, în acest an, miercuri, 20 martie, la ora 23.58 (ora României). De la această dată, durata zilei va fi în continuă creștere, iar cea a nopții în scădere, până la data de 21 iunie, când este solstițiul de vară. Echinocțiul (numit și echinox) este momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită faptului că Soarele, în mișcarea sa aparentă pe cer, se află exact pe ecuatorul ceresc. Echinocțiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează…
Citește mai mult
Monografii. Obiceiuri sociale la Secusigiu

Monografii. Obiceiuri sociale la Secusigiu

Târgul şi piaţa Dincolo de schimbul de mărfuri, specific economiei de subzistenţă a ţăranilor, târgurile anuale şi pieţele săptămânale reprezentau şi reprezentă şi azi una din importantele ocazii de socializare, în care oamenii din satele învecinate au ocazia să se întâlnească, să comunice, să stabilească anumite legături. Un punct de întâlnire al oamenilor din satele aflate pe cursul inferior al Mureşului, pe malul sudic, era chiar târgul din Secusigiu, care, în perioada 1844 - 1940, s-a ţinut de trei ori pe an, în 25 ianuarie, 27 iulie şi 23 octombrie. Alături de acesta, în zonă, mai erau târgurile de la…
Citește mai mult
Monografii: Obiceiuri de nuntă la Macea

Monografii: Obiceiuri de nuntă la Macea

La Macea, pregătirile de nuntă începeau cu îmbrăcarea miresei de mire, cu ce-și dorește ea mai scump. La fel proceda și ea cu mirele. Tinerii propuneau apoi chemătorii, câte un băiat din fiecare parte. Acestora, fetele le „gată” căciulile sau clopurile cu firuri, panglici colorate, legate la spate, lung atârnate pe spate și pe piept. Chemătorii se numeau „pălăscași” și, cu câte o săptămână înainte de nuntă, știau pe cine trebuie să poftească. Ei se deplasau cu cai împănați cu prime și cu lipidee de lână, țesute în casă, viu colorate, predominând roșul. Se mai foloseau și bicicletele, la fel…
Citește mai mult

Crăciunul în România – tradiţii, superstiţii şi obiceiuri

Crăciunul este perioada tradiţiilor, a superstiţiilor şi a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie. Colindul, scenetele cu motive religioase şi mesele bogate sunt nelipsite în toate colţurile ţării, în special la sat, acolo unde obiceiurile s-au păstrat mai bine. Sărbătoarea Crăciunului înseamnă, pentru mai toţi locuitorii Europei, timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, însă există unele obiceiuri care variază în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor. Lingviştii nu s-au pus de acord cu privire la originea cuvântului "Crăciun". Unii spun că ar fi moştenit din latinescul "creationem", care înseamnă creaţie sau naştere, iar alte izvoare istorice ar…
Citește mai mult

Monografii: Obiceiuri de nuntă la Birchiş

Nunta este o adevărată sărbătoare în viaţa satului, unde se întâlneşte cântecul unor vestiţi lăutari, unde se spun glume, se aud multe strigături, care au rolul de a crea bună dispoziţie, dar şi de a corecta unele defecte ale oamenilor. La Birchiş, la nuntă, se cântă un cântec trist miresei, dar deosebit de frumos, deoarece mireasa îşi părăseşte familia, pe cei dragi (mamă, tată, fraţi, surori), pornind pe drumul necunoscut al vieţii cu alesul inimii. În „Cântecul miresei” se întâlneşte un lait – motiv care se repetă după fiecare vers al cântecului, „lenaşândai, am fecioarã”. Cântecul se se cânta pe…
Citește mai mult

Florii, tradiţii şi obiceiuri: Ce trebuie să facă fetele nemăritate în această zi

Primul dintre praznicele împărăteşti, cu dată schimbătoare în cursul anului bisericesc, este dedicat Intrării triumfale a Domnului în Ierusalim, înainte de săptămâna Patimilor. Anul acesta, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută în popor şi sub numele de Duminica Floriilor, a Stâlparilor sau a Vlăstarilor este prăznuită la data de 9 aprilie, cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti. Istoricul sărbătorii Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim este un moment cu totul special, unicul din viaţa pământeană a lui Iisus, când El a acceptat să fie aclamat ca împărat. Întors din cetatea Efraim, Iisus a hotărât să meargă în oraşul sfânt. Potrivit…
Citește mai mult

Obiceiuri: Boboteaza la Nadăş

În fiecare an, de Bobotează, localnicii din Nadăş (comuna Tauţ) respectă mai multe tradiţii printre care cea a sfinţirii apei pârâului Teşa şi cea a împărţirii de colaci. De Bobotează, după Sfânta Liturghie de la biserică, se pleacă în grup, preotul, câtăreţii bisericeşti (corul), bărbaţii care duc prapuri (steaguri bisericeşti), enoriaşii care au participat la Sfânta Liturghie. Aceştia se opresc la Ruga satului (troiţă), unde se oficiază o slujbă religioasă de sfinţire a apei. În urmă cu aproape un deceniu, apa era pusă în două ciubere de lemn, dar acum este pusă în vase special din plastic. Corul cântă Troparul…
Citește mai mult

Monografii: Obiceiuri de Bobotează

La Covăsânţ, mai demult, la Bobotează, când cânta părintele Iordanul şi trăgea clopotul la biserică, unii, care se pricepeau, citeau semnele vremii. Ei erau atenţi mai ales din ce direcţie suflă vântul, dacă suflă dă cătă Mureş, dă cătă Şiria sau dă cătă deal, şi în funcţie de acesta ştiau cum va fi Anul. De asemenea, în perioada interbelică, era obiceiul să umble copii prin sat cu „Ciuralexa”. În fiecare gospodărie sunau din clopoţei, făcând mare larmă şi strigând: „Ciuralexa – lexa/C-a murit Alexa/P-o scândură veche/D-zeu să-l ierte”. Obiceiul, atestat atât în Moldova, cât şi în Transilvania, a fost la…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.