Ziarul electronic al arădenilor

Editorial

Punct și de la capăt. Un pic de aritmetică și un pic de logică

Punct și de la capăt. Un pic de aritmetică și un pic de logică

Editorial
Sergiu Bîlcea: „La doar o săptămână de la începerea campaniei inițiate de către PNL Arad privind construirea parcării subterane în Piața «Avram Iancu», peste 5.000 de arădeni s-au alăturat acestui proiect și au semnat petiția atât în format fizic, cât și electronic”, (mass-media). Pentru adevărul istoric și pentru acuratețe aritmetică, să observăm că declarația apare în mass-media locală în data de 16 aprilie 2018. Este important să precizăm acest lucru pentru că, se pare, domnul Bîlcea are mici probleme cu numărătoarea zilelor din calendar. Asta pentru simplul motiv că, lucru verificabil cu extrase din presa locală, campania de strângere de semnături a fost demarată, conform declarației inițiatorului ei, nimeni altul decât șeful domnului Bîlcea, ce să vezi, în 27 martie 2018! Mai mult,
Punctual, niște de puncte de vedere

Punctual, niște de puncte de vedere

Editorial
Ca orice om, citesc, și eu, presa locală. Și, ca orice om, îmi rezerv dreptul la opinie. În cele ce urmează, mă voi rezuma la două. Opinii, vreau să zic. 1) Ionel Bulbuc (PNL): „Monumentul Marii Uniri - bătaia de joc a PSD” Dacă te mulțumești cu poza pe care o afișează în presa locală, omul ăsta pare să fie cumsecade. Are o alură de tip (cât de cât) responsabil, cu vocabularul limbii române acasă. Nu-l știu personal, dar nici nu sunt curios de mai mult. De când l-au uns cu niște „foncții” prin partidul cu săgeata gălbejită tot rotindu-se în toate direcțiile, s-a trezit că este cazul să glăsuiască vrute și nevrute. N-ar fi fost nici o problem, dar uite ce perlă a scos, recent, pe gură: cică PSD-ul ar fi de vină în treaba cu Monumentul Unirii. Nu, domnule Bulbuc, nu PSD-ul e – unicul 
Ochiul de verde: Oare să fie așa?

Ochiul de verde: Oare să fie așa?

Editorial
Umblă o nouă vorbă-n târg și nu știu ce să cred. Dacă-i reală, e groasă rău! Cică, nu de mult, s-ar fi ținut o ședință de taină la Palatul de Justiție. Aici, în Arad și, poate, cine știe, și alte părți din țară. Chestiuni arzătoare la ordinea zilei. Chiar și Doamna ce se căznește să țină balanța în echilibru și-ar fi dat jos năframa cu care era legată la ochi – unul „de verde”... - și ce-a văzut ea?! A văzut că cineva, persoană însemnată, le spunea judecătorilor că-s prea miloși cu cei de se plâng împotriva amenzilor la contravenții. Mai pe românește, a celor prin care li se aplică, pentru te miri ce, amenzi de sar până-n grindă. Fie ea o boacănă cât de mică, trosc amenda de-ți seacă buzunarul. Ție și familiei, din neam în neam! Și ce le-a mai fost dat judecătorilor să audă la ședința
Puțină decență, Varujan Vosganian!

Puțină decență, Varujan Vosganian!

Editorial
„Domnule” nu pot să îți spun. Ai pierdut dreptul la acest apelativ atunci când te-ai apucat să-ți cerșești o imunitate care murdărește mai rău decât tina din fundul ogrezii. „Tovarășe” de ți-aș spune, i-aș jigni pe cei care au fost dispuși să-și dea viața pentru un ideal, chiar că idealul a fost greșit iar cei ce l-au propagat de la tribune, niște nemernici. „Șmechere” iar nu merge. Prea sunt simpatici băieții care-și dau binețe cu formula asta și, oricum, îi prefer pe ei în strictă preajma mea. Nici nu știu cum să-ți adresez cele câteva gânduri ce mi-au fost provocate de intervenția pe care ai avut-o – iarăși – la tribuna Parlamentului. Am să-ți zic Vosganiane, deși chiar și asta e cam mult. Să-ți fie rușine, Vosganiane! După ce, aidoma infamului Cațavencu, ți-ai smiorcăit nerușinare
Ochiul de verde: Parcări subterane și alte vise mărețe

Ochiul de verde: Parcări subterane și alte vise mărețe

Editorial
A (re)venit pe tapet subiectul parcării subterane din Piața „Avram Iancu“. Asta vrea, mai nou, Primăria noastră – sau primarul nostru, cine să mai știe - iar noi ar trebui să vrem ce vrea ea. Primăria. Doar oare Primăria vrea? Sau poate doar primarul. Din câte știu, Primăria nu vrea și nici niște consilieri nu vor. Nu că ar ști ei prea bine de ce nu vor, dar, de data asta e bine că nu vor. E bine că-i țin piept celui care vrea... Omul nostru are tot felul de pofte. De exemplu, după ce a demolat vreo trei, s-a apucat – mai mult de silă - de Stadionul UTA. Să-l renoveze cum ar veni. De fapt să-l reconstruiască. Dintr-o arenă – istorică!! - care putea găzdui oricând vreo 17 mii de spectatori – la meciul cu Feyenord au fost vreo 20.000! -, a ajuns săraca arenă să se jigărească la vreo 14.00
Punct și de la capăt. Telefonie mobilă și teatru absurd

