Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Monografii: Tradiţii de nuntă la Secusigiu

Monografii: Tradiţii de nuntă la Secusigiu

Odinioară, în familiile româneşti din Secusigiu, părinţii erau cei care hotărau căsătoria tinerilor. De obicei căsătoriile se făceau numai cu tineri din sat sau din Igiş şi Saravale. După ce găseau fata, părinţii feciorului trimiteau la părinţii fetei pe cineva din vecini sau nişte rude, care să pregătească peţitul. Aceştia explicau cam ce pretenţii au părinţii feciorului în legătură cu zestrea (cât pământ, ce mobilă, ce haine, câţi bani). După aceasta urma adevărata tocmă dintre părinţii feciorului şi cei ai fetei. Tocmeala putea avea loc în casa unei rude sau acasă la fată. Înţelegerea era pecetluită de căpară, adică de…
Citește mai mult
Monografii: Gospodăria la Chişineu Criş

Monografii: Gospodăria la Chişineu Criş

La Chişineu Criş, casele erau văruite şi apoi feştite cu culori, predominant era alboietul, cu care se vopsea şi părcanul jurii. Târnaţul era construit în lungul casei, jucând rolul de apărare a locuinţei de intemperii şi loc de odihnă. La început târnaţul a fost deschis fiind acoperit cu prelungirea acoperişului care se sprijinea pe stâlpi din lemn. Mai târziu târnaţul se va închide mai ales, după construirea unei noi camere spre stradă, cu un gărduţ având un roştei. Astăzi, târnaţul este închis complet cu sticlă. În fundul târnaţului era păcauţul. În ultimii ani o asemenea cameră de zi adăugată casei…
Citește mai mult
Monografii: Ocazii de socializare la Secusigiu

Monografii: Ocazii de socializare la Secusigiu

Târgul şi piaţa Dincolo de schimbul de mărfuri, specific economiei de subzistenţă a ţăranilor, târgurile anuale şi pieţele săptămânale reprezentau şi reprezintă şi azi una din importantele ocazii de socializare, în care oamenii din satele învecinate au ocazia să se întâlnească, să comunice, să stabilească anumite legături. Un punct de întâlnire al oamenilor din satele aflate pe cursul inferior al Mureşului, pe malul sudic, era chiar târgul din Secusigiu, care, în perioada 1844 - 1940, s-a ţinut de trei ori pe an, în 25 ianuarie, 27 iulie şi 23 octombrie. Alături de acesta, în zonă, mai erau târgurile de la…
Citește mai mult
Monografii: „Zilierul“ învățătorului Iosif Țiucra de la Bârsa

Monografii: „Zilierul“ învățătorului Iosif Țiucra de la Bârsa

Pus în circulaţie de urmaşii familiei Ţiucra, în forma sa prescurtată, abia în urmă cu un deceniu, „Diariul”, cum îi plăcea învăţătorului român din Bârsa să-l numească, reprezintă unul dintre cele mai vechi jurnale ale unui dascăl român de la sat, cunoscute în zona Aradului. Întins pe o durată de 29 de ani, în care însemnările zilnice trec cu uşurinţă de la probleme personale şi de la cronica de familie la „întâmplările” din sat şi la consemnarea unor date istorice, economice, şcolare şi culturale locale, jurnalul se transformă, pe durată lungă, într-o adevărată cronică locală, povestită, aşa cum a fost…
Citește mai mult
Monografii: Costumul popular la Miniş

Monografii: Costumul popular la Miniş

Costumul popular femeiesc Ţinuta de zi a femeii în sezonul cald era compusă din: cot de stambă pe cap, cămaşă cu toledo la decolteu, poale cu jură în cruciuliţă şi rochie. Peste rochie se purta cătrânţă de stambă, iar în picioare şlarfi din piele sau sandale. În sezonul rece, ţinuta de zi se completa cu un cot de diftin, cămeşă de flăner, zobon (vestă), sfetăr (pulover) şi rochie groasă de diftin sau barchet. În picioare se purtau bocanci din piele şi ghete din piele cu tureacul sus, cu ţinte şi copcii. Ţinuta de sărbătoare a femeii din primăvară şi până…
Citește mai mult
Monografii. Originea denumirii stațiunii Moneasa

