Ziarul electronic al arădenilor

Author: Actualități Arad

Punct și de la capăt. Nevoia de schimbare

Editorial
Multă lume – de pe la noi şi de aiurea – vorbeşte în fel şi chip despre cele petrecute când cu suspendarea lui Traian Băsescu. Acuze grele, sentinţe pe măsură. Se uită un lucru extrem de important: la numărătoarea bilelor depuse în urne s-a dovedit că, fără a-şi declina identitatea, au fost şi câţiva pedelişti care au votat pentru suspendare, fără să punem la socoteală pe cei care au părăsit partidul mai înainte. Pe lângă faptul că a fost vorba de un vot parlamentar, ce ar mai trebui demonstrat atunci când oameni din partidul preşedintelui – şi nu greşesc când folosesc sintagma, o ştim prea bine cu toţii – îl invită, prin votul lor, să plece?! Probabil că acest mic amănunt a scăpat deontologilor de-acasă dar şi celor de prin străinătăţi. Deşi, dacă e să fie serioşi şi responsabili

Punct și de la capăt. Gânduri de week-end

Editorial
Vineri seara, într-un interviu surprinzător de relaxat, Crin Antonescu s-a făcut purtătorul de cuvânt al românilor, afirmând că poporul doreşte să fie în Europa, că românii sunt ataşaţi ferm ideii de Europă, că nici urmă de euroscepticism la noi. Chiar şi… Într-adevăr, românii îşi doresc să fie în Europa. Cu îndreptăţire, românii vor să facă parte din Europa. Dar nu oricum. În primul rând, nu în genunchi. Nici urecheaţi sau chelfăniţi. Și, în nici un caz, nu aşa cum doresc unii din cei care apasă, vremelnic, pe butoane în Uniunea Europeană. Ne poate mustra Uniunea Europeană? De putut, sigur că poate. Dar nu cred că are dreptul! În orice caz, nu acum. Când ea însăşi, ca o struţo-cămilă ce este, are suficiente probleme pentru ca popoarele care şi-au pus nădejdea în această construcţ

Şniţel vienez

Reteta zilei
Ingrediente: 8 felii de spate de vițel fiecare de cca. 90 de grame, 4 ouă, 200 g. de pesmet fin, 100 g, de făină, 300 g, untură, 100 g. de ulei din plante, sare, felii de lămâie și pătrunjel ca și garnitură. Mod de preparare: Feliile de șnițel bine curățate și bătute la o grosime de 2-4mm, se sărează pe ambele parți. Într-o farfurie plată se amestecă scurt ouăle cu furculița (nu se bat ouăle prea mult ca să nu devină prea dur amestecul). Se trece carnea prin făină, ou și în cele din urmă prin pesmet. Într-o tigaie mare se înfierbântă untura și uleiul, care trebuie să fie lăsată să devină într-adevăr fierbinte) și se pun şniţelele. Se prăjesc până devin aurii-maro și se întorc și pe partea cealată lăsând la fel să capete o culoare auriu-maronie. În timpul prăjitului tigaia se întoa

Şniţelul vienez

Din Austria
Șnițelul vienez este o bucată de carne fragedă de vițel care se trece prin făină, ou şi pesmet. Rețetele de șnițel se găsesc încă din secolul al XVIII-lea în cărțile de bucate vieneze. Conform legendelor, mareşalul Radetzky a adus reţeta cu el, ca suvenir din Milano, de unde a fost alungat în 1848 de milanezii ce se revoltaseră împotriva dominaţiei austriece. Preparatul s-a bucurat de succes şi a fost adoptat cu entuziasm de boema austriacă. În anul 1900 se vorbea despre el ca despre “şniţel vienez”. Şniţelul vienez are o crustă crocantă din pesmet, este auriu şi subţire şi se serveşte în mod tradiţional cu salată de cartofi. În ziua de astăzi, șnițelul viez, mâncarea tradițională austriacă, este vestit în lumea întreagă şi este o adevărată plăcere să îl mănânci. Reţetă pentru patru

Când noroc nu e…

RO - vigneta
Înţelepciunea populară ne zice că norocul şi-l face omul cu mâna lui. Mi-ar place să cred că, în felul acesta, românul s-ar defini, cât de cât, ca un neam realist. Deşi, dacă e să mă gândesc la zicerea cu „para mălăiaţă”... Tradiţia, ba chiar şi istoria – aşa cum e ea, câteodată, parşivă – par să ne ofere destule exemple când, nu-i aşa, românul a ştiu să „producă” noroc chiar şi pe stoc. Venind, însă, la zilele noastre şi dacă vorba cu norocul e corectă, m-aş opri o clipă şi aş zice: dacă în ultimii ani – cel puţin – ne-a cam părăsit norocul, înseamnă că cel ce a fost FĂCUT de alţii, înainte, s-a cam dus, iar noi nu prea mai FACEM. Nici cât să ne ajute să-l ajungem din urmă pe cel ce fuge de noi. Silviu Raţiu

