Ziarul electronic al arădenilor

Editorial

Punct și de la capăt. O galerie de artă, într-o zi noroasă

Punct și de la capăt. O galerie de artă, într-o zi noroasă

Editorial
Galeria de artă „Alfa”. Unul din puținele locuri de pe Bulevardul Revoluției, unde – vorba vine – mai pulsează viață. Vitrine mari – ca niște ochi curioși deschiși spre lume – și ușa de la intrare întredeschisă, cât să te simți invitat să pătrunzi într-o lume a formei și a culorii. Decid să intru, mi se pare că văd niște lucrări care-mi atrag atenția. Dar nu reușesc mult mai mult de atât. De ce? Pentru că sistemul de iluminat, conceput pentru a ajuta privitorul și a pune în valoare lucrările expuse, nu funcționează. Și măcar de ar fi fost o zi inundată de lumina soarelui. Dar n-a fost. S-a nimerit să fie o zi noroasă de-a binelea, iar în galerie, o penumbră neprietenoasă. (Adevărul e că acolo, orice ai spune, prea multă lumină naturală nu e nici în zilele însorite, cu atât mai puțin
Punct și de la capăt. Nici dumneavoastră nu vă plac piețele, domnule primar Bibarț?

Punct și de la capăt. Nici dumneavoastră nu vă plac piețele, domnule primar Bibarț?

Editorial
Într-o recentă ședință a CLM, o nouă tentativă de desființare a Pieței Catedralei, susținută cu o ambiție demnă de cauze mai nobile, de liberali, a căzut la vot. (Apropos „liberali”: cum își pot spune liberali niște indivizi care dau cu piciorul inițiativei private?) Când spun că se pritocește desființarea Pieței Catedralei știu ce spun: povestea cu mutarea ei într-o nu știu ce locație absolut improprie, ascunsă privirii, neatractivă și aproape inaccesibilă, ar duce, în mod clar, la dispariția ei. Chiar așa, ce o fi având actuala administrație „liberală” a Aradului cu piețele agro-alimentare din oraș? Vă aduceți aminte de vremea când primarul de tristă amintire, Gheorghe Falcă, a dezlănțuit o ofensivă furibundă împotriva Pieței „Mihai Viteazu“, un loc pentru care, în epocă, chiar și bu
Punct și de la capăt. De prin presă adunate și în presă comentate (II)

Punct și de la capăt. De prin presă adunate și în presă comentate (II)

Editorial
„Deputatul PSD Adrian Todor lansează un apel public, adresat primarului interimar Călin Bibarț, prin care solicită rezolvarea de urgență a problemei spațiilor verzi și a locurilor de joacă din cartierul Aurel Vlaicu, care în acest moment sunt aproape inexistente”. (sursa: presă locală)  Cum să existe de vreme ce, la data când a fost proiectat cartierul Vlaicu - și nu numai acesta - nu au fost prevăzute spații pentru parcuri, pentru locuri de joacă în sensul propriu zis al cuvântului?! Ce să facă acum Primăria, așa, peste noapte? Să dărâme niscaiva blocuri? Ar fi, poate, o idee, ce ziceti, domnule deputat? Numai cine nu vrea nu observă, de pildă, că în cartierul Vlaicu – dar și în Micălaca sau în Faleză -, majoritatea străzilor sunt mai înguste ca niște capilare și că – în lipsa soluțiilo
Punct și de la capăt. Un pod prea îndepărtat?

Punct și de la capăt. Un pod prea îndepărtat?

Editorial
Așa pare să fie proiectul construirii pasajului din capătul cartierului Micălaca deși, numai cine nu vrea să vadă, nu vede cât de important este acest obiectiv rutier. Pentru Arad, dar și pentru România. În condițiile în care o eventuală autostradă – sau măcar o șosea rapidă – care să rezolve problemele ridicate de circulația pe Valea Mureșului, spre  granița de vest dar și spre sudul țării - nu se întrevede pentru următorii 100 de ani, acest pasaj rutier ar fi putut fi un paleativ acceptabil pentru zecile de mii de autovehicule care derulează un trafic frenetic în zonă. Numai că, pasajul acesta, cu care autoritățile – mai cu seamă cele centrale, dar și cele regionale, după cum se va vedea – continuă să se joace stupid, dar mai ales păgubitor, de-a „uite popa, nu e popa”, pare să nu se m
Punct și de la capăt. De la presă adunate și în presă comentate…

Punct și de la capăt. De la presă adunate și în presă comentate…

Editorial
Ca orice persoană dornică să știe ce se mai petrece dincolo de pereții locuinței, cercetez cât pot de des presa – cea „așternută” în mediul online, dar și cea acoperind, încă, hârtia mirosind a cerneală de tipar. Așa se face că mă trezesc împuns de câte o știre peste care abia dacă pot trece și care, de cele mai multe ori, îmi mobilizează reacția de a comenta, de a „răspunde”. Pentru astăzi, m-am oprit la două „perle” care demonstrează, dacă mai era nevoie, situația îngrijorătoare a lumii în care trăim. „Studentul poate să lucreze oriunde dorește în Europa și în lume, dar dacă primește din partea statului un sprijin, dupa terminarea facultății să existe o perioadă în care să returneze ce a primit, așa cum se întâmplă în Europa“, a declarat ministrul Finanțelor Publice, Eugen Teodorovici
Punct și de la capăt. A cui agendă o țineți pe masă, domnule Bibarț?

