– Mi se pare mie, sau v-am supărat?
– Trebuie să ştii ceva: eu nu mă supăr niciodată. Nu mă supăr din principiu!
– Cum adică?
– Simplu: dacă e să te superi, treaba asta înseamnă o grămadă de lucruri: cearta de la care pleacă, venin pe care-l înghiţi, frustrări care-ţi întunecă ziua. Pacoste mare, falimet curat. Odată ce te superi, chestia e că trebuie să te şi dez-superi, înţelegi?
– În regulă, dar ce mare lucru e să te, cum ziceţi dumneavoastră, dez-superi?
– Păi asta e: ca să te dez-superi, trebuie, mai întâi, să ierţi. Iar eu nu sunt sigur că pot ierta…
Silviu Rațiu
Martie, 2012