În goana nebună în care am pornit de ceva vreme, de parcă am vrea să alungăm timpul din viaţa noastră, ar fi  bine ca uneori să ne oprim, cât pentru o secundă, să ne tragem sufletul şi să-ncercăm să ne re-croim pasul, doar, doar ne regăsim suflul şi ne mai dăm un dram de şansă pentru un destin cu dimensiuni suportabile. Într-o dimineaţă îngheţată de decembrie, într-o cafenea italiană din Montreal, am încercat să opresc pendula pentru o gură de cafea aromată şi câteva pagini dintr-o carte între coperţile căreia se strânseseră gânduri poleite de înţelepciune, gânduri ajunse la noi…