În goana nebună în care am pornit de ceva vreme, de parcă am vrea să alungăm timpul din viaţa noastră, ar fi bine ca uneori să ne oprim, cât pentru o secundă, să ne tragem sufletul şi să-ncercăm să ne re-croim pasul, doar, doar ne regăsim suflul şi ne mai dăm un dram de şansă pentru un destin cu dimensiuni suportabile.
Într-o dimineaţă îngheţată de decembrie, într-o cafenea italiană din Montreal, am încercat să opresc pendula pentru o gură de cafea aromată şi câteva pagini dintr-o carte între coperţile căreia se strânseseră gânduri poleite de înţelepciune, gânduri ajunse la noi din îndepărtata civilizaţie a Orientului Îndepărtat.
Lao Tze – un nume care nu mai necesită prezentări pentru oricine a căutat măcar şi un grăunte de înţelepciune vie, pusă în mişcare de o minte dedicată semenilor şi împlinirii lor.
„Să ajungi să-i cunoşti pe cei din jurul tău, aceasta poate înseamna că eşti intelegent. Să ajungi să te cunoşti pe tine însuţi – aceasta înseamnă că ai dobîndit înţelepciune”.
„Orice călătorie de o mie de mile începe cu un prim pas”.
Şi dacă mă gândesc câte eşecuri întunecă existenţa câte unuia doar pentru că a făcut primul pas aiurea şi fără înţelepciune?!
Silviu Rațiu
Aprilie, 2012
La constiinta de sine, Jean-Paul Sartre a spus ca de fapt: “viata ta depinde de ceea ce poti sa faci tu, din ceea ce s-a facut deja cu tine”…si nu este niciodata prea tirziu…
Tulburator ca intotdeauna Jean Paul Sartre.
Va multumesc pentru reactia dumneavoastra.E reconfortant sa potiobserva ca mai exista oameni ai dialogului civilizat si carora le pasa.