Punct și de la capăt. Telefonie mobilă și teatru absurd

Editorial
Magazinul, situat ultracentral, arată foarte bine: luminos – și peste zi și la orele serii – mobilier în roșu și alb – culorile firmei –, totul pare făcut pentru ca cine intră acolo să se simtă bine primit și să aibă satisfacția unui demers reușit. Așa am crezut și eu. Până când... Voiam să pun o întrebare. Simplă de tot, aș zice, una banală. Să fi fost pe la ora 18.00. În magazin, niciun client. Doi băieți cu însemnele firmei la vedere – fără ecusoane cu numele lor, probabil din exces de modestie -, blocând intrarea. Mă lasă, totuși, să intru, moment în care unul din ei, își ocupă locul la pupitru. Observ că mai sunt vreo doi băieți, tot de-ai firmei. Discutând preocupați sau, poate, făcând un schimb de experiență pe tema: cum să întâmpini clienții în mod civilizat și politicos. „Bun
Punct și de la capăt. Votul, ce lucru mare?!…

Punct și de la capăt. Votul, ce lucru mare?!…

Editorial
„…La noi în partid se întâmplă votul. Votul niciodată nu e o execuţie”. Sunt vorbele unui șef de partid din România postdecembristă, om situat la o înălțime năucitoare în ierarhia statului român. Ceea ce vrea să ne transmită personajul este expresia succintă a unui mod de gândire caracteristic pentru politicianul român al acestor vremuri: „Spune-le ceva să le gâdile plăcut urechile și lasă-i să dormiteze mai departe...”. Cam asta se petrece în relația dintre „clasa” politică mioritică și România tăcută. Prea tăcută, din păcate! Ei inventează pastile de (a)dormit, iar „masa” le înghite, uneori fără să mai ceară nici absolut necesarul pahar cu apă! Am ajuns să înghițim pastile de felul acesta la modul cotidian. Tratamentul pe care-l aplică toate, dar absolut toate partidele ce-și flutură
Punct și de la capăt. Unde suntem, unde stăm?

Punct și de la capăt. Unde suntem, unde stăm?

Editorial
Geografic, România poate fi considerată o țară Central-Europeană. Că le place unora, sau nu, asta e situația: facem parte dintr-o suită selectă de state. Cu o așezare binecuvîntată de Dumnezeu. Am mai spus-o, avem de toate și încă din belșug: cîmpii mănoase, munții (încă) acoperiți de păduri umbroase, dealuri invitând struguri să se pîrguiască în fiece toamnă, râuri închipuind o rețea deasă, lacuri până în vârf de munte, o deltă cum multe nu-s în lume, avem și o mare cu un litoral de invidiat. Avem, încă, și resurse de tot felul, avem, încă, un popor și o istorie. Avem de toate! De-ar fi după câte ne-a dat Domnul, ar fi să ne numărăm printre cele mai bogate neamuri de pe fața Pământului! Ei da, dar asta e numai geografie. Pentru că, dincolo de aceste elemente, lucrurile nu mai arată l
Punct și de la capăt. Ceva despre adevărata solidaritate

Punct și de la capăt. Ceva despre adevărata solidaritate

Editorial
Pe măsură ce timpul trece, politicienii de la Bruxelles par să dorească să ne facă să credem că preocuparea lor de bază nu mai e binele și progresul Uniunii Europene ci, printre altele, modificarea radicală a unor concepte ce țin de bunul simț și de logica elementară. Și pentru a căror deslușire nu e nevoie, în nici un caz, de cine știe ce școli înalte. Iată, spre exemplu, ce încearcă să ne învețe doamna Kati Piri, parlamentar din partea Partidului Socialist, trimisă acolo de votul alegătorilor din Olanda. Domnia sa a ținut să transmită tuturor cetățenilor europeni – și nu numai – că, potrivit gândirii sale – și a celor ce împărtășesc cu ea aceleași „convingeri” politice – „în zilele noastre, solidaritatea nu poate funcționa pe baze voluntare.” Adică, zice doamna Kati Piri, solidaritat
Punct și de la capăt. Așa ceva nu se poate!

Punct și de la capăt. Așa ceva nu se poate!

Editorial
Se apropie 1 Decembrie și țara ar trebui să se pregătească de sărbătoare. De Sărbătoarea Națională! Ici colo poți citi câte o știre, poți auzi o informație, poți vedea câte un (mic) reportaj. Aproape căzută în obscuritate, Ziua Națională a României mai-mai că se pierde în valul de mizerie și noroi pe care-l stârnesc politicienii de toate culorile ai României de azi. Asurziți de țipete isterice, legați la ochi de porniri iraționale, încurcați în ițele pe care le tot fac și le desfac de la ultimele alegeri încoace, dând din coate ca să ajungă cât mai repede, cât mai în față, politicienii de la putere fac declarații pe față în care își arată disprețul pentru manifestările prin care se încearcă sărbătorirea demnă și civilizată a Zilei Naționale. Cât despre cei din opoziție, ei par să se fi