Am mers la concertul Filarmonicii din seara zilei de 12 decembrie, după ce, mai bine de 30 de ani de la ultimul concert de colinde pe care am avut onoarea și bucuria să-l prezint, nu am mai audiat colinde cântate „live”. Motivele nu contează dacă, nu cumva, plecarea prematură dintre noi a maestrului Doru Șerban nu oferă unul suficient. De la început voi observa că modelul promovat de Filarmonică în urmă cu câțiva ani – din inițiativă proprie, la sugestia cuiva?! - pare să fie aibă asigurat cel puțin succesul de public, lucru care s-a văzut și joia trecută. Spectacolul…

Chicago by night, partea a treia „Loc de naștere al zgârie norilor și terenul fertil în care s-au născut și s-au dezvoltat toate marile școli de arhitectură modernă, Chicago este orașul unor edificii care ating cerul cu fruntea lor semeață; nu este de loc întâmplător că una dintre clădirile considerate ani la rând ca fiind cea mai înaltă din lume – Sears Tower – este situată în Chicago. Orașul Vânturilor – numit depotrivă pentru retorica înfierbântată a politicienuilor săi, dar și după rafalele puternice de vânt ce se prăvale peste oraș dinspre lacul Michigan – Chicago este pe drept cuvânt „Al…

Chicago by night, partea a II-a Întâlnirea cu numeroasa „delegație” venită să ne întâmpine la aeroport avea să fie simplă, fără prea multe efuziuni sentimentale. Aveam să și comentăm, mai târziu, lucrul acesta amintindu-ne de poveștile auzite de la alții, ajunși înaintea noastră pe meleaguri americane. Lacrimi, îmbrățișări zgomotoase, camere video, aparate de fotografiat cu duiumul, ca să aibă „neamurile din țară” ce să arate acasă (în ipoteza că aveau să se mai întoarcă…) sau ce trimite „americanii” celor rămași în țară, cu dedicații stereotipe, să se vadă cât sunt ei de ospitalieri. Familia prietenului plecat din Arad pe tăcute,…

La un început de decembrie ca și cel din anul acesta, concertul de joi seara a fost o adevărată gură de oxigen proaspăt, evocând într-un mod subtil de boare unei dimineți însorite. Invitația pe care Filarmonica ne-a adresat-o a fost încă un semn că actuala conducere este atentă la sensibilitățile cele mai neașteptate ale publicului arădean, iar lucrul acesta este, să fim de acord, un semn de civilizație pe care trebuie să-l apreciem. Afișul concertului a fost ca un meniu generos al unui local de lux de pe Riviera franceză: îmbelșugat, variat, presărat cu bunătați și delicii rafinate, debordând de…

Chicago by night, partea I Am avut timp berechet să ne plimbãm prin JFK Airport până să ne dea liber la decolare băieții din turnul de control. Vreo două ceasuri. Am apucat să mă delectez și cu o pizza „pufoasă” făcută meseriaș de cei de la „Pizza Hut” – unul din miile de ochiuri din lanțul de restaurante atât de pitorești ale firmei americane. Și chiar că ceea ce mi s-a servit a fost fierbinte. Gustos, iute și fierbinte. Ca să nu spun că, zicându-le că nu voi sta la una dintre mesele care te îmbiau în micul spațiu aranjat…

Welcome in America… Experiențele pe care le-am trăit prin aeroporturile pe care am sosit sau de unde am decolat sunt deosebite. Asta pentru că însăși aeroporturile sunt niște locuri deosebite. Gândește-te că în acele locuri se adună zilnic, mii și mii de oameni care aduc cu ei, fiecare, un univers particular, o încărcătură emoțională de o varietate infinită. Unii vin acolo pentru a-și întâmpina iubita sau soția, alții pentru a fugi de o căsnicie ratată sau de o complicație socială sau profesională pe care ar șterge-o din viață; unii vin cu speranța că, la capătul călătoriei, își vor revedea familia…

Bun venit în… IAD! S-a terminat Crăciunul, se apropie Revelionul, iar treaba asta îmi aduce aminte de cele două extrem de simpatice filme care au rulat pe marile ecrane în urmă cu ani buni, iar acum le tot vedem, în reluare, în preajma sărbătorilor de iarnă: „Home alone” sau, în traducere românească, „Singur acasă”. Mi se pare că, în cel de al doilea din serie, familia simpaticului prichindel ale cărui aventuri au făcut (și mai fac) deliciul spectatorilor, călătorește cu avionul în Europa, fapt care prilejuiește realizatorilor o cavalcadă de aventuri, care mai de care mai haioase pe temă de…

Intermezzo de Crăciun Acum, dacă au trecut cu bine emoțiile zborului, ar trebui să ne regăsim în careva din aeroporturile de care am apucat să-ți povestesc câte ceva. Am să fac și asta, dar azi îngăduie-mi o excepție. Am ajuns în preajma Crăciunului și cred că n-o să-ți pară rău dacă, în loc de o plimbare prin aeroport, o să facem o altă plimbare. În lumea pregătirilor de Crăciun la americani. Este o experiență care merită s-o cunoști. Mai cu seamă că îti voi povesti mai cu seamă despre cum sunt pregătirile de Crăciun într-o parte a Americii unde acest…

În zbor Gata! Am trecut de toate controalele, am străbătut și „puntea suspinelor” – culoarul ce leagă, prin burduf, aeronava de clădirea aeroportului, iar acum sunt la bord. De ce-i zic „puntea suspinelor”? Simplu. Pentru că acolo ești singur cu tine însuți după ce vei fi părăsit ceea ce aș numi pământul – „solid ground”, cum zic americanii – și încă n-ai ajuns în avion; ești, într-un fel, suspendat între două certitudini și nimeni nu-ți poate spune dacă ceea ce faci e bine sau e rău, va trebui să decizi singur dacă mergi mai departe și… zbori sau, dimpotrivă, zici…

Anticamera cerului – un pas De fiecare dată când m-am avântat peste Ocean a fost să fie timp frumos. Acest lucru este extrem de important. Când e să te aventurezi într-o călătorie de cel puțin șase-șapte ore în zbor, să vezi soarele la îmbarcare, de la fereastra avionului și, dacă se poate, la aterizare, e un motiv în plus să te consideri norocos. E bine să știi că în condiții normale, cam atât durează traversarea Atlanticului, până să poposești pe pista unuia din aeroporturile de pe coasta de est a Americii – cele mai apropiate destinații pentru cel ce vrea…