Tag: left

Jul282017 by Actualități AradNo Comments

Ce-ar fi dacă?… Din ciclul „I left my heart”

Szarvas este un mic orăşel situat la circa 150 km de Arad, în plină câmpie Panonică. Are vreo 18 mii de locuitori, iar dacă-i întrebi din ce trăiesc, răspunsul nu îţi va aduce cine ştie ce surprize colosale: industrie locală, o staţiune agricolă care produce seminţe selecţionate de porumb, ceva tursim. Nimic special. Şi totuşi! Din ce am înţeles, pe vremuri, oraşul era traversat de unul dintre Crişuri. Apoi, cineva a găsit de cuviinţă că e mai bine să devieze cursul râului şi, în felul acesta, oraşul a rămas doar cu un soi de braţ mort – de unde şi numele de „Crişul mort” dat de localnici vânei de apă ce a rămas să le dea bucuria sporturilor nautice, a căsuţelor pitite pe mal, sub umbra sălciilor. Şi dacă tot au rămas cu această oportunitate, în urmă cu nişte ani – nu mulţi! – edilii lo

Oct182012 by Actualități AradNo Comments

I left My Heart – locuri de suflet (VI)

RO - vigneta

Lipova. Există locuri în care, odată ajuns, trăieşti un sentiment straniu: ai mai fost cel puţin o dată pe acolo, ai mai văzut străduţele şi piaţetele ascunse în umbra unor copaci –bătrâni şi ei de-atâtea desfrunziri. O întoarcere perpetuă în timp, ca un film cu derulare automată şi neapărat cu încetinitorul. De aici şi senzaţia că paşii te poartă, iarăşi şi iarăşi, pe trasee cunoscute de nici nu se ştie unde. Oricât s-ar fi străduit nişte „ctitori ai epocii de aur” acest oraş s-a păstrat aşa cum a fost desenat de cei de dinante. Încet, cu răbdare şi cu aplicaţie. Un spaţiu unde să poţi trăi şi să-ţi şi placă. Te uiţi la strada principală şi-ţi dai seama că pe acolo defilau caleşti, trăsuri cu lume fină. O eleganţă a locului, dar eleganţă! Mai încolo, bazarul turcesc – ce minun

Oct52012 by Actualități AradNo Comments

I left my heart – locuri de suflet (IV)

RO - vigneta

Paris, în octombrie. Undeva în cartierul latin. Mulţime de librării. Unele, mari, lăbărţate de la un colt la celălalt. Altele, mărunte, modeste, retrase în umbra unor parasolare decolorate. Cineva a uitat să le strângă, deşi soarele se mulţumeşte mai mult strălucească. Căldură? A fost de-ajuns în vară. E greu să te decizi. Şi, totuşi, ca unul care nu-şi poate învinge curiozitatea, dar nu are prea mulţi bani de cheltuit, trec pragul uneia dintre cele pe firmamentul căreia stă scris că oferă şi cursuri universitare, cărţi de specialitate. Nu mă aştept la cine ştie ce îmbulzeală. Afacere de nişă, vorba aia, nu prea bănoasă şi nici prea căutată. După doi paşi, prima surpiză: podeaua este acoperită cu mochetă. Cât ţine magazinul. Nu din aceea scumpă. O culoare care să ţină la tăvăleală