Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

„Je (ne) suis Charlie” – câteva luni mai târziu

Eu cred că, la mulți dintre noi, distanța de la umor la miștoul gros nu este prea mare. Ba, câteodată, ea nici nu mai există. Nu personalizez. Lista ar fi mult prea lungă și-apoi, nu știu dacă arătându-i cu degetul, le-ar folosi. Totuși, o serie de desene cu care cei de la un mult discutat ziar franțuzesc și-au ornat coperțile și-au făcut loc în capul listei. Și nu mă refer aici doar la cele ce au dus, până la urmă, la oribilul asasinat din urmă cu ceva luni. Au fost multe și desenele în care, am să le zic, „miștocarii”…
Citește mai mult

Din nou despre iertare

Să ierți – un lucru cât de cât simplu. Mai cu seamă în goana nebună a timpului în care oamenii sunt prinși în ziua de azi. Din vorbe, poți s-o faci, pentru că mintea îți oferă suficiente temeiuri și, încă o dată, nu-i timp să stai prea mult supărat. Ce mare lucru să-i, peste umăr, greșitului tău: „Ei hai, lasă, te-am iertat”?! Să ierți și să uiți, asta e mai greu. Pentru că uitarea, în acest caz, nu mai e doar o treabă de minte. Nu mai merge doar din vorbe. E nevoie de încă ceva. După câte o supărare,…
Citește mai mult

Un minut de reflectie, nimic mai mult

Din schița biografică a celebrului James Last aflu că tatăl său a fost, în epocă, funcționar la Poșta din orașul Bremen (vă aduceți aminte de „Maeștri muzicanți din Bremen”?!). Și mai aflu că tatăl tânărului Hans i-a cumpărat fiului său, la vremea când băiatul avea 10 ani, un pian. Instrument pe care, după cum se vede, tânărul Hans l-a folosit ca să învețe. Temeinic, cu aplicare. Până într-acolo încât, peste ani, a ajuns celebrul show-man, dirijorul nu mai puțin celebrei sale orchestre – adevărate icoane alese culturii pop. Trubadur modern care a colindat – și mai colindă și acum, când…
Citește mai mult

Ajun

Ce mai contează oare Ajunul pentru oamenii anului 2014? Un ziar central, de altminteri serios, și-a deschis ediția din 24 Decembrie cu titlul „Nașterea lui Hristos, un moment misterios”, iar în interior, cititorul putea găsi o demonstrație pretins istorică din care rezultă un singur lucru cert: că, se pare, n-a existat nici un fel de naștere, a nici unui Isus Hristos. Pentru că așa ar zice unii istorici și pentru că, vezi Doamne, nu se prea potrivesc niște date calendaristice. Prin alte părți, Ajunul este seara când, fie pe ușa principală, fie pe hornul șemineului - proaspăt construit sau, pur…
Citește mai mult

Mărturia ca fapt de viață

Știi că cineva îl cunoaște pe Dumnezeu cu adevărat doar dacă, prin el însuși, dar mai ales prin ceea ce mărturisește viața lui cotidiană, te ajută să deslușești – simplu, natural, fără dicționar și nici translatori - tot ce ar putea însemna Chipul lui Dumnezeu: dragoste și frumusețe veșnică. Nu discursuri savante, nu predici cu dichis și nici cine știe ce jertfe greu de închipuit. Jertfa a fost săvârșită deja! Îmbrățișează un copil zdrențăros și nespălat de ceva săptămâni – zgribulind într-o răscruce - și du-l la tine-n casă, unde să-i stingi cu un sărut dorul după alintul mamei ori…
Citește mai mult

Să-ți pese!

Să nu-ți pese de ce zic alții despre tine! Nimeni, niciodată, nu îți va spune adevărul. Cum așa? Simplu: în vorbe există adevărul care-ți place și adevărul care le place! De-aceea, fie te vor învălui în vălătuci grațioși de minciuni – adevărul care-ți place - și-atunci riscul e că vei aluneca foarte ușor pe pojghița de gheață ce se va fi format din aburul izbit de scoarța frământată a pământului pe care, amețit, vei fi uitat cum e să calci. Dar, se mai poate, foarte ușor, să-ți trântească vorbe-ghiont sau vorbe-ghiulele pline cu venin - adevărul care le place -,…
Citește mai mult

Noi (nu mai) vrem pământ

De mare actualitate, problema atitudinii românului față de pământ necesită o abordare atentă și înainte de toate, nuanțată. Ne este cunoscut modul în care s-a raportat românul la pământ veacuri de-a rândul. Nimic mai clar și mai elocvent decât versul-substanță în care Coșbuc - un poet atât de contradictoriu la urma-urmei - a sintetizat o întreagă filozofie existențială: „Noi vrem pământ!”. Da, românul își dorea cu tărie – până la a fi în stare să moară, ori chiar să facă moarte de om - să aibă bucata lui de pământ. Dacă se poate, cât mai mare. Dar nu ca să…
Citește mai mult

Înaintea turului doi la prezidențialele din 2014. Să nu furi!

A fura – a lua ceva ce nu este al tău, fără voia celui în stăpânirea căruia se află acel ceva. Simplu. Cutremurător de simplu. Poate, prea simplu. Din pricina aceasta, unora nu le vine să creadă și, zic ei, nici nu-nțeleg. Și, pentru că... nu înțeleg, ei fură. Orice. Unora nici nu le mai pasă. Să fie orice, numai să nu fie a lor. Și să iasă oarece câștig. Așa se face că au ajuns unii să fure tot ce le vine la mână. Fură bani, fură bijuterii, fură tablouri, fură mașini, fură, vorba din popor, azi un ou,…
Citește mai mult

Să zbori

La început a fost Cuvântul. Pe aripi de îngeri, a dat ocol Pamântului cufundat în adormire și, dintr-odată, s-a făcut lumină. Au venit, apoi, niște gâze mici iar zborul lor a umplut pădurile și a acoperit câmpiile cu un zumzet vesel și plin de culori prelinse din lumină. Și au mai venit și niște păsări. O mulțime de zbateri - avîntări de aripi împodobite cu pene muiate-n culorile prelinse din lumină iar Pămîntul s-a umplut de muzici venite din toate colțurile cerului. Dar au mai fost și delfini, și păstrăvi, și somoni și câte alte soiuri de zburătoare spărgând oglinzi…
Citește mai mult

Scurtătura

Scurtătura – o să-mi zici, o binefacere. Dar cu ce preţ? Să merite să iei scurtătura, cu adevărat? De obicei, scurtătura este un drum nebătătorit. Puțini sunt cei care să o ia pe scurtătură. Mai întâi că n-o ştiu prea mulţi. Și cei care o știu, nu-s prea dornici s-o împărtășească. Ciudat, nu?! Apoi, trebuie să ai simţul riscului activat. Şi să fii dispus să renunţi la comoditatea drumului bătătorit, verificat de-atâţia alţii înaintea ta. Să părăseşti certitudinea în favoarea unui semn de întrebare şi să accepţi că s-ar putea să bâjbâi, ba, chiar să dai din colţ în colţ.…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.