La Covăsânţ, mai demult, la Bobotează, când cânta părintele Iordanul şi trăgea clopotul la biserică, unii, care se pricepeau, citeau semnele vremii.
Ei erau atenţi mai ales din ce direcţie suflă vântul, dacă suflă dă cătă Mureş, dă cătă Şiria sau dă cătă deal, şi în funcţie de acesta ştiau cum va fi Anul.
De asemenea, în perioada interbelică, era obiceiul să umble copii prin sat cu „Ciuralexa”.
În fiecare gospodărie sunau din clopoţei, făcând mare larmă şi strigând: „Ciuralexa – lexa/C-a murit Alexa/P-o scândură veche/D-zeu să-l ierte”.
Obiceiul, atestat atât în Moldova, cât şi în Transilvania, a fost la origini o practică ritual circumbulatorie, cu funcţie apotropaică, menită să ferească gospodăria de rele, prin înconjurarea casei, grajdului, pomilor din grădină şi în acelaşi timp o practică menită să aducă prosperitatea, prin urările, care se făceau când grupul ajungea la casă, la grajd („Vaci lătpoase şi cărnoase/Boi bălţaţi viţei tărcaţi etc”).
Cu vremea, vechile semnificaţii s-au pierdut, copii începând să facă zgomot cu clopoţeii şi strigând ca să alunge dihorii, şobolanii şi şoarecii.
Pentru umblatul cu Ciuralexa, primeau de la gazde mere şi nuci.
Azi, preotul începe să umble la sfinţitul caselor din 2 ianuarie, ca să poată termina până la Bobotează tot satul. Începe de la nr. 1, şi este însoţit de copii îmbrăcaţi dieci şi de cantor. I se dă doar bani.
În perioada interbelică, în Covăsânţ era datina să se cânte în această zi „Colinda la Botezul Domnului”: În marginea râului/În râul Iordanului/Vedem lucruri minunate/De toţi sfinţii lăudate/O minune. Isus veni la Iordan/Şi-ntâlneşte pe Ioan/Am venit să mă botezi/Pe Adam să-l mântuiesc/Ioan se cutremură/Lui Isus se închină/Umilit şi prea smerit/Ioan lui Isus i-a zis/Cum vin eu să te botez/Că sunt smerit sluga al Tău/Căci tu trebuie să mă botez/Umil slugă ce sunt eu (…) Când Isus s-a botezat/Iordanul s-a speriat/Cursul apei s-a schimbat/Şi-ndărat el a plecat (…).
În Şicula, la Bobotează, un obicei des întâlnit este „Sfinţitul casei” sau „alduitul casei”.
Acest obicei este practicat de băieţii care merg cu „ciuralexa”, o înconjurare rituală de către băieţii curaţi ai casei, cu rol de a alunga duhurile rele.
La Şicula, acest obicei cu „roluri auguriale”, prin versurile rostite, are şi un caracter agrar.
Anul agrar, care este „întruchipat” de un personaj mitologic „Alexa”, care a murit, semnificând terminarea vechiului an, dar şi pregătirea pentru cel ce vine, prin urările de belşug.
Acest obicei străvechi se mai păstrează încă în Şicula.
Tot la Bobotează, preotul umblă din casă în casă, „cu Iordanul”, de sfinţeşte casele.
Şi acest obicei are rol protector asupra gospodăriilor, după ce fiecare creştin sărută crucea.
Perioada sărbătorilor de iarnă, care începe cu Ajunul Crăciunului, este una de veselie şi se termină cu Sfântul Ioan.
În această zi se întâlneau cei ce purtau numele de Ioan şi petreceau cu muzică şi băutură.
Odată terminate, sărbătorile de iarnă, se intra în „câşlegi”, perioadă care durează până la „zăpostire” (lăsatul secului).
Era perioada când se pot face nunţi. Cel care se căsătoreşte primul în „câşlegi” se spune la Şicula, că „a dezlegat luminile”
sursa:
Rodica Colta, Doru Sinaci, Natalia Tomi – Monografia comunei Covăsînţ, Editura Mirador 2012
Morariu M. Radu Ioan – Şicula, monografie etnografică
