Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

A crede sau a nu crede

Fără îndoială, Richard Dawkins este un om de știință celebru, un biolog de mare calibru. Rezultatele activității sale stiințifice au fost recunoscute pe toate meridianele. Cu toate acestea, R. Dawkins a simțit că  nu-i de îndeajuns. Așa că, s-a hotărât să-și facă cunoscute opiniile și-ntr-un alt domeniu. S-a și pregătit temeinic pentru asta, făcând multă risipă de energie. E o altă poveste că nimeni nu i le-a cerut. Opiniile, vreau să zic. S-a pus să le așterană pe hârtie – până aici, nimic rău – și să le răspândească în lume cu ajutorul tiparului. Așa a apărut o carte care…
Citește mai mult

Nu mai au căutare bisericile?

„Bisericile nu mai au căutare, cum era mai demult”. Un englez între două vârste, căznindu-se cu niște lespezi din pardoseaua unei biserici despre care, tot el, ne informează că ar fi fost construită prin secolul XVIII. „Cu doar 20 de ani în urmă, aici mi-am ținut cununia religioasă. Acum a cumpărat-o un dezvoltator, vrea să facă din ea o casă de lux. Poate de asta, vitraliile nici nu le dă jos. Sunt de efect și vând bine”. Filmulețul rulează mai departe, canalul ăsta e specializat pe chestii din astea. Cu vreo câțiva ani în urmă, țin minte că au fost…
Citește mai mult

Viaţă de doi lei

De câţiva ani, trec în fiecare zi prin faţa unui mic magazin cu de toate, undeva pe Malul Mureşului. Dacă ar fi după câţi intră şi ies, nu m-aş gândi să scriu nimic despre el; asemeni altor zeci de mici intreprinderi risipite prin cartiere, o încercare mai mult decât temerară de a rezista presiunii supermarketurilor – am putea zice. Cu mai mult sau mai puţin succes – vor zice temerarii. Ce mi-a atras atenţia la acest loc a fost grupul de tineri care apar, la începutul fiecărei primăveri – ca muştele dezmorţindu-şi picioarele după o lungă hibernare – în faţa…
Citește mai mult

Chef în parcare…

Unul a venit cu ideea: ce-ar fi s-o facem şi anul ăsta...? Ceilalţi au fost, repede, foarte repede, de acord: hai s-o facem! Unul a venit cu nişte pahare de carton, altul cu farfurii aşişderea şi cu tacâmuri de unică folosinţă. Apoi, a sosit şi un grătar, nici nu se ştie de unde, cărbunii i-a adus un altul, într-un sac de hârtie, marcându-şi traseul ca să nu rătăcească, mai târziu, drumul către casă. Fleicile le-au luat din congelatorul unuia e la etajul şapte, mititeii – reţetă proprie, prin urmare, incertă. În nici două ceasuri, chef mare, mare de tot! Către…
Citește mai mult

I left My Heart – locuri de suflet (VII)

Pâncota – Şiria – Covăsânţ – Cuvin – Ghioroc – Miniş - Păuliş. Mici perle într-un colier. Prea puţin cunoscut, prea puţin preţuit: Podgoria Aradului. În 1928, Cadarca de Miniş obţinea Medalia de aur Europeană la categoria vinuri roşii. Pâncota unde, la sărbători, bărbaţii ieşeau la plimbare – am văzut nişte fotografii ale vremii – purtând costume din cea mai fină stofă englezească, pantofi la comandă şi baston cu măciulie. În Şiria mai pluteşte şi azi spiritul cald şi atât de universal - ardelenesc al lui Slavici. De pe dealuri coboară, la vremea culesului, ecou de cântece vesele, de clinchet…
Citește mai mult

I left My Heart – locuri de suflet (VI)

Lipova. Există locuri în care, odată ajuns, trăieşti un sentiment straniu: ai mai fost cel puţin o dată pe acolo, ai mai văzut străduţele şi piaţetele ascunse în umbra unor copaci –bătrâni şi ei de-atâtea desfrunziri. O întoarcere perpetuă în timp, ca un film cu derulare automată şi neapărat cu încetinitorul. De aici şi senzaţia că paşii te poartă, iarăşi şi iarăşi, pe trasee cunoscute de nici nu se ştie unde. Oricât s-ar fi străduit nişte „ctitori ai epocii de aur” acest oraş s-a păstrat aşa cum a fost desenat de cei de dinante. Încet, cu răbdare şi cu aplicaţie.…
Citește mai mult

Să fii creştin

Reputatul teolog şi încercatul misionar creştin Henry Boulard a fost întrebat odată de un reporter care, pesemne, voia să pară interesant: „Sunteţi creştin?”. Răspunsul a venit prompt, pe un ton care i-a dat o valoare imensă: „Încerc să fiu!”. Henry Boulard, un om care l-a mărturisit toată viaţa pe Dumnezeu acolo unde lucrul acesta îţi poate pune viaţa în pericol, a strâns în cuvintele replicii sale chintesenţa a ceea ce ar trebui să însemne pentru noi ideea de „creştin”. O devenire! Cu tot ceea ce înseamnă ea. De altminteri, Henry Boulard n-a spus aproape nimic nou. Întregul Nou Testament este…
Citește mai mult

I left My Heart – locuri de suflet (V)

Rue de Pyrennes, Paris, Arondismentul 20. Se zice că e a doua stradă ca lungime din Oraşul Lumină. Octombrie,1990 – o toamnă plutind într-o lumină duioasă, covor de frunze aşternut pe caldarâm, Doamne, ce bine poate să arate, oameni ieşiţi la plimbare cu pisici ţinute, ca să vezi, în lesă. În vitrinele micilor braserii răspândite în lungul şi-n latul străzii, perechi – perechi, parizienii îşi încep viaţa de seară. O cină simplă, un pahar de vin bun şi vorbe, cât încape. O privelişte aparte cu aceşti oameni aşezaţi, degajat, în vitrină, dar şi mai surprinzător e faptul că nimeni nu…
Citește mai mult

Trăieşte clipa

Într-unul din cele mai frumoase capitole din şi mai tulburătoarea carte a Eclesiastului, înţeleptul Solomon lansează o provocare ce transcende peste milenii, să ne răscolească incertitudinile, indeciziile, mărunta şi atât de meschina comoditate. „Toate îşi au vremea lor” – ne avertizează – dar ne şi mângâie – Eclesiastul. Nu ezita, dar nici nu dispera. Atunci când simţi clipa, nu ezita. Nu sta pe gânduri, nu-ţi lăsa ghesul răpus de întrebări. Nu uita, e doar o clipă! Iar dacă ai pierdut-o, nu dispera! Oricum, nu se mai întoarce.Ce folos să-ţi îneci speranţa în lacrima supărării?! Lasă-te purtat de bunăvoinţă faţă de…
Citește mai mult

I left my heart – locuri de suflet (IV)

Paris, în octombrie. Undeva în cartierul latin. Mulţime de librării. Unele, mari, lăbărţate de la un colt la celălalt. Altele, mărunte, modeste, retrase în umbra unor parasolare decolorate. Cineva a uitat să le strângă, deşi soarele se mulţumeşte mai mult strălucească. Căldură? A fost de-ajuns în vară. E greu să te decizi. Şi, totuşi, ca unul care nu-şi poate învinge curiozitatea, dar nu are prea mulţi bani de cheltuit, trec pragul uneia dintre cele pe firmamentul căreia stă scris că oferă şi cursuri universitare, cărţi de specialitate. Nu mă aştept la cine ştie ce îmbulzeală. Afacere de nişă, vorba aia,…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.