Să nu-ți pese de ce zic alții despre tine!
Nimeni, niciodată, nu îți va spune adevărul.
Cum așa?
Simplu: în vorbe există adevărul care-ți place și adevărul care le place!
De-aceea, fie te vor învălui în vălătuci grațioși de minciuni – adevărul care-ți place – și-atunci riscul e că vei aluneca foarte ușor pe pojghița de gheață ce se va fi format din aburul izbit de scoarța frământată a pământului pe care, amețit, vei fi uitat cum e să calci.
Dar, se mai poate, foarte ușor, să-ți trântească vorbe-ghiont sau vorbe-ghiulele pline cu venin – adevărul care le place -, să te doboare cât mai repede și să te facă una cu pământul.
Să nu rămână nici urmă din tine, prea slabul și prea nepregătitul pentru răutatea semenului. Cel care-ți susură-n urechi vorba aceea dulce cu „iubește-l pe aproapele tău…”.
De aceea, să nu-ți pese de cel ce te plăsmuiește din vorbe! Oprește-te la a-l auzi, dar nu-l asculta!
Să-ți pese doar de ce poți zice despre tine, atunci când te privești în oglindă, seara târziu, înainte de a merge la culcare.
Dar, și mai mult decât atât, să-ți pese de ce va zice Domnul despre tine, odată ajuns în fața scaunului Său de judecată.
Ce-o să te aștepte-acolo sus: nuiaua ori cununa?!
Silviu Rațiu
Decembrie, 2014
