Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Gânduri la un vernisaj

Gânduri la un vernisaj

Anamaria Şerban, Diana Serghiuţă - Popa, Onisim Colta, Rudolf Kocsis, Laurian Popa, Cosmin Moldovan, Iosif Stroia şi Adrian Sandu sunt opt artişti arădeni care se reunesc într-o expoziţie ce își va deschide porțile sîmbătă, 14 decembrie 2019, la Muzeul de Artă, sala „Ovidiu Maitek”. Primo: știrea e găzduită de toate sursele media locale, iar lucrul acesta este un prim semnal pozitiv: e clar că media arădeană simte alături de artiști și vrea ca publicul să fie informat cât mai prompt și mai documentat, despre un eveniment ce se anunță, încă înainte de a fi inaugurat, de real interes. În al…
Citește mai mult
Iată vin colindătorii…

Iată vin colindătorii…

O întrebare, aparent naivă, pusă de un „user” pe Facebook, m-a făcut să tresar, iar mai apoi mi-a adus aminte că, de niște ani încoace, s-au trezit unii români că ar avea o mare problemă. „Spuneți-mi și mie, unde este scris în Biblie să sărbătorim Crăciunul?! E de la Dumnezeu sau e de la păgâni!?”. M-am întristat. Dacă omul a fost sincer, e trist că mai există și azi cineva care să pună o astfel de întrebare, mai cu seamă dacă mă gândesc că ea vine din partea cuiva care trebuie să fi auzit, măcar în trecere, de Biblie, dar…
Citește mai mult
După 30 de ani

După 30 de ani

Au trecut trei decenii. Nici nu știu cum, dar calendarul e necruțător: s-au scurs 30 de ani din momentul în care am primit o nouă șansă. Nu că noi, ca români, am fi avut prea multe, că ne-ar fi prisosit de-a lungul istoriei. Deși Dumnezeu ne-a așezat într-o țară binecuvîntată cum puține sunt, nu ne-am prea întrecut să facem în așa fel încât și viața noastră să arate un tablou așișderea. Nu-i vorbă, am avut câteva momente astrale, când oricine își putea zice că e român, putea să o facă plin de o mândrie îndreptățită. Numai că, de cele mai…
Citește mai mult
Despre libertate, după 30 de ani

Despre libertate, după 30 de ani

Și ce ne-am mai bucurat!? Și cum am mai sărit în sus că o să fie bine. Și că o să fie soare și pe ulița noastră! Că o să fim, în fine, liberi! Nu cred să fi fost prea mulți – poate chiar deloc! – cei care să nu fi avut clipa lor de fericire – cât să fi fost ea, dar tot a fost! Fiecare român care a trăit acele zile uluitoare și-a putut pune mâna pe inimă, ca să mărturisească fără grijă că a venit și vremea noastră. Adică a tuturor românilor, oriunde s-ar fi aflat ei.…
Citește mai mult
Întîmplări banale. Sau poate nu chiar

Întîmplări banale. Sau poate nu chiar

Așa le-aș numi dacă... Dacă, în realitate, ele nu și-ar pune pecetea pe existența noastră cotidiană într-un fel sau altul, când plăcut, când stânjenitor. Și dacă ele, prin repetare, nu ar deveni dureroase și dacă nu ar ajunge să determine apariția unui sindrom. Sindromul de teamă. Chiar și de umbra care nu-i a ta, dar care, din întâmplare, se lungește în urma pașilor tăi. Pe vremea „Geniului din Carpați” știai că teama e una din constantele unui imens aparat de propagandă, ale cărui tentacule te îmbrățișau inexorabil și te țineau așa cât voiau ele. Nici nu te lăsau să mori,…
Citește mai mult
Vă rog, nu vă ucideți copiii!

Vă rog, nu vă ucideți copiii!

În urmă cu niște ani, am cunoscut un caz privind un accident rutier urât la intersecția străzii 6 Vînători cu șoseaua de centură. Mașina condusă de cel pe care am încercat să-l apăr a fost izbită de un alt autoturism care mergea spre Nădlac, clientul meu oprind neglijent în dreptul indicatorului STOP. Mașina i-a fost răsucită de vreo două ori, ajungând în celălalt capăt al intersecției… El și soția lui au scăpat teferi. Le-a murit copilul de câțiva anișori. Îl așezaseră pe bancheta din spate, cu gândul că vă sta cuminte acolo – era un copil cu totul deosebit băiețelul…
Citește mai mult
Julia – Sau de ce nu mai știu oamenii să zîmbească

Julia – Sau de ce nu mai știu oamenii să zîmbească

Julia este o fetiță de opt ani, curioasă și plină de vitalitate. A venit în vara aceasta, pentru prima dată, în România. A auzit ea lucruri interesante despre locul acesta dar, până la urmă, ea a vrut să afle cât mai multe despre orașul unde s-a născut și a copilărit tatăl ei. Nu a venit singură. Frățiorul ei, Ian, și-a adus cu el și jucăria preferată: un cățeluș din catifea, purtând la gât o funtă roșie imensă. De cum au ajuns – și după ce au reușit, neașteptat de repede, să se adapteze la fusul orar -, au insistat să…
Citește mai mult
Așa să fie oare?

Așa să fie oare?

Am urmărit recent un nou episod dintr-un serial despre aventurile unui negustor de antichități din Anglia. O producție realizată cu profesionalism, modestie și bun gust. Nimic ostentativ, nimic strigător la cer. Nici o picătură de kitsch, cu toate că o atari activitate înseamnă mersul pe o gheață subțire. Distanța dintre obiectul autentic, cu valoare, deopotrivă istorică, artistic, dar și utilitară este, câteodată, subțire cât o foiță de țigară. În episodul despre care voiam să spun câteva vorbe, protagonistul serialului și-a făcut de lucru într-o localitate oarecare, greu de identificat pe harta rutieră a Angliei. Un orășel cochet, pe care cameramanul…
Citește mai mult
Despre problema solidarității

Despre problema solidarității

În ultima vreme, aflați într-o acută criză de inspirație, „șefii” de la Bruxelles  invocă cu obstinație textul cu „valorile comune” ale Europei mai cu seamă atunci când e să dea peste nas unor state (Polonia, Ungaria, Austria, Italia, dar, pe ici pe colo, și România) care nu se vor înregimenteze, cu orice preț, în nebunia imigrației. În regulă! Dacă e pe-atât, să începem cu aceea că una din componentele esențiale ale setului de valori ce definiesc civilizația europeană a fost, până mai ieri, Democrația după modelul Atenei antice, în numele căreia nimănui nu i se poate impune cu forța ceva…
Citește mai mult
Scrisoare la început de an

Scrisoare la început de an

Oriunde te-ai afla în seara aceasta, îți datorezi un răgaz de pace și de liniște. Cât să te poți concentra numai asupra ta. O meriți. Mai mult, ți-o datorezi! Să te lepezi de toate straiele de scuze, de ambiții, de frustrări, de prejudecăți, nemulțumiri, supărări și de câte altele – de care n-am dus lipsă și de care, fii sigur, n-ai să scapi nici mâine -, ca să te poți privi senin și să te vezi întocmai așa cum ești: o creație minunată. Acuma e zvon de bucurie, Pământul tot se pregătește de un zbor avântat într-un roi nesfârșit de…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.