Ziarul electronic al arădenilor

Tag: asa

Așa să fie oare?

Așa să fie oare?

RO - vigneta
Am urmărit recent un nou episod dintr-un serial despre aventurile unui negustor de antichități din Anglia. O producție realizată cu profesionalism, modestie și bun gust. Nimic ostentativ, nimic strigător la cer. Nici o picătură de kitsch, cu toate că o atari activitate înseamnă mersul pe o gheață subțire. Distanța dintre obiectul autentic, cu valoare, deopotrivă istorică, artistic, dar și utilitară este, câteodată, subțire cât o foiță de țigară. În episodul despre care voiam să spun câteva vorbe, protagonistul serialului și-a făcut de lucru într-o localitate oarecare, greu de identificat pe harta rutieră a Angliei. Un orășel cochet, pe care cameramanul l-a suprins în câteva crochiuri desenate din fuga mașinii, cu linii subtile și amestecuri elegante de culori pastelate. Afacerile lui Dr
Ochiul de verde: Oare să fie așa?

Ochiul de verde: Oare să fie așa?

Editorial
Umblă o nouă vorbă-n târg și nu știu ce să cred. Dacă-i reală, e groasă rău! Cică, nu de mult, s-ar fi ținut o ședință de taină la Palatul de Justiție. Aici, în Arad și, poate, cine știe, și alte părți din țară. Chestiuni arzătoare la ordinea zilei. Chiar și Doamna ce se căznește să țină balanța în echilibru și-ar fi dat jos năframa cu care era legată la ochi – unul „de verde”... - și ce-a văzut ea?! A văzut că cineva, persoană însemnată, le spunea judecătorilor că-s prea miloși cu cei de se plâng împotriva amenzilor la contravenții. Mai pe românește, a celor prin care li se aplică, pentru te miri ce, amenzi de sar până-n grindă. Fie ea o boacănă cât de mică, trosc amenda de-ți seacă buzunarul. Ție și familiei, din neam în neam! Și ce le-a mai fost dat judecătorilor să audă la ședința
Punct și de la capăt. Așa ceva nu se poate!

Punct și de la capăt. Așa ceva nu se poate!

Editorial
Se apropie 1 Decembrie și țara ar trebui să se pregătească de sărbătoare. De Sărbătoarea Națională! Ici colo poți citi câte o știre, poți auzi o informație, poți vedea câte un (mic) reportaj. Aproape căzută în obscuritate, Ziua Națională a României mai-mai că se pierde în valul de mizerie și noroi pe care-l stârnesc politicienii de toate culorile ai României de azi. Asurziți de țipete isterice, legați la ochi de porniri iraționale, încurcați în ițele pe care le tot fac și le desfac de la ultimele alegeri încoace, dând din coate ca să ajungă cât mai repede, cât mai în față, politicienii de la putere fac declarații pe față în care își arată disprețul pentru manifestările prin care se încearcă sărbătorirea demnă și civilizată a Zilei Naționale. Cât despre cei din opoziție, ei par să se fi

Sindromul „prinți și prințese” a luat amploare. Ce se întâmplă dacă apelăm copiii așa?

Social - Economic
Apelative precum „prinț” sau „prințesă”, adresate copiilor încă de mici, le vor construi acestora o percepție falsă despre realitatea înconjurătoare, iar în adolescență sau maturitate vor dezvolta deviații comportamentale destul de serioase și nu se vor putea adapta societății actuale, este de părere psihologul Iuliana Fűlaș. Mai mult decât atât, spune specialistul, copiii care dezvoltă sindromul „prinți și prințese” vor crede că lumea este un castel frumos, în care toți sunt slugi umile puse în slujba lor și vor opune rezistență când vor primi o sarcină din partea părinților sau, mai târziu ,la locul de munca, din partea șefului. Victimele acestui sindrom devin extrem de egoiște, nu vor împărți jucăriile cu alți copii, nu vor spune vreodată „te rog”, „mulțumesc” și „iartă-mă” și nu vor

Punct și de la capăt. Ați mai auzit așa ceva?

Editorial
Răsfoiesc – un fel de a zice – presa on-line: fapt ce devine, pe zi ce trece, unul banal. Mai degrabă afli, acum, ultimele știri de pe „sticlă” decât de la chioșcuri. Și încă ce știri?! Ca să vezi și să nu crezi: familia pilotului mort în accidentul de elicopter de pe lacul Siutghiol a fost amendată de Primăria lui Mazăre! Motivul? Țineți-vă bine: nu au anunțat decesul în termenul legal. Adică în 48 de ore și, ei da, aici intervine discuția. Pentru că, cei de la Primărie zic, cu frunțile-nguste-ncruntate-ntunecate, ca niște conțopiști bătuți vrednici de toată lauda șefilor lor-cu –nimic-deosebiți – de ei, că acel termen ar începe de la data când omul ar fi murit efectiv. Când o fi să fie oare, după lege, data aceea, asta e o altă problemă. Într-o lume normală, chiar și un trecător zg

Punct și de la capăt. Chiar aşa să fie?

Editorial
O declaraţie pubică a (încă) finanţatorului echipei de fotbal Astra cu „domiciliul” în Giurgiu mă determină să mă înscriu cu un drept la replică pe care vreau să-l împărtăşesc cititorilor. Ce zice dl. Nicolae, omul care pretinde că le ştie pe toate şi că, de la această înălţime îşi poate permite să dea verdicte inatacabile în orice domeniu? Domnia sa zice că se gândeşte foarte serios să-şi ia mâinile de pe clubul pe care, până nu de mult, se lăuda că o să-l aducă (cel puţin) până în finala Champions League. Motivul? Domnia sa a descoperit că „din fotbal nu scoţi bani”! Aşa să fie? Cum se face că, aiurea în lume, oamenii investesc în fotbal şi, culmea, câştigă din această investiţie? Cine poate crede că un Roman Abramovici, Berlusconni şi alţi italieni, mai nou vreo cîţiva ameri

Punct și de la capăt. Dacă e așa, e grav

Editorial
Am susținut în editorialul trecut că nu voi semna petiția prin care se cere grațierea lui Gică Popescu și îmi mențin poziția. De ce revin asupra subiectului? Simplu: am identificat pe cei care au inițiat această strângere de semnături și a trebuit să remarc faptul că totul a pornit de la câțiva (?) parlamentari PSD. O să mă întrebați, ei și? Tocmai că aici e ascunsă pisica... Este de notorietate faptul că un act de grațiere personală este de competența exclusivă a Președintelui. Așa glăsuiește Constituția, asta e legea și, deocamdată, nimeni nu poate trece peste ea. Oricâte semnături s-ar aduna, pe oricâte petiții mai mult sau mai puțin lacrimogene! Pe de altă parte, grațierea personală se acordă doar dacă este cerută de cel în favoarea căruia ar urma să fie semnat decret