Editorial

Să le luăm pe rând. Mai întâi, a fost atunci când președintele Iohannis a declarat că inițiativa Referendumului pentru familie, ca de altfel întregul demers, ar fi fost opera unor „fanatici religioși”. M-am întrebat dacă președintele a gândit serios o asemenea declarație? Să nu știe domnia sa că peste 90% din români se declară de religie creștină?! Iar atunci când niște milioane bune de români semnează pentru organizarea referendumului, iar mai apoi, mai mult de atât, își fac cunoscută opțiunea „pro familie”, se cheamă că ei și-au reafirmat atașamentul pentru valorile religiei creștine, ai cărei exponenți vii sunt. După spusele președintelui, ar trebui să credem că, de vreme ce suntem creștini, și susținem familia „tradițională”, ergo, suntem niște „fanatici”. Dar atunci, domnia sa, ca

Urmăresc cu atenție „ordinele militare” edictate de mai marii noștri de la București. Unul dintre cuvintele cheie al acestora este „protejarea persoanelor în vîrstă.” Cică măsurile au drept scop ca persoanele în vârstă să fie protejate în fața virusului. Să vedem dacă e chiar așa. Mai întâi, li se dă voie persoanelor în vârstă să iasă din casă între orele 11.00 – 13.00, „în jurul locuinței”, printre altele, ca să-și facă aprovizionarea. În regulă, dar ce te faci, că tot la ora aceea, magazinele sunt aglomerate de persoane ce nu intră în categoria de vârstă pe care legea vrea, cică, să o protejeze? În devălmășie, la coadă, în fața rafturilor. Și alte țări din jur au adoptat o măsură asemănătoare. Doar că, acolo, pe perioada când bătrânii au acces în magazine, nu mai intră și alte persoa

Mai întâi, aceste imobile reprezintă, dincolo de destinația lor pură și simplă, valori arhitecturale incontestabile. Ele fac parte din ceea ce aș numi adevărata emblemă a orașului. Prin numărul impresionant de case construite – și păstrate până în zilele noastre – în stilul Secession, Aradul se înscrie cu îndreptățire în rândul centrelor reprezentative ale arhitecturii clasice europene. Rezultă de aici, ca o obligație față de cultura europeană dar, mai ales față de cultura națională – cei ce au realizat aceste opere de artă au fost înaintașii nostri! – necesitatea de a găsi cele mai potrivite soluții pentru prezervarea acestui patrimoniu inestimabil. Nu cred că exagerez când spun că menținerea acestor imobile pune în discuție nu numai un efort local, dar nici măcar național: e o obligați

Galeria de artă „Alfa”. Unul din puținele locuri de pe Bulevardul Revoluției, unde – vorba vine – mai pulsează viață. Vitrine mari – ca niște ochi curioși deschiși spre lume – și ușa de la intrare întredeschisă, cât să te simți invitat să pătrunzi într-o lume a formei și a culorii. Decid să intru, mi se pare că văd niște lucrări care-mi atrag atenția. Dar nu reușesc mult mai mult de atât. De ce? Pentru că sistemul de iluminat, conceput pentru a ajuta privitorul și a pune în valoare lucrările expuse, nu funcționează. Și măcar de ar fi fost o zi inundată de lumina soarelui. Dar n-a fost. S-a nimerit să fie o zi noroasă de-a binelea, iar în galerie, o penumbră neprietenoasă. (Adevărul e că acolo, orice ai spune, prea multă lumină naturală nu e nici în zilele însorite, cu atât mai puțin

Într-o recentă ședință a CLM, o nouă tentativă de desființare a Pieței Catedralei, susținută cu o ambiție demnă de cauze mai nobile, de liberali, a căzut la vot. (Apropos „liberali”: cum își pot spune liberali niște indivizi care dau cu piciorul inițiativei private?) Când spun că se pritocește desființarea Pieței Catedralei știu ce spun: povestea cu mutarea ei într-o nu știu ce locație absolut improprie, ascunsă privirii, neatractivă și aproape inaccesibilă, ar duce, în mod clar, la dispariția ei. Chiar așa, ce o fi având actuala administrație „liberală” a Aradului cu piețele agro-alimentare din oraș? Vă aduceți aminte de vremea când primarul de tristă amintire, Gheorghe Falcă, a dezlănțuit o ofensivă furibundă împotriva Pieței „Mihai Viteazu“, un loc pentru care, în epocă, chiar și bu

