Ziarul electronic al arădenilor

Scurtătura

ratiu-silviu-150x150Scurtătura – o să-mi zici, o binefacere.

Dar cu ce preţ? Să merite să iei scurtătura, cu adevărat?

De obicei, scurtătura este un drum nebătătorit. Puțini sunt cei care să o ia pe scurtătură.

Mai întâi că n-o ştiu prea mulţi. Și cei care o știu, nu-s prea dornici s-o împărtășească. Ciudat, nu?!

Apoi, trebuie să ai simţul riscului activat.

Şi să fii dispus să renunţi la comoditatea drumului bătătorit, verificat de-atâţia alţii înaintea ta. Să părăseşti certitudinea în favoarea unui semn de întrebare şi să accepţi că s-ar putea să bâjbâi, ba, chiar să dai din colţ în colţ. Ori, și mai rău, chiar să te și rătăcești!

Nu-i mai puțin adevărat, s-o iei pe scurtătură este o treabă de eficienţă: este sau nu cu folos, iar dacă da, cât de mult?!

Ajungi mai repede, ei da!

Dar care să fie rostul unui astfel de demers? Desigur, uneori scurtătura poate face diferenţa între victorie și eșec. Între viaţă şi moarte. Dar câte sunt momentele de acest fel în viaţă?!

Şi cum vei şti că te afli tocmai într-un asemenea moment? Atunci când normalul înseamnă azi să plutești într-un ocean de confuzie, cum vei deosebi nordul izbăvitor și cum vei ști că el e cel care licărește la capătul scurtăturii?

Trebuie să ai credință – îmi spun unii. Credință care-ți dă discernământ. Sau care naște discernământul.

Ei da, e nevoie de discernământ. Să ai puterea şi înţelepciunea de a face alegerea potrivită atunci când, la răscruce ţi se deschid (cel puţin) două poteci. Și, Doamne, câte răscruci nu ne ies în cale?! Și cât de perfid ni se arată, toate, ca oportunități, deși…!?

Să fie scurtătura un blestem? – mă-ntrebi și-ți simt inima strângându-se.

De câte ori, urmând-o fără să clipești, ai simțit nisipul fierbinte al pustiei întunecându-ți ochii și gustul de cucută al eșecului gâtuindu-ți și cea mai firavă încercare de zbor?!

Dar nu m-a împins nimeni de la spate! Eu am ales să fac primul pas spre poteca îngustă.

Scurtătura – ai ghicit, nu râde, e o chestiune de alegere. Asta e sigur. Iar alegerea e a noastră. Măcar atât, zic unii. Ce har imens, am să le răspund.

Uite – ai să-mi zici, din nou -, am învățat că alegerea cere răbdare.

Bună cumpănire. Nu păși până ce mintea nu s-a unit cu inima și amândouă-ți spun că balanța-i în echilibru.

Bine, dar asta-nseamnă timp – ai să-mi spui.

Dar şi secunda înseamnă, la urma-urmei, timp! Doamne, cât de mult poate dura, uneori, o secundă?!

Iar eu am să-ți spun că, cel puțin o dată-n viață, la răscrucea dintre bine și rău, secunda dinaintea scurtăturii poate valora eternitate. Iar alegerea, mai ales atunci, e numai a ta!

Silviu Rațiu

Săcel, Noiembrie 2014

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.