Chef în parcare…

Unul a venit cu ideea: ce-ar fi s-o facem şi anul ăsta…?

Ceilalţi au fost, repede, foarte repede, de acord: hai s-o facem!

Unul a venit cu nişte pahare de carton, altul cu farfurii aşişderea şi cu tacâmuri de unică folosinţă. Apoi, a sosit şi un grătar, nici nu se ştie de unde, cărbunii i-a adus un altul, într-un sac de hârtie, marcându-şi traseul ca să nu rătăcească, mai târziu, drumul către casă. Fleicile le-au luat din congelatorul unuia e la etajul şapte, mititeii – reţetă proprie, prin urmare, incertă.

În nici două ceasuri, chef mare, mare de tot! Către seară a fost adus şi tortul. Că deh, aşa se face la zi de naştere!

De băut, nici o problemă, are magazinul de la parter. Orar non-stop, mai cu seamă pentru… cunoştinţe. Cât să poată bea toată noaptea şi chiar mai mult.

Cu muzica a fost mai greu: s-au găsit destui să cârâie, să aibă, cică, obiecţiuni şi au ameninţat cu poliţia. Cârcotaşii! Să nu se bucure şi ei de bucuria altuia?! Că doar o dată-n an e ziua de naştere a omului, ce mai!?

S-au mulţumit cu grătarele, cu mititeii, cu nişte vin de casă şi cu bere. Multă bere. Frigiderele magazinului de la parter au duduit până-n noapte.

Pe la zece seara i-au cântat sărbătoritului de sănătate şi au aprins şi niscaiva petarde. Câte s-au putut că şi vara-s scumpe. Au şi lăcrimat unii, dar nimeni n-ar fi zis altceva decât c-a fost de la prea mult fum. Fum ce s-a înălţat în rotocoale vârtoase, toată ziulica, insinuându-se viclean prin împrejurul ferestrelor apartamentelor din blocurile aliniate de jur împrejurul părcării. Oamenii au încercat zadarnic să se apere, zăvorându-şi geamurile şi lăsându-şi storurile – care le aveau – trase, dar tot degeaba. Cei mai inspiraţi au plecat de acasă ori s-au dus… la ţară. (Până la urmă, tot a fost ceva bun în chestia cu fumul: s-a realizat o dezinsecţie gratuită, ceea ce, iaca, nu-i puţin lucru).

Şi a mai fost un chef în parcarea dintre blocuri. C-aşa-i la oraş: lumea-i inventivă, libertate cât încape. Dacă eram la ţară unde-l făceam? Păi în curte, nu?! Iar acilea nu-i tot un fel de curte? Ce să te mai oboseşti să ieşi la iarbă verde? Să strige ecologiştii că mai ştiu eu ce?! Şi-apoi ce, asfaltul ce-o fi având?

Că s-au afumat unii?  Iaca nu s-ar strica curând… Că a rămas gunoi? Care gunoi că doar am avut „unifolosibile” ce naiba? Şi, apoi, de ce plătim „gunoiul” în fiecare an?

Şi că a fost deranj toată ziua, mai ales că era duminică? Poftim, şi-au găsit şi ei să aibă pretenţii. Nu le place? Să se mute la casă!

Silviu Rațiu

noiembrie, 2012

comentarii