Este de presupus, că aprovizionarea oraşului cu legume şi fructe era făcută din satele din jur.
În preajma Primului Război Mondial şi în anii imediat următori, cultura zarzavaturilor era practicată pe suprafeţe mici şi doar în grădinile de lângă casă.
În general exista o opoziţie făţişă din partea sătenilor ca legumele să fie cultivate pe scară largă, afară, în câmp, în gospodării comunale sau specializate.
Rezultatele erau considerate bune, mai ales în grădinile şcolare, pe loturile primite prin Reforma Agrară, conduse de învăţători, sub supravegherea şefilor Ocoalelor agricole. Şi acestea, adesea, stăteau necultivate, neîngrădite şi invadate de buruieni.
În general, pentru şcoli, dar şi pentru grădinile localnicilor, răsadurile erau asigurate gratuit de către Camera Agricolă, prin ferma din Ceala.
În zona de munte, rezultatele erau minore, fiind nevoie de multă propagandă.
Cel mai important bazin legumicol al Aradului era recunoscut ca fiind cel al Ocolului Agricol Aradul Nou, urmat de Gai, care ocupa locul al doilea.
Acest lucru se datora mai ales grădinilor de zarzavaturi ale Primăriei, care se întindeau pe o suprafaţă de 20 jugăre, în sectorul Nagy Legelo (Izlazul Mare) şi Libaş (Poetului), culturile, fiind irigate cu apa extrasă dintr-o fântână, cu un motor Lister de 16 HP.
Rezultate bune erau obţinute şi de Grădina Regimentului 1 Roşiori, pe un teren arabil de 9 jug., arendat de la Primărie în acest scop.
În 1927, pe o suprafaţă de 4 ha, asociaţii Mihai Schuster şi Hristov Cristov, zis Ştefan, au pus bazele unei grădini bulgăreşti, pentru cultivarea legumelor.
Conform contractului de asociere, primul, Mihai Schuster, dădea pământul în Gai, pe Câmpul Episcopiei nr. 1, riveran cu un canal plin cu apă, pompă şi motor, potrivit pentru irigaţii, gunoi suficient, car cu jug şi boi, sămânţă, avansuri băneşti.
Cel de al doilea, bulgarul Hristov Cristov, se angaja să lucreze pământul şi să răspundă pentru pagubele produse din neglijenţă.
Un eveniment deosebit s-a întâmplat la 17 mai 1938, când toţi cultivatorii de zarzavaturi au intrat în grevă, lăsând populaţia Aradului fără produse. Motivele invocate au fost măsurile severe luate de primărie pentru înfrânarea speculei şi nimicirea comerţului clandestin, prin reglementarea comerţului în pieţe.
Alţi cultivatori de legume din Gai, grădinari şi proprietari de grădinării, în 1947, au fost: Ferma de Stat Ceala (3ha), Ferma lui Aurel Birtolon – Ceala (6 ha, motor Yanto, 6 HP), Federaţia Zorile (1 ha), Cooperativa Solidaritatea (2 Ha, cu irigaţii improvizate), la care s-au adăugat: Regimentul 1 Roşiori (2 ha, motor Yanto, 6 HP), Intreprinderea Teba (6,5 ha, motor Yanto, 6 HP), Intreprinderea Astra (7 ha motor Lister, 16HP) Cooperativa Solidaritatea (2 ha, irigaţii improvizate), Nicolae Păcurar, str. Bogdan Voievod 58, Rista Calciu, str. Câmpineanu 6.
La ferma de stat Ceala se cultiva mai ales arpagic, ceapă (Zitaor şi Macău), dovlecei, fasole verde, cartofi (Rose), varză timpurie şi de toamnă, morcovi, pătrunjel, păstărnac, ţelină, ridichi de lună, salată, ceapă, pătlăgele roşii, castraveţi, ardei, spanac.
Munca era prestată de femei din Gai, angajate sezonier, alături de copii, ziuaşii pentru plivit şi irigat răsadurile.
Surplusul de produse era trimis la uscătoriile de legume şi fructe din Baraţca – Şcoala Miniş, Sebiş – 8 cuptoare, Chişineu Criş, Gurahonţ, unde funcţionau cuptoare cu o capacitate zilnică de 25-30 kg legume uscate.
sursa: Monografiile oraşului Arad – Cartierul Gai, vol I, prof Horia Truţă