Punct și de la capăt. Familie mare, Europa

Editorial
La vremea când chestiunea admiterii României în UE făcea doar obiectul unor speculaţii la colţ de stradă, am declarat că afacerea este ca şi finalul unei partide de şah, când concurentul cu poziţia mai puternică îi dă adversarului „mutarea în plic”. Cu alte cuvinte, Uniunea cunoştea finalul acestei partide. Şi-l cunoştea încă din momentul în care partida stătea doar să înceapă. Într-atât era de clar încotro se îndreaptă lucrurile încât am afirmat că şi în cazul în care, la referendum, poporul ar zice un NU clar aderării, Uniunea ar găsi modalitatea prin care, într-o formă sau alta, România să ajungă să stea la masa marii familii a Europei Unite. Asta pentru un motiv simplu: nu ştiu câtă nevoie să fi avut România de structurile UE – căci ÎN Europa, să fim serioşi, am fost întotdeauna

Punct și de la capăt. Alb(a) lux

Editorial
În mod hotărât, Mihai Răzvan Ungureanu e (grav) afectat de caniculă. Îl vezi într-o zi participând la un miting de protest – cel cu „papioanele” – escortat de gărzi personale când singurul pericol venea dinspre umbra lui. Apoi, îl vedem lansând o mişcare „a dreptei“ fără ca, în prealabil, cineva să-l fi rugat să facă treaba asta. Mai mult, în paralel fusese lansată şi „Noua Republică” – dacă nu mă înşel, o mişcare care-şi aruncă năvodul tot înspre apele, acum tulburate tare, ale dreptei. Concurenţă neloială, atac de personalitate, cine să ştie? Iar acum, după ce Parlamentul şi-a dat votul – bun-rău, se va vedea – pentru suspendarea preşedintelui, iată-l pe MRU şi încă vreo doi-trei, ieşind din nou la rampă cu o năstruşnicie de care nici nu ştii dacă trebuie să râzi, sau nu. Vez

Sunt prea sărac

RO - vigneta
Un magazin elegant, un spaţiu aerisit, aranjat cu gust. Confecţii de tot felul, imprimeuri subtile, culori pastelate, dar şi tuşe îndrăzneţe, linii prelingându-se frumos de-a lungul croielii. Cele două vânzătoare se mişcă discret în spaţiul umbros, se vede că îi cunosc fiece colţişor, un zâmbet nedefinit şi gesturi reţinute. - E bine şi frumos aici. - Nu-i meritul nostru, dar să ştiţi că ne cade bine. - Ce văd sunt lucruri de calitate. - Bumbac, in, mătase... - Cum trec? - Sunt unii, o să râdeţi, care refuză bumbacul. După ce-l speli, trebuie călcat. Mai bine cu poliesterul. - Bine, dar vara, poliesterul... - Ei şi dumneavoastră. Există sprayuri pentru 48 de ore şi nici nu costă. Oricum nu cât bumbacul. - Nu prea e lume azi! Aşa e mereu? - Acum că-i vacanţă

Punct și de la capăt. Filarmonica din Arad – nişte gânduri

Editorial
Se aud vorbe prin târg că, vezi bine, Filarmonica ar trebui salvată. Că i s-a pus gând rău, că vor unii s-o desfiinţeze ca să-şi facă din Palatul Cultural cine ştie ce cuibuşor de nebunii. Se argumentează cu faptul că sala de concerte ar fi fost compromisă când cu tăierea scaunelor, nicicând înlocuite de atunci, măsura afectând în mod grav acustica ce o aşeza în topul european al sălilor cu acustică naturală aproape de perfecţiune. Apoi, mai spun unii că n-ar fi deloc întâmplătoare nici mutarea sălii de căsătorii în locul sălii de repetiţie a corului şi că treaba ar fi trebuit pusă în legătură cu intenţia, mărturisită în clar la un moment dat, de a desfiinţa corul mixt – un ansamblu de care se leagă pagini glorioase ale prestigioasei instituţii. Şi uite-aşa, azi o vorbuliţă, mâine o

Punct și de la capăt. Europa în şoc?

Editorial
Ultimele zile au abundat în titluri prăpăstioase ce umplu primele pagini ale multor ziare pe care Bucureştiul le răspândeşte în teritoriu. Mai nou şi presa locală – mă rog, o parte a ei – s-a contaminat şi publică titluri la auzul cărora, de am fi mai slabi de înger, ar începe să ne tremure picioarele. Cică, sărmana Europă ar fi în şoc! Şi asta din cauza României, ca să vezi. Ni se servesc citate din tot felul de ziare, decupaje scoase frumuşel din context şi servite pe post de desert la o masă pregătită cu zgomot mare de presa portocalie şi cea aservită ei. O primă observaţie: în mod curios, printre extrasele din presa străină, apar numai publicaţii aparţinând anumitor cercuri politice din ţările respective, mai exact, celor ce gravitează în siajul Partidului Popular European, a