Punct și de la capăt. A cui agendă o țineți pe masă, domnule Bibarț?

Editorial
O spun din capul locului: am considerat mereu că domnul Călin Bibarț a făcut o figură frumoasă în calitate de viceprimar al Aradului. Mi s-a părut că își îndeplinea cu sârguință și cu onestitate atribuțiile pe care i le punea în față fișa postului, chiar că nu părea să-i fie ușor. Mai mult, am crezut că observ în atitudinea domniei sale o încercare de a evolua pe o traiectorie cât de cât independentă față de cea a șefului său. Uneori i-a reușit, alteori bruiajul produs de spectacolul ieftin, dar gălăgios, al lui Gheorghe Falcă a acoperit efortul „vicelui”. Așa am explicat, de multe ori, reacția prin care arădenii îl asociau pe domnul Bibarț „la pachet” cu prestația, în general contraproductivă, a „echipei de sunet” liberale ce s-a cocoțat la conducerea Aradului. Iată, însă, că „dirijoru
Punct și de la capăt. Monumentul Unirii din Arad, pagini de poveste

Punct și de la capăt. Monumentul Unirii din Arad, pagini de poveste

Editorial
„Liderii USR Arad spun că monumentul de for public «Arad 1918» a fost amplasat de Primăria Arad fără a avea autorizație de construire, fapt ce a atras sancțiuni aplicate de Inspectoratul Regional de Construcții”. Aceasta ar fi știrea. Ai zice că este desprinsă dintr-o sentință, atâta e de seacă și de concisă. Dar ce se ascunde în spatele ei? Eu cred că e nevoie de niște explicații. Pe care, noi, cetățenii, avem dreptul să le cerem, iar cei implicați în poveste, să ni le dea! Ca să nu ni se tot spună că, vezi bine, fabulăm, că elaborăm scenarii și altele la fel. Deci, aflăm că lucrarea expusă în fața fostului cinematograf „Dacia” din centrul Aradului, sub titlu de Monument „Arad 1918”, s-ar afla în… ilegalitate. Mai exact, din punct de vedere al cerințelor DMH (pentru neavizați „Direcți
Punct și de la capăt. Corul bocitoarelor

Punct și de la capăt. Corul bocitoarelor

Editorial
Circulă pe rețelele de tot felul – on line, off line și câte or mai fi – refrenul unui cor de bocitoare sui generis, în frunte cu un fost candidat „independent” la fotoliul de primar. „Vai și amar, Aradul e așa și pe dincolo, e nicăieri, un târg prăfuit, un loc să nu mai stai acolo nici un minut...”. Și tot așa! Nimic de zis, cele mai multe din „versetele” bocetelor îngânate, de dimineața până seara, de acest cor, au o acoperire perfectă în realitate. La nici doi ani după Revoluția din 1989, „orașul de pe Mureș” a intrat parcă într-o  imersiune lentă și tot mai pronunțată, din care n-a reușit să-l oprească nici una din administrațiile care s-au succedat în Palatul de pe Bulevardul Revoluției. Este un adevăr pe care nici un om de bună credință și care și-a petrecut mai mult de 24 de ore din
Punct și de la capăt. Despre Târgul de Iarnă 2018

Punct și de la capăt. Despre Târgul de Iarnă 2018

Editorial
Trebuie să admit, nu am fost – încă – la Milano și, ca atare, nu am văzut cum arată nici târgul de iarnă din acel oraș. Am încercat, însă, să-mi imaginez locul acela ca fiind unul cu totul special, din clipa în care am citit că administrația locală – în frunte cu primarul - a promis arădenilor un târg de iarnă „ca la  Milano”. (Pesemne, mi-am zis, primarul și echipa lui, or fi fost în documentare pe acolo și s-au întors  cu bagajul plin de... notițe). Ce-i drept, n-am fost nici la inaugurarea Tîrgului de Iarnă de la Arad. S-ar putea să fi pierdut mult, știu și eu?! Poate că, măcar atunci să fi fost... ca acolo, în Italia... Ce știu în mod cert este că, într-o seară de sâmbătă – să fim serioși – mi-am zis -, e week-end, e perioada de Advent, e zvon de colinde, e mireasmă de vin fiert, c
1 Decembrie 2018

1 Decembrie 2018

Editorial
M-am deșteptat aproape în zori și-am început să aud șuvoi de gânduri: „M-am săturat de România!” – zicea cineva cu niște ani în urmă. Te poți sătura de orice – și de bine și de rău – dar să nu se saturi de țara unde mama te-a purtat în pântec și sub cerul căreia ai văzut, prima dată, lumina zilei. „Aș fugi unde mi-arată ochii, numai să scap de-aici!” – zic, tot mai des, sumedenie de ei. Să fugi oriunde și oricând, numai de țara ta să nu fugi. Și de n-o poți lua cu tine – căci nu poți – fugi, dar ai grijă să te întorci mereu la Ea. „Nu mai suport să stau aici!” Gândește-te că nici cei de dinaintea ta n-ar fi suportat să mai stea. Unde-ai fi tu acum? Dacă ai fi... „Să nu mai aud de țara asta” – zic unii pe cine știe unde or fi fiind. Și de ar fi să-ți îndeși urechile cu dopuri de cea