Ziarul electronic al arădenilor

Mexikoplatz, o ușă deschisă spre Viena

Există o mulțime de posibilități de a contempla frumusețile Vienei, fără a face o plimbare pe Ringstrasse, ci făcând o călătorie cu vaporul pe canalul Dunării (Donaukanal) în jos și apoi pe Dunăre în sus.

Astfel, se pot vedea construcții mai puțin pompoase, dar pot fi văzute câteva locuri deosebite, pe care turiștii nu le cunosc. Este vorba de ecluza de la Freudenau și Nuassdorf, UNO-City și Donauturm, hotelul Danube Hilton, pentru care a fost readaptat un siloz de cereale, Millenium Tower, al patrulea ca mărime dintre complexele de birouri din Europa, colorata centrală energetică Spittelau a lui Hunderwasser și gigantica cazarmă Rossauer Kaserne.

De văzut, căci nu pot să fie trecute cu vederea, mai sunt și turnurile acoperite cu țiglă roșie ale bisericii Sf. Franz Assisi. Această biserică care domină Mexikoplatz (Piața Mexico) a fost construită cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de domnie a Împăratului Franz Joseph I. Construcția bisericii în stil rheinisch-romanisch (caracteristic stilului romanic sunt arcadele, ferestrele rotunde, coloanele și pereții de piatră) a fost începută în anul în care soția împăratului, împărăteasa Elisabetha (Sisi, 1837-1898), a fost ucisă de anarhistul italian Luigi Luccheni, pe când aceasta vroia să urce pe un vas pe lacul Leman (în germană Genfersee).

În partea stângă a bisericii există o capelă care amintește de împărăteasa Sisi și se numește Elisabeth-Kapelle, fiind asemănătoare cu Capella Palatină din domul orașului Aachen din Germania, care prin mozaicurile aurite are un caracter  bizantin. De la Mexicoplatz, drumul duce peste vestitul Pod Reichsbrücke în Donaustadt, cartierul 22 al Vienei. Peste acest pod s-au retras, în 1945, armatele germane din fața celor sovietice, care înaintau pe malul de vest și câțiva ani după aceea s-a numit și Podul Armatei Roșii. Luptele crâncene date între soldații germani până în centrul Vienei sunt motivul pentru care în această parte a orașului și mai ales pe malul Canalului Dunării sunt relativ puține clădiri vechi, pentru că acestea au fost distruse de artilerie. În acest cartier au fost  distruse, în câteva zile, 1.178 de clădiri, de două ori mai multe decât cele care au fost făcute moloz și cenușă prin bombardament.

La 1 august 1976, podul s-a dărâmat din senin, un om și-a pierdut viața și ca urmare a fost refăcut din nou. Dărâmarea podului a fost ciudată, mai ales că acesta a fost singurul pod care a rezistat războiului. Se pare că distrugerea lui s-a datorat unor defecte ascunse sub nivelul apei.

Este interesant și modul în care Mexikoplatz și-a dobândit numele. Unii sunt de părere că piața a fost denumită astfel în amintirea împăratului Maximilian, fratele împăratului Franz Josepf I, care, în 1876, a fost executat de republicanii revoluționari în Mexic, după ce încercarea sa de a introduce acolo monarhia regală a eșuat. În schimb, o piatră comemorativă din Mexikoplatz amintește un lucru mai puțin cunoscut și anume că, în anul 1938, în afară de Uniunea Sovietică numai Mexic a protestat împotriva aderării Austriei la Germania hitleristă.

Pentru turiștii și emigranții din țările fostului bloc de Est, Mexikoplatz a fost, timp de mai mulți ani, un punct de întâlnire și a rămas până în ziua de astăzi un fel de bazar cu magazine plin cu ceasuri ieftine, votcă și articole textile. Și pentru că la Mexikoplatz se află locul unde sunt ancorate vapoarele, piața a mai fost cunoscută și pentru comerțul “la negru”, unde se putea cumpăra tot ce nu era legal și a fost mereu îmbogățită de un amestec plin de viață de diferite popoare. Astăzi, piața este dominată de ieșirea pe cinci benzi spre podul Reichsbrücke și frecvența tot mai mare a plimbării cu vaporul pe Dunăre a făcut ca, în ultimii ani, Mexikoplatz să fie “o ușă” deschisă spre Viena.

Rodica Roșca

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.