Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Tradiţii de Paşte: De la vopsirea ouălor, înnoirea hainelor, până la cadourile Iepuraşului

Vopsirea sau încondeierea ouălor, înnoirea hainelor şi oferirea de cadouri aduse de Iepuraş sunt cele mai cunoscute obiceiuri de Paşte, alături de datini locale, precum stropitul fetelor pentru a rămâne frumoase tot anul şi împodobirea porţilor caselor în care sunt tinere nemăritate. Pentru români, pregătirea Paştelui înseamnă mai întâi curăţenia şi bucatele care se fac în casă. De "curăţenia de Paşte" orice gospodină trebuie să se achite în timp util şi să aibă casa lună pentru primirea musafirilor pe parcursul a trei zile de sărbătoare. Preparatele de Paşte care în general nu lipsesc de pe masă sunt ouăle roşii, drobul…
Citește mai mult
Monografii: Preparate din bucătăria măcenilor

Monografii: Preparate din bucătăria măcenilor

Locuitorii comunei arădene Macea consumau, în trecut, în timpul iernii, cu proponderență, carne și mezeluri de porc, iar vara erau preparate mâncăruri pe bază de legume și crudități. Iarna În primul rând, notăm proaspăta d’i porc, porc tăiat după Sfântul Niculae până la Ignat. Porcul era pârjolit cu paie, apoi despicat și tranșat: șoancă, pecie, cărmăladă, coaste – toate puse apoi în troacă, la saramură și folosite, iarna, la diferite mâncăruri: crumpe cu coaste, cărmăladă cu sos d’i hireran sau părădăici, pecie cu curechi mânânțăl, acru, sau coaste în dobă sau cu păsulă, toate asezonate cu acreală: lebenițuțe acre, piparcă…
Citește mai mult
Monografii: Albinăritul în cartierul Gai

Monografii: Albinăritul în cartierul Gai

Albinăritul are vechi tradiţii în cartierul Gai, în 1888 existând aici chiar o Asociaţie a Apicultorilor, condusă de preşedintele Milig Joszef din care mai făceau parte: Preisinger Joszef, Somogyi Agoston, Csik Janos, Zaray Odon, Szilagyi Gyorgy, Schrodt Gyorgy, Wlacsil Karoly. Este cunoscut faptul că în Gai exista multă miere, aproape că nu era sălaş fără stupi de albine. De aceea, limita gospodăriei, care cu prindea locuinţa şi acareturile, era înconjurată de câteva rânduri de salcâmi. Mierea se mai scotea din florile de trifoi, floarea soarelui sau din cele de câmp. În perioada 20 - 30 iulie 1892, la invitaţia episcopului…
Citește mai mult

Monografii: Porecle la Miniş

Cu foarte mici excepţii, fiecare familie din Miniş a avut câte o poreclă (cognomen) care o individualiza în rândul comunităţii şi de multe ori o şi caracteriza. Dacă ai fi venit la Miniş ca şi străin, şi ai fi cerut o informaţie despre o familie după numele ei, ai fi avut surpriza să nu ţi se răspundă imediat, dacă ai fi folosit porecla, primeai un răspuns prompt. Aşadar, oamenii se cunoşteau între ei din generaţie în generaţie după poreclă, pe care o foloseau frecvent între ei în viaţa cotidiană, numele de familie folosindu-se mai mult în relaţiile oficiale şi în…
Citește mai mult

Monografii: Meşteşugurile din Moneasa

Ocupaţiile tradiţionale legate de agricultură, minerit, exploatarea forestieră, etc., au fost completate la Moneasa cu alte îndeletniciri, încă din veacul al XIX-lea fiind amintiţi meşteşugarii. Potrivit conscripţiei din 1828, în localitatea Moneasa au fost semnalaţi doi meşteşugari breslaşi. Activităţile cu profil comercial au fost completate de locuitorii care au prestat servicii la Băi. A existat şi o categorie socială de mici proprietari. Afacerile lor s-au orientat spre necesităţile locului. Spre exemplu, Drăghici Pavel s-a ocupat de producerea şi comercializarea băuturilor alcoolice, deschizându-şi un birt. Consiliul comunal Moneasa a aprobat cererea lui Kaufman Iuliu de a obţine „brevet de băuturi” spirtoase.…
Citește mai mult

