Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Sclipiri de gând (II)

În urmă cu ceva zile, l-am prezentat pe Shafique Keshavjee – scriitor de origine kenyană, autorul unui roman-eseu apărut în 2011 la editura Nemira, „Regele, înţeleptul şi bufonul”. Între paginile cărţii sale, sclipiri răzleţe de gând semănând cu boabe grele de strugure copt, mustind de dulceaţă. Iată încă un crâmpei de lumină: „...Apropo, cunoaşteţi povestea unui episcop care a întrebat un grup de copii: „Copii mei, ce este curajul?”. Cum nimeni nu răspundea, episcopul le-a spus pe un ton doct: „Ei bine, curajul este atunci când sunteţi într-un dormitor de copii şi îndrazniţi fără nicio ezitare să săriţi din pat…
Citește mai mult

Sclipiri de gând (I)

Lucruri ce răzbat dintre filele câte unei cărţi – sclipiri de gând, stropi chihlimbarii de înţelepciune, lucruri de luat şi pus pe rănile sufletului în răzbaterea prin urâciunile lumii. Cât de multă bucurie lăuntrică, câtă pace pot aduce picurările acestea de Cuvânt. Spre o pildă, iată ce spune Shafique Keshavjere, un scriitor născut în Kenya, în cartea sa „Regele, înţeleptul şi bufonul” (Ed. Nemira, 2011): „Un om fără Dumnezeu este ca o floare fără pământ. Ofilirea nu-i vine din Absolut, ci din absoluta lui dezrădăcinare”. Silviu Rațiu 
Citește mai mult

Ce-i de făcut?

Petre Carp ne-a lăsat un motiv de reflecţie atunci când a făcut afirmaţia conform căreia „Românii au atât de mult noroc, că nu mai au nevoie de oameni politici!”. Acuma, dacă e să privim în jurul nostru, pare că, de la o vreme, noroc nu mai avem şi nici politicienii – aşa cum îi avem, nu se simt prea bine... Involuntar, gândul îmi zboară spre freamătul neliniştit ce răzbeşte din întrebarea răsărită, de mult, în umbra Kremlinului: „Ce-i de făcut?” Silviu Rațiu
Citește mai mult

Numerologie mioritcă

Pe vremea „Geniului din Carpaţi” erai cineva numai dacă pe tabliţa maşinii tale strălucea un număr de înmatriculare format din 3 (trei!) cifre. Dar nici atunci nu puteai fi sigur de succes dacă acel număr nu începea cu cifra „1” (unu). Restul aproape că nu mai conta. Prima cifră să fie miraculosul „1”, cum ar fi, de pildă, 1-AR-123. Acel „1” de la 123, acela însemna totul: deschidea uşile, rigidiza spinări de patrule, încremenea agenţi de circulaţie, tot ce mişca în sistem. Asta nu înseamnă, însă, că „2” sau chiar şi „3” ca primă cifră a unui număr format din…
Citește mai mult

Când noroc nu e…

Înţelepciunea populară ne zice că norocul şi-l face omul cu mâna lui. Mi-ar place să cred că, în felul acesta, românul s-ar defini, cât de cât, ca un neam realist. Deşi, dacă e să mă gândesc la zicerea cu „para mălăiaţă”... Tradiţia, ba chiar şi istoria – aşa cum e ea, câteodată, parşivă – par să ne ofere destule exemple când, nu-i aşa, românul a ştiu să „producă” noroc chiar şi pe stoc. Venind, însă, la zilele noastre şi dacă vorba cu norocul e corectă, m-aş opri o clipă şi aş zice: dacă în ultimii ani – cel puţin –…
Citește mai mult

Sunt prea sărac

Un magazin elegant, un spaţiu aerisit, aranjat cu gust. Confecţii de tot felul, imprimeuri subtile, culori pastelate, dar şi tuşe îndrăzneţe, linii prelingându-se frumos de-a lungul croielii. Cele două vânzătoare se mişcă discret în spaţiul umbros, se vede că îi cunosc fiece colţişor, un zâmbet nedefinit şi gesturi reţinute. - E bine şi frumos aici. - Nu-i meritul nostru, dar să ştiţi că ne cade bine. - Ce văd sunt lucruri de calitate. - Bumbac, in, mătase... - Cum trec? - Sunt unii, o să râdeţi, care refuză bumbacul. După ce-l speli, trebuie călcat. Mai bine cu poliesterul. - Bine,…
Citește mai mult

Înţelepciune în mişcare

În goana nebună în care am pornit de ceva vreme, de parcă am vrea să alungăm timpul din viaţa noastră, ar fi  bine ca uneori să ne oprim, cât pentru o secundă, să ne tragem sufletul şi să-ncercăm să ne re-croim pasul, doar, doar ne regăsim suflul şi ne mai dăm un dram de şansă pentru un destin cu dimensiuni suportabile. Într-o dimineaţă îngheţată de decembrie, într-o cafenea italiană din Montreal, am încercat să opresc pendula pentru o gură de cafea aromată şi câteva pagini dintr-o carte între coperţile căreia se strânseseră gânduri poleite de înţelepciune, gânduri ajunse la noi…
Citește mai mult

Alte cuvinte la români

- Mi se pare mie, sau v-am supărat? - Trebuie să ştii ceva: eu nu mă supăr niciodată. Nu mă supăr din principiu! - Cum adică? - Simplu: dacă e să te superi, treaba asta înseamnă o grămadă de lucruri: cearta de la care pleacă, venin pe care-l înghiţi, frustrări care-ţi întunecă ziua. Pacoste mare, falimet curat. Odată ce te superi, chestia e că trebuie să te şi dez-superi, înţelegi? - În regulă, dar ce mare lucru e să te, cum ziceţi dumneavoastră, dez-superi? - Păi asta e: ca să te dez-superi, trebuie, mai întâi, să ierţi. Iar eu nu…
Citește mai mult

Ţaţe

Peste tot numai ţaţe. În piaţă, ţaţe, la colţ de stradă, ţaţe. Şi de-ar fi numai atât. Numai că, în Parlament, la Guvern, în tot felul de locaţii mai mult sau mai puţin oficiale, sclifosite şi pline de ifose – ţaţe. Vreo 5 sau 6 canale de televiziune, pe post de ţaţe naţionale, cu sclipici Full HD şi sunet Dolby-surround. (Oare ce ar fi să înfiinţăm un premiu „Ţaţa anului”? şi să începem cu şleahta de ţoape şi ţopârlani hlizindu-se din decolteuri şi din brăcinari intraţi la apă, de nu mai ai loc pentru un film decent, pentru un concert…
Citește mai mult

Cine să fim, oare?

Parte din mitul fondator al românilor – dacă aşa ceva ne poate fi recunoscut – balada „Mioriţa” relevă în planul existenţei diurne un paradox greu de acceptat pentru omul raţional. Silviu Rațiu Doi tipi orbiţi de invidie (?) se pregătesc de un asasinat mârşav. Oiţa cu proprietăţi paranormale din turma celui de-al treilea îşi avertizează stăpânul. Până în cele mai mici detalii şi pe un ton care nu admite replică. ”Păzea că-i de rău şi încă rău de tot!”. Informaţie absolut credibilă, chiar dacă este furnizată într-un mod mai puţin obişnuit. Viitoarea victimă nici nu pare să se îndoiască de…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.