De ce n-am urcat în Sears Tower Poate ai să râzi, dar nu am fost în Sears Tower după cum, la Paris fiind, nu am urcat nici în Turnul Eiffel. Și asta, crede-mă, nu pentru că aș avea rău de înălțime. Pur și simplu din rațiuni economice. Este adevărat că până la o anumită înălțime poți urca fără probleme (în Turnul Eiffel, de pildă, până la etajul unu). Dacă intri în Sears, nimeni nu te întreabă – sau cel puțin la acea vreme nu te întreba – ce ai a căuta în clădirea în care încape un orășel mai mic…

Un mic salt în timp și… spațiu Am să sar un pic în timp pentru ca să nu pierd șirul ideilor legate de case, de cartiere de locuit, construcții și altele de felul acesta. (Sunt atât de multe lucruri de spus despre acest aspect esențial al modului de viață american – de fapt al oricărui popor de pe glob - că aproape s-ar scrie o carte numai despre asta.) De ce spun că voi sări în timp? Pentru cu lucrurile despre care voi scrie astăzi le-am experimentat la distanță de câteva săptămâni bune după plecarea din Chicago, acolo unde, dacă-ți…

Despre felul în care se contruiesc casele de locuit în America s-ar putea scrie foarte multe lucruri. Am petrecut o după amiază întreagă povestind despre subiectul acesta cu un arădean implicat, la vremea aceea, până peste urechi, într-o astfel de afacere. Lua în antrepriză proiecte de case pe care le preda „la cheie”, muncea de dimineața până noaptea târziu dar era extrem de mulțumit de cum îi mergea. În America se câștigă foarte bine în acest business, oriunde te-ai afla. Dar mai ales în apropierea marilor aglomerări sau în zone unde, datorită unei conjuncturi favorabile, are loc câte un boom economic…

Niște case model sau un vis mult prea frumos ca să fie adevărat Am fost curios să văd cum arată, din interior, un stand cu case model, ridicate pentru ca doritorii să poată vedea, pe viu, oferta pentru „development”-ul proiectat într-o zonă apropiată de cartierul unde locuiesc prietenii noștri. Desigur, abia ce venisem, dar am fi vrut să vedem cât mai multe, să cunoaștem cât mai multă lume, să descoperim cât mai mult din ceea ce, pentru noi, însemna cotidianul american. Iar condițiile de locuit ale americanului mijlociu fac parte, crede-mă, din „meniul” obligatoriu al oricărei vizite pe care o…

Cum locuiesc americanii Casa în care locuiesc prietenii mei în Chicago poate fi inclusă în standardul mediu al locuințelor americane. Adică nu e nici prea luxoasă după cum nu e nici din cele în care nu-ți vine nici măcar să intri. Ce-i drept, „case” de felul acesta nici nu se prea găsesc în „suburbs”, pentru simplul motiv că, de obicei, cartierele au apărut tocmai în locurile unde, altădată, fumegau ruinele unor clădiri construite – în epocă - pentru a adăposti primii imigranți. Dărăpănăturile pe care ni le prezentau cu precădere ziarele de dinainte de 1989 sau cele pe care le mai…

Chicago – o nouă zi Vreau să-ți spun că în suburbia în care am locuit vreme de mai bine de o lună, în Chicago, ușa de la intrarea în locuință nu se încuie decât foarte rar. (Lucrul acesta l-am văzut mai apoi și în California, în mod special în orășele mici, suburbii cochete; în marile aglomerări chestia se cam schimbă și asta din motive despre care voi vorbi cu alt prilej.) Să vezi însă oamenii că pleacă de acasă liniștiți, fără să-și pună alarma sau să se scotocească prin buzunare sau în poșetă ca să găsească ditamai legătura de chei,…

Mai sunt câteva ceasuri și, între două cupe de șampanie și o felie de tort, poate că n-ar strica să ne luăm câteva minute pentru a ne pune, măcar așa, câteva întrebări. Din respect pentru timpul pe care Dumnezeu ni l-a acordat și în anul ce tocmai iese pe ușă, din respect pentru noi înșine, ca niște ființe dotate cu rațiune și cu judecată. Mai cu seamă cu puterea, dar și cu responsabilitatea de a face alegeri. Cum zice Deuteronomul 30:15: „Iată, astăzi îţi pun înainte viaţa şi binele, moartea şi răul…” Alege! El, Creatorul Universului ne lasă alegerea și…

Chicago: Câte ceva despre români, în America Viața în suburbiile unui mare oraș cum e Chicago seamănă pe alocuri cu ceea ce am apucat să aflu că ar fi fost viața la țară, pe la noi, înainte de război și puțin după aceea. Case cochete, majoritatea lor construite pe structuri din lemn (casele din cărămidă „nu se poartă” în America, nici măcar în zonele friguroase din nordul îndepărtat), de regulă cu cel puțin trei dormitoare, cameră de zi și loc de servit masa luminoase și extrem de spațioase, având neapărat o curte - cât de mică - și o peluză…

Și a fost concertul anual de Crăciun al Corului academic al Filarmonicii din Arad. Am așteptat cu emoție acest concert. Prea multe - și încă prea proaspete - au fost amintirile anilor în care, împreună cu corul condus, pe atunci, de maestrul Doru Șerban, am „găzduit” atâtea ediții ale Concertelor de Crăciun – cu afișe vestind evenimentul în tot  orașul și cu săli pline la refuz – ca să-mi fie indiferentă o asemenea provocare. Pentru că, fapt ce nu ar trebui să fie uitat – nici măcar trecut cu vederea – în Arad au fost organizate și în anii de…

Un intermezzo nedorit: zborul frânt al navetei Columbia În săptămâna aceasta ar fi trebuit să continuăm periplul început prin Chicago. Mai sunt atât de multe de spus. Doar că, iată, vorba românului cu socoteala din târg care nu se potrivește cu cea de acasă a fost să se împlinească încă o dată. Și ce dacă „împlinirea” înseamnă, de data aceasta, niște lacrimi pe care nimeni n-ar fi vrut să le plângă? Pe care orice ființă în care sensibilitatea mai face să se nască măcar un fior de emoție ar fi preferat să le transforme în orice altceva. Sau, poate că nici…