Monografii: Şezătorile la Mişca

La şezătorile din Mişca erau munci de întrajutorare între mai multe fete însoţite şi feciori ce ajutau şi ei cu ce puteau. Muncile desfăşurate în cadrul şezătorilor erau pregătitul iţelor, torsul cânepii, pregătitul ţevilor cu socala, ştricălitul, croşetatul, depănarea jirebiilor, pregătirea mânjelii (apretarea cu o pastă fluidă rezultată din tărâţe şi fãină de mălai). De regulă, feciorii soseau mai târziu şi fetele îi pofteau cu următoarele strigături în funcţie de fizionomia feciorului: „Măi bădiţă păr sucit, Stai la noi dac-ai venit, Ia-ţi un scăunel de fag Şi te aşează und’ ţi-e drag”, sau cu următorul îndemn: „Ia-ţi un scăunel de…
Citește mai mult

Monografii: Biserici de lemn dispărute din parohia Crocna

Biserica de lemn „Sf. 40 de Mucenici” din Crocna de Jos Menţionată ca existând în 1677, parohia Crocna de Jos avea o biserică de lemn consemnată de episcopul Sinesie Jivanovici al Aradului în conscripţia sa din anul 1755. Biserica avea hramul „Sf. 40 de Mucenici” şi în acel an încă nu era sfinţită. Cu prilejul vizitei în parohie, episcopul fixează şi darea parohiei, ce consta din 12 florini, ca sărindar, şi un căbel de grâu şi unul de ovăz. După unirea celor două Crocne, în jurul anului 1825, biserica a fost abandonată. În anul 1821, „sămădaşul” bisericii se ridica la…
Citește mai mult

Monografii: Despre sigiliul localităţii Căprioara

Sigiliul localităţii Căprioara – atestat din anul 1785 – reprezintă o luntre cu catarg, ambarcaţiune specifică pentru transportul sării pe râul Mureş. Sigiliul este rotund şi măsoară 30 mm, fiind aplicat pe un act datat din 1862. În câmpul sigilar, pe valurile Mureşului, este o luntre cu catarg în dreapta şi luntraşul în stânga, vâslind. Sus avem iniţialele K.C. (KARASCHER COMITAT) şi lateral B.D. (BERG WERKS DIRECTION). În exergă, între un cerc perlat pe interior şi unul spicat în exterior, este scrisă legenda în limba germană: GEMEINDE KAPRIOARA. 1795 (COMUNA CĂPRIOARA. 1795). Semnificaţia sigiliului este cât se poate de clară…
Citește mai mult

Monografii: Obiceiuri de nuntă la Birchiş

Nunta este o adevărată sărbătoare în viaţa satului, unde se întâlneşte cântecul unor vestiţi lăutari, unde se spun glume, se aud multe strigături, care au rolul de a crea bună dispoziţie, dar şi de a corecta unele defecte ale oamenilor. La Birchiş, la nuntă, se cântă un cântec trist miresei, dar deosebit de frumos, deoarece mireasa îşi părăseşte familia, pe cei dragi (mamă, tată, fraţi, surori), pornind pe drumul necunoscut al vieţii cu alesul inimii. În „Cântecul miresei” se întâlneşte un lait – motiv care se repetă după fiecare vers al cântecului, „lenaşândai, am fecioarã”. Cântecul se se cânta pe…
Citește mai mult

Monografii: Primii turişti la Moneasa şi normele impuse

Un alt raport al pretorului cezaro-crăiesc al plasei Buteni către împuternicitul cezaro-crăiesc al comitatului Arad, privind înaintarea listelor cu străinii care au vizitat staţiunea Moneasa, consemnează că evidenţe asemănătoare au fost trimise şi la Poliţia cezaro-crăiască din Viena şi la împuternicitul cezaro-crăiesc din Arad. În anul 1854, luna iunie, trei persoane au vizitat băile Moneasa. Ele erau venite din Batanya, Arad şi Lököshaza. Fiecare vizitator a fost însoţit de un servitor. În luna iulie, numărul vizitatorilor a crescut, atingând cifra de 28. Ei erau însoţiţi de 16 servitori. Aceştia au venit din Arad, Ghioroc, Batanya, Lökösháza, Seghedin, Zărand, Sebiş, Kikinda…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.