suflet - Actualitati-Arad

Lipova. Există locuri în care, odată ajuns, trăieşti un sentiment straniu: ai mai fost cel puţin o dată pe acolo, ai mai văzut străduţele şi piaţetele ascunse în umbra unor copaci –bătrâni şi ei de-atâtea desfrunziri. O întoarcere perpetuă în timp, ca un film cu derulare automată şi neapărat cu încetinitorul. De aici şi senzaţia că paşii te poartă, iarăşi şi iarăşi, pe trasee cunoscute de nici nu se ştie unde. Oricât s-ar fi străduit nişte „ctitori ai epocii de aur” acest oraş s-a păstrat aşa cum a fost desenat de cei de dinante. Încet, cu răbdare şi cu aplicaţie. Un spaţiu unde să poţi trăi şi să-ţi şi placă. Te uiţi la strada principală şi-ţi dai seama că pe acolo defilau caleşti, trăsuri cu lume fină. O eleganţă a locului, dar eleganţă! Mai încolo, bazarul turcesc – ce minun

Paris, în octombrie. Undeva în cartierul latin. Mulţime de librării. Unele, mari, lăbărţate de la un colt la celălalt. Altele, mărunte, modeste, retrase în umbra unor parasolare decolorate. Cineva a uitat să le strângă, deşi soarele se mulţumeşte mai mult strălucească. Căldură? A fost de-ajuns în vară. E greu să te decizi. Şi, totuşi, ca unul care nu-şi poate învinge curiozitatea, dar nu are prea mulţi bani de cheltuit, trec pragul uneia dintre cele pe firmamentul căreia stă scris că oferă şi cursuri universitare, cărţi de specialitate. Nu mă aştept la cine ştie ce îmbulzeală. Afacere de nişă, vorba aia, nu prea bănoasă şi nici prea căutată. După doi paşi, prima surpiză: podeaua este acoperită cu mochetă. Cât ţine magazinul. Nu din aceea scumpă. O culoare care să ţină la tăvăleală

Tag: suflet

I left My Heart – locuri de suflet (VI)

I left my heart – locuri de suflet (IV)