Este de presupus, că aprovizionarea oraşului cu legume şi fructe era făcută din satele din jur. În preajma Primului Război Mondial şi în anii imediat următori, cultura zarzavaturilor era practicată pe suprafeţe mici şi doar în grădinile de lângă casă. În general exista o opoziţie făţişă din partea sătenilor ca legumele să fie cultivate pe scară largă, afară, în câmp, în gospodării comunale sau specializate. Rezultatele erau considerate bune, mai ales în grădinile şcolare, pe loturile primite prin Reforma Agrară, conduse de învăţători, sub supravegherea şefilor Ocoalelor agricole. Şi acestea, adesea, stăteau necultivate, neîngrădite şi invadate de buruieni. În general,…