Ziarul electronic al arădenilor

Editorial

Punct și de la capăt. A cui agendă o țineți pe masă, domnule Bibarț?

Punct și de la capăt. A cui agendă o țineți pe masă, domnule Bibarț?

Editorial
O spun din capul locului: am considerat mereu că domnul Călin Bibarț a făcut o figură frumoasă în calitate de viceprimar al Aradului. Mi s-a părut că își îndeplinea cu sârguință și cu onestitate atribuțiile pe care i le punea în față fișa postului, chiar că nu părea să-i fie ușor. Mai mult, am crezut că observ în atitudinea domniei sale o încercare de a evolua pe o traiectorie cât de cât independentă față de cea a șefului său. Uneori i-a reușit, alteori bruiajul produs de spectacolul ieftin, dar gălăgios, al lui Gheorghe Falcă a acoperit efortul „vicelui”. Așa am explicat, de multe ori, reacția prin care arădenii îl asociau pe domnul Bibarț „la pachet” cu prestația, în general contraproductivă, a „echipei de sunet” liberale ce s-a cocoțat la conducerea Aradului. Iată, însă, că „dirijoru
Punct și de la capăt. Monumentul Unirii din Arad, pagini de poveste

Punct și de la capăt. Monumentul Unirii din Arad, pagini de poveste

Editorial
„Liderii USR Arad spun că monumentul de for public «Arad 1918» a fost amplasat de Primăria Arad fără a avea autorizație de construire, fapt ce a atras sancțiuni aplicate de Inspectoratul Regional de Construcții”. Aceasta ar fi știrea. Ai zice că este desprinsă dintr-o sentință, atâta e de seacă și de concisă. Dar ce se ascunde în spatele ei? Eu cred că e nevoie de niște explicații. Pe care, noi, cetățenii, avem dreptul să le cerem, iar cei implicați în poveste, să ni le dea! Ca să nu ni se tot spună că, vezi bine, fabulăm, că elaborăm scenarii și altele la fel. Deci, aflăm că lucrarea expusă în fața fostului cinematograf „Dacia” din centrul Aradului, sub titlu de Monument „Arad 1918”, s-ar afla în… ilegalitate. Mai exact, din punct de vedere al cerințelor DMH (pentru neavizați „Direcți
Punct și de la capăt. Corul bocitoarelor

Punct și de la capăt. Corul bocitoarelor

Editorial
Circulă pe rețelele de tot felul – on line, off line și câte or mai fi – refrenul unui cor de bocitoare sui generis, în frunte cu un fost candidat „independent” la fotoliul de primar. „Vai și amar, Aradul e așa și pe dincolo, e nicăieri, un târg prăfuit, un loc să nu mai stai acolo nici un minut...”. Și tot așa! Nimic de zis, cele mai multe din „versetele” bocetelor îngânate, de dimineața până seara, de acest cor, au o acoperire perfectă în realitate. La nici doi ani după Revoluția din 1989, „orașul de pe Mureș” a intrat parcă într-o  imersiune lentă și tot mai pronunțată, din care n-a reușit să-l oprească nici una din administrațiile care s-au succedat în Palatul de pe Bulevardul Revoluției. Este un adevăr pe care nici un om de bună credință și care și-a petrecut mai mult de 24 de ore din
Punct și de la capăt. Despre Târgul de Iarnă 2018

Punct și de la capăt. Despre Târgul de Iarnă 2018

Editorial
Trebuie să admit, nu am fost – încă – la Milano și, ca atare, nu am văzut cum arată nici târgul de iarnă din acel oraș. Am încercat, însă, să-mi imaginez locul acela ca fiind unul cu totul special, din clipa în care am citit că administrația locală – în frunte cu primarul - a promis arădenilor un târg de iarnă „ca la  Milano”. (Pesemne, mi-am zis, primarul și echipa lui, or fi fost în documentare pe acolo și s-au întors  cu bagajul plin de... notițe). Ce-i drept, n-am fost nici la inaugurarea Tîrgului de Iarnă de la Arad. S-ar putea să fi pierdut mult, știu și eu?! Poate că, măcar atunci să fi fost... ca acolo, în Italia... Ce știu în mod cert este că, într-o seară de sâmbătă – să fim serioși – mi-am zis -, e week-end, e perioada de Advent, e zvon de colinde, e mireasmă de vin fiert, c
1 Decembrie 2018

1 Decembrie 2018

Editorial
M-am deșteptat aproape în zori și-am început să aud șuvoi de gânduri: „M-am săturat de România!” – zicea cineva cu niște ani în urmă. Te poți sătura de orice – și de bine și de rău – dar să nu se saturi de țara unde mama te-a purtat în pântec și sub cerul căreia ai văzut, prima dată, lumina zilei. „Aș fugi unde mi-arată ochii, numai să scap de-aici!” – zic, tot mai des, sumedenie de ei. Să fugi oriunde și oricând, numai de țara ta să nu fugi. Și de n-o poți lua cu tine – căci nu poți – fugi, dar ai grijă să te întorci mereu la Ea. „Nu mai suport să stau aici!” Gândește-te că nici cei de dinaintea ta n-ar fi suportat să mai stea. Unde-ai fi tu acum? Dacă ai fi... „Să nu mai aud de țara asta” – zic unii pe cine știe unde or fi fiind. Și de ar fi să-ți îndeși urechile cu dopuri de cea
Punct și de la capăt. Ce ar fi dacă?

