Ziarul electronic al arădenilor

Vă rog, nu vă ucideți copiii!

În urmă cu niște ani, am cunoscut un caz privind un accident rutier urât la intersecția străzii 6 Vînători cu șoseaua de centură. Mașina condusă de cel pe care am încercat să-l apăr a fost izbită de un alt autoturism care mergea spre Nădlac, clientul meu oprind neglijent în dreptul indicatorului STOP.

Mașina i-a fost răsucită de vreo două ori, ajungând în celălalt capăt al intersecției… El și soția lui au scăpat teferi. Le-a murit copilul de câțiva anișori. Îl așezaseră pe bancheta din spate, cu gândul că vă sta cuminte acolo – era un copil cu totul deosebit băiețelul acela, chiar așa! Izbitura laterală l-a proiectat pe geamul ușii din spate dreapta, lăsat deschis din pricină că era foarte cald în ziua aceea. Nu trebuie să spun că sărmanul n-a avut nici o șansă.

Mașina nu era dotată cu scaun special pentru copii. Chiar dacă la data aceea legislația prevedea această obligație pentru șoferii care conduc autovehicule în care transportă copii.

Aflu din presă despre un alt accident cu o mașină în care erau, de data asta, doi (!) copii. Un alt deznodământ tragic: cel „mic”, de 9 ani, moare decapitat și, după câte înțeleg, nici surioara lui, de 12 ani, nu se simte prea bine…

Din fotografiile ce însoțesc articolul postat pe internet, un lucru apare cu claritate: pe bancheta din spate nu apare nici măcar un singur scaun special. Măcar pentru puștiul de 9 ani. Cel care, astăzi, nu ne mai poate zâmbi!

Circul destul de des cu mașina. Deopotrivă prin oraș, dar și în afara lui. Nu există zi să nu observ mașini în care se află copii. Mai mici, mai măricei.

Unii, pe bancheta din spate. Mai mult sau mai puțin „cuminți”, dar fără a avea măcar un așa zis înălțător și centura de siguranța pusă. Pentru asta, desigur, cineva ar trebui să cumpere înălțătorul, să îl monteze, să  ajusteze centura la „mărimea” pasagerului. Lucru încâlcit, presupunând niște bani cheltuiți, cunoștințe de „specialitate” și, ce să mai vorbim, efort!

Mai văd – și nu puțini – bebeluși așezați în poala mămicii, șezând, dumneai, pe scaunul din dreapta față. Bucurie mare – a ieșit familia la plimbare cu mașina. Să se bucure ăl mic, să vadă tot ce mișcă pe șosea. Ca-n lojă, la teatru, că doar el e bijuteria familiei.

Ca să nu mai vorbesc de situații – nici astea nu puține – când cel aflat la volan – de obicei tăticul, că doar el e expert în ale condusului – își așează progenitura în poală și-l lasă, nici mai mult, nici mai puțin, să „conducă”… Să se bucure și el că tata are mașină! Că doar ce mare lucru o fi, vreo câțiva metri colea…

Nu mai târziu de după-amiaza acestei zile, cu câteva minute mai înainte de a mă așeza să scriu acest mesaj, prin Micălaca, pe o stradă îndeobște aglomerată, un copilaș își striga bucuria, cu capul scos pe geamul deschis al portierei din dreapta spate! Oră de trafic aglomerat, strada așișderea, dar, mai important e, nu-i așa, copilul să se simtă bine.

Oameni buni, stau și mă întreb așa: Dumnezeu v-a ajutat să adunați niște bani ca să vă puteți cumpăra o mașină. Foarte bine! E dreptul fiecăruia dintre noi ca, în lumea super-motorizată de astăzi, să-și procure un mijloc cu ajutorul căruia să își poată rezolva problemele. De care or fi fiind ele: cumpărături, deplasări în interesul serviciului, al familiei, distracții, turism și câte or mai fi. E foarte bine așa!

Ne-am cumpărat o mașină, ne-am rezolvat o problemă. Ne-am scăpat de niște griji.

Dar, chiar așa, odată cu achiziționarea mașinii, să se fi terminat toate grijile? De „grija” copiilor să nu ne mai pese. Chiar dacă, declarativ, ei ne sunt mai dragi ca lumina ochilor?!

În legislația rutieră din România există o prevedere care obligă toți posesorii de autoturisme care transportă copii să își doteze autovehiculul cu scaune speciale. Scaune ce se află, din abundență, în comerț. Și care, s-a dovedit, asigură, în cele mai multe situații, o protecție suficientă micilor pasageri.

Și atunci mă întreb, de ce nu sunt dotate mașinile din România – majoritatea lor covârșitoare – cu astfel de scaune?

De curiozitate, am intrat pe niște site-uri cu scaune auto pentru copii. Am vrut să văd dacă și în ce măsură ar împovăra bugetul unei familii faptul de a cumpăra un astfel de scaun.

Am găsit unele la prețuri „pipărate”, dar am găsit și altele – cele mai multe – la prețuri mai mult decât rezonabile.

Și, atunci, lăsați-mă să mă întreb: să fie atât de scump un astfel de obiect încât să merite să-l pun în balanță cu ceea susțineți peste tot că vă este mai scump, până una-alta – viața copilului dumneavoastră?! Uneori a unicului copil al familiei!

Altfel spus, faceți o economie de câteva sute de lei – hai să fie și o mie! – dar în același timp vă expuneți copilul riscului – iată,cumplit de actual, de aproape de fiecare dintre dumneavoastră -, de a-l ucide! Pentru că, indiferent cum am lua-o, asta e: băiețelul mort în week end-ul trecut, cel al cărui părinte a fost clientul meu – și câți alții – au fost uciși din vina unor părinți care, fie nici măcar nu s-au gândit că ar trebui să instaleze acel scaun, fie, cine știe, or fi zis că e prea scump și, oricum, ei sunt șoferi prudenți, iar copilul e cuminte și stă el acolo, pe bancheta din spate.

Sau că, nu-i așa, sunt norocoși și n-o să pice năpasta tocmai pe ei. Acuma că au ajuns să aibă și ei o mașină.

Nu m-am putut opri să nu aștern acest gânduri și să nu fac gestul de a le trimite către cei ce vor gândi că merită să-și ia câteva minute ca să le citească.

Norocul, dacă e să fie, ni-l facem noi, nu pică din cer.

Dar, când e vorba de viața unui copil, avem dreptul să ne jucăm cu… norocul?

Ne dă Dumnezeu copii, dar noi, ca părinți, avem răspunderea de a-i păzi, de a-i crește și de a-i ajuta ca, la rându-le, să ne însenineze viața, să ne-o umple cu bucurie și cu speranță.

Cât să ne fie de mare dragostea pentru un copil, dacă ne zgârcim când vine vorba să dăm prețul unei cine în oraș – poate nici atât – pentru un scaun de care, chiar așa, uneori poate depinde viața lui?!

Închei gândindu-mă că am înșirat suficiente motive ca să vă pot adresa rugămintea: oameni buni, nu vă mai ucideți copiii!

Silviu Rațiu

ALTE ARTICOLE PE ACTUALITATI ARAD

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.