„Deputatul PSD Adrian Todor lansează un apel public, adresat primarului interimar Călin Bibarț, prin care solicită rezolvarea de urgență a problemei spațiilor verzi și a locurilor de joacă din cartierul Aurel Vlaicu, care în acest moment sunt aproape inexistente”. (sursa: presă locală)  Cum să existe de vreme ce, la data când a fost proiectat cartierul Vlaicu - și nu numai acesta - nu au fost prevăzute spații pentru parcuri, pentru locuri de joacă în sensul propriu zis al cuvântului?! Ce să facă acum Primăria, așa, peste noapte? Să dărâme niscaiva blocuri? Ar fi, poate, o idee, ce ziceti, domnule deputat? Numai cine nu vrea nu observă, de pildă, că în cartierul Vlaicu – dar și în Micălaca sau în Faleză -, majoritatea străzilor sunt mai înguste ca niște capilare și că – în lipsa soluțiilo

Așa pare să fie proiectul construirii pasajului din capătul cartierului Micălaca deși, numai cine nu vrea să vadă, nu vede cât de important este acest obiectiv rutier. Pentru Arad, dar și pentru România. În condițiile în care o eventuală autostradă – sau măcar o șosea rapidă – care să rezolve problemele ridicate de circulația pe Valea Mureșului, spre  granița de vest dar și spre sudul țării - nu se întrevede pentru următorii 100 de ani, acest pasaj rutier ar fi putut fi un paleativ acceptabil pentru zecile de mii de autovehicule care derulează un trafic frenetic în zonă. Numai că, pasajul acesta, cu care autoritățile – mai cu seamă cele centrale, dar și cele regionale, după cum se va vedea – continuă să se joace stupid, dar mai ales păgubitor, de-a „uite popa, nu e popa”, pare să nu se m

Ca orice persoană dornică să știe ce se mai petrece dincolo de pereții locuinței, cercetez cât pot de des presa – cea „așternută” în mediul online, dar și cea acoperind, încă, hârtia mirosind a cerneală de tipar. Așa se face că mă trezesc împuns de câte o știre peste care abia dacă pot trece și care, de cele mai multe ori, îmi mobilizează reacția de a comenta, de a „răspunde”. Pentru astăzi, m-am oprit la două „perle” care demonstrează, dacă mai era nevoie, situația îngrijorătoare a lumii în care trăim. „Studentul poate să lucreze oriunde dorește în Europa și în lume, dar dacă primește din partea statului un sprijin, dupa terminarea facultății să existe o perioadă în care să returneze ce a primit, așa cum se întâmplă în Europa“, a declarat ministrul Finanțelor Publice, Eugen Teodorovici

O spun din capul locului: am considerat mereu că domnul Călin Bibarț a făcut o figură frumoasă în calitate de viceprimar al Aradului. Mi s-a părut că își îndeplinea cu sârguință și cu onestitate atribuțiile pe care i le punea în față fișa postului, chiar că nu părea să-i fie ușor. Mai mult, am crezut că observ în atitudinea domniei sale o încercare de a evolua pe o traiectorie cât de cât independentă față de cea a șefului său. Uneori i-a reușit, alteori bruiajul produs de spectacolul ieftin, dar gălăgios, al lui Gheorghe Falcă a acoperit efortul „vicelui”. Așa am explicat, de multe ori, reacția prin care arădenii îl asociau pe domnul Bibarț „la pachet” cu prestația, în general contraproductivă, a „echipei de sunet” liberale ce s-a cocoțat la conducerea Aradului. Iată, însă, că „dirijoru