Punct și de la capăt. Ce ar fi dacă?

Editorial
Dacă, prin absurd, Primăria Aradului ar anunța că nu se mai implică în nici un fel în organizarea, de pildă, a Târgului de Iarnă și nici în amplasarea Bradului de Crăciun, îmi pot închipui ce furtună s-ar isca pe tot felul de suporturi media. Sunt sigur că s-ar găsi, instantaneu, o armată de nemulțumiți care să acuze în fel și chip, atât instituția, dar mai ales pe cel ce o conduce (așa cum) și o reprezintă (așa cum). N-ar fi de ajuns o mie de mașini de spălat să șteargă potopul de vorbe – sudălmi, ocări și, cred, blesteme, ce s-ar prăvăli peste ei. Dar, uite că nu e bine nici dacă Primăria zice că vrea să facă ceva deosebit. Ceva care, cel puțin în plan intențional, se dorește mai frumos, mai plăcut, mai „altfel” decât în anii anteriori și decât ce fac alții. Nici nu s-a dat startul Tî
Punct și de la capăt. Bucurați-vă domnilor de la „Jumbo“, ați reușit!

Punct și de la capăt. Bucurați-vă domnilor de la „Jumbo“, ați reușit!

Editorial
Zilele trecute am cumpărat de la magazinul Jumbo din Arad o jucărie pentru un băiețel pe care urma să-l vizitez în cursul săptămânii. O mașinuță cu telecomandă, la un preț foarte decent. În seara când am ajuns la băiețel acasă, i-am înmânat cadoul, iar el, bucuros, s-a și grăbit să-l desfacă, să încerce să-l pună în mișcare. Vezi să nu. În primă fază, mașinuța nici măcar n-a dat semn că ar vrea să prindă viață. După niscai „descântece”, a pornit, în sfîrșit. A și mers. Înainte, vreo doi metri. Dar vezi să nu cumva să cotească, deși ar fi trebuit. De mers înapoi, nici atât. Apoi, n-a mai vrut nici înainte. Iar „descântece”, ceva mângâieri și rugăminți fierbinți... Seara ar fi continuat în ritmul acesta dacă nu și-ar fi adus aminte, băiețelul, că „Nenea, dar se poate înlocui. Mi-a spus
Punct și de la capăt. Avem un referendum, cum procedăm?

Punct și de la capăt. Avem un referendum, cum procedăm?

Editorial
Zarvă mare pe tema Referendumului din octombrie 2018. Că n-ar fi necesar. Târziu. Chestiunea aceasta s-a tranşat deja. Parlamentul a decis că da, este un lucru necesar. A şi adoptat o hotărâre în acest sens. Au fost alocate şi fondurile necesare finalizării acţiunii. Că e manipulare, că e retrograd, că numai noi şi alţii nu, că ar fi vorba de fanatism religios –apud preşedintele Johannis - şi câte şi mai câte. Nu cred. Sunt mai multe ţări – în Europa şi în lume – care au înscris în Constituţie o definiţie a familiei asemeni celei preconizate prin Legea de revizuire a Constituţiei României. Şi nu s-a isterizat nimeni. Sau aproape nimeni. Pentru că nu este cazul. Ceea ce se doreşte cu acest Referendum nu este decât o consacrare a normalului. Pentru că, la urma - urmei, ne dorim – sau aş
Punct și de la capăt. Care „fapte bune”?

Punct și de la capăt. Care „fapte bune”?

Editorial
Numita Gabriela Firea, vremelnica ocupantă a scaunului de primar al oraşului Bucureşti, s-a trezit citând din clasici în viaţă şi aici m-am referit la numita Elena Udrea – infractoare urmărită de statul român pentru a-i asigura o perioadă corespunzătoare de linişte şi meditaţie. Aşişderea antecesoarei sale în ale filosofiei de mahala, numita G. Firea s-a trezit căinându-se cu voce tare în faţa a zeci de microfoane care i-au captat panseul, după ce un stadion întreg a huiduit-o copios şi cu vădită voie bună. Vezi bine, a zis  şturlubatica ex-cititoare de ştiri la TVR, „nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită”... La ce faptă bună s-o fi gândit primăriţa de Dâmboviţa? Care să fie acea faptă bună pentru care dumneaei s-ar fi aşteptat să i se ridice osanale, căci asta a vrut șăgalnica de ea s
Punct și de la capăt. Un pic de aritmetică și un pic de logică

Punct și de la capăt. Un pic de aritmetică și un pic de logică

Editorial
Sergiu Bîlcea: „La doar o săptămână de la începerea campaniei inițiate de către PNL Arad privind construirea parcării subterane în Piața «Avram Iancu», peste 5.000 de arădeni s-au alăturat acestui proiect și au semnat petiția atât în format fizic, cât și electronic”, (mass-media). Pentru adevărul istoric și pentru acuratețe aritmetică, să observăm că declarația apare în mass-media locală în data de 16 aprilie 2018. Este important să precizăm acest lucru pentru că, se pare, domnul Bîlcea are mici probleme cu numărătoarea zilelor din calendar. Asta pentru simplul motiv că, lucru verificabil cu extrase din presa locală, campania de strângere de semnături a fost demarată, conform declarației inițiatorului ei, nimeni altul decât șeful domnului Bîlcea, ce să vezi, în 27 martie 2018! Mai mult,