Monografii. Originea denumirii stațiunii Moneasa

Tradiţia spune că numele localităţii Moneasa îşi are originea de la cuvântul turcesc „monea”, care tradus ar însemna „baie” („loc de scăldat”). În timp, s-a adăugat sufixul „sa”, numele localităţii fiind cel de Moneasa. O altă versiune susţine că denumirea derivă de la apa ce străbate mijlocul satului. În anotimpurile ploioase, Valea Monesei îşi revărsa mânia puhoaielor de apă peste întreaga aşezare, căpătând în graiul localnicilor supranumele de „Mânioasa”. Numeroase toponime caracteristice localităţilor româneşti, în secolele XIII-XV, au fost compuse dintr-un omonim curat românesc şi cuvintele háza (= casa) sau falva (= sat), modalitate de scriere valabilă şi pentru Moneasa.…
Citește mai mult
Monografii: Obiceiuri și tradiții la Petriș

Monografii: Obiceiuri și tradiții la Petriș

Ca mai în toate satele românești și în satele de pe Valea Petrișului obiceiurile au ocupat un loc important în viața locuitorilor. Băbăruța Este un obicei prin care se invocă ploaia în anotimpurile secetoase, fiind atestat în toate ținuturile țãrii. În Moldova este cunoscut sub numele de „păpălugă”, „păpărugă”, „băbăludă”, „băbăruță”, în Transilvania și Banat „dodoloaie”, în Crișana „dodolițã”. Pe Valea Petrișului, în satul Corbești, termenul folosit este acela de „Băbăruță”. Se alege un fecior înfășurat peste cămașă cu ghirlande de frunze (iederă). Acesta va fi complet înfășurat în iederă și va primi numele de Băbăruță. Selecția are la bază…
Citește mai mult
Monografii: Jocuri și sporturi la Nadăș

Monografii: Jocuri și sporturi la Nadăș

Fără îndoială, în viaţa tradiţională a satelor, munca fizică era destul de grea şi aproape cotidiană. În aceste condiţii, când tinerii se aflau angrenaţi de timpuriu în multiple activităţi, de la arat la cosit, la tăiat şi transport lemne, la sapă şi alte munci din gospodărie, nu era nevoie de sport sistematic. Condiţia fizică a copiilor, tinerilor şi adulţilor din satul tradiţional era asigurată de munca zilnică. Ceea ce nu însemna că unele jocuri sportive sau distractive lipseau cu desăvârşire. Tinerii simţeau, ca peste tot, nevoia de întrecere, de competiţie. Iată de ce, la fel ca în multe alte locuri,…
Citește mai mult
Monografii: Jocul de duminică pe Valea Petrişului

Monografii: Jocul de duminică pe Valea Petrişului

Jocul era una din cele mai îndrăgite activităţi la care participa întreaga suflare a satului. În horă se prindeau toţi tinerii, iar oamenii mai în vârstă asistau de pe margini lăudând fiecare modul în care odrasla lui juca. În horă nu aveau voie să participe tinerii care aveau mai puţin de 14 ani. La Corbeşti, jocul începea duminică după-masa şi se desfăşura în intervalul orar 14.00-19.00. De fapt, în toate localităţile Văii Petriş acest interval orar era respectat de toată lumea. Feciorii ar mai fi stat, dar mamele îşi urmăreau cu străşnicie fetele şi la orele 19.00 plecau cu ele…
Citește mai mult
Monografii: Obiceiuri din viața comunității de la Nadăș

Monografii: Obiceiuri din viața comunității de la Nadăș

Pe lângă tradiţiile legate în principal de sărbătorile religioase de peste an, la Nadăş găsim şi obiceiuri care au legătură cu anumite situaţii sau evenimente din viaţa comunităţii sau a locuitorilor. Paparudele În trecut, în verile secetoase, se apela uneori la paparude. De regulă, femeile ţigănci din sat îşi puneau peste haine frunze de căptălan (brustur) şi porneau din casă-n casă, iar gazdele aruncau apă din fântână pe ele, în timp ce paparudele cântau: „Dădăloaie, loaie Doamne dă să ploaie Ploiţă curată De la Domnul dată Prin nori strecurată“. Gospodarii le răsplăteau cu alimente, pâine şi slănină. Culesul țarinii și…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.