Chiar așa, domnule director al Filarmonicii din Arad, ce i-a apucat pe oamenii dumneavoastră să se expună cu un videoclip în care să apară imagini absolut banale – dar, atenție, reale - și unde să se cânte – așa cum au putut ei - un fragment din Oda Bucuriei? Ce le-a venit ca, uitând pentru câteva minute de faptul că, asemenea milioanelor de semeni ai lor, sunt și ei surghiuniți în casă, că, toți împreună ar avea atâta nevoie de un semn de încurajare, fie el cât de mic, și că ei ar putea chiar să-l transmită cumva prin ceea…

Eram copil când am auzit pentru prima oară despre Toma – necredinciosul. Mai mult, încă de atunci am înțeles că nu e de bine dacă ți se spune că ești „un fel de Toma…”. Blam, stigmat chiar pentru orice om care – dintr-un motiv sau altul – refuza să creadă pur și simplu. Care cerea un argument în plus, poate o dovadă. O urmă de piron în palmă ori una de lance în coastă… În fond, ce a făcut Toma? Din punctul meu de vedere, Toma a exersat cu inteligență acea libertate pe care Însuși Dumnezeu o dă fiecărei ființe…

De o vreme a devenit foarte interesant să te ridici și, umflându-ți pieptul, să spui că te-ai certat cu Dumnezeu. Cică ar fi foarte cool. Dar ce ți-a făcut Dumnezeu, ca să te cerți cu El? Ca să nu mai vorbim că te-aș putea întreba: ai auzit de Iov? Și dacă da, să nu-ți fost de ajuns experiența lui? Ori l-ai citit pe sărite?! Or mai fi fost și alții? Se poate, dar n-am prea auzit ca să fi făcut din asta temei de perorații ori de false „mărturii”. Dimpotrivă, cei mai mulți au ales martiriul. Au plecat însoțiți de…

Duminica Învierii, undeva pe malul Mureșului. Nu departe de Catedrală. Coronavirus – restricții. Altminteri, la ora asta, aleile umbrite de sălcii în floare ar fi fost pline. Acum, ici-acolo, câte o pereche de pensionari, dincolo niște copii jucându-se precauți – distanța socială e un termen pe care și ei l-au învățat deja. Fiind pe la ora amiezii, ne putem plimba și noi, „bătrînii”, lăsându-ne mângâiați de adierea unui vânticel pornit să ne alinte cu blândețe. Și ne putem comunica Vestea cea Bună: A Înviat Hristos! Îmi zic să prelungesc nițel plăcerea de a mă lăsa mângâiat de soarele unui aprilie…

Neîndoios și, în același timp paradoxal, Iisus își încheie viața în trup, cu un strigăt al victoriei: «S-a isprăvit» (Ioan 19.30). Izbânda este a Mielului. Să știe întreg Universul că Jertfa mântuitoare a fost înfăptuită, cel rău a fost biruit. Sângele Domnului, scurs pe lemnul crucii, spală păcatul lumii. Pentru vecie. Aș vrea să ne aducem aminte că Iisus Hristos era pironit pe o cruce de lemn – instrumentul cel mai abject pe care oamenii au putut să-l inventeze pentru a-i pedepsi pe cei mai periculoși răufăcători osândiți potrivit cu legea romană. Da, Iisus – Dumnezeul întrupat – a avut…

M-am întrebat deseori de ce zilei de sâmbătă, de dinaintea Învierii, nu i s-a atașat particula distinctivă de  „Mare” și am ajuns la următorul gând: nu poate fi „mare” o zi în care Iisus – Mielul de jertfă – a coborât în tenebre, pentru ca, în moartea trupului, să desăvârșească Jertfa Mântuitoare. Se cuvenea să lăsăm un timp în care, oprindu-ne sau, măcar încetinind goana în care ne înghesuim zilele, să ne punem niște întrebări, să înșirăm niște frânturi de gând și, dacă s-ar putea, să mai și stăm de vorba cu Dumnezeu. Să-i punem, dacă tot ni s-a îngăduit…

De ce i se spune săptămânii ce tocmai trece, Săptămâna Mare? De ce ziua de ieri a fost Joia Mare și, în fine, de ce astăzi e Vinerea Mare? De ce să fie „mare” o săptămână în decursul căreia se petrec niște evenimente ce nu dau motive deosebite de satisfacție omului obișnuit? Desigur, în prima zi Iisus Hristos întră în Cetatea Ierusalimului. Întâmpinat, putem presupune, de adepții săi. Altminteri, de ce l-ar primi cu flori și cu cântări de laudă, chiar că El li se arată călare pe un măgăruș?! Dar, apoi, ne-o spun Evangheliile, încep să se întâmple lucruri…

De Florii, oamenii au ieșit la porțile cetății ca să-l întâmpine pe Iisus. Au dat buzna pe străzi cu flori, cu ramuri de finic – cum glăsuiește Scriptura – cu cântări de laudă. Au fost manifestări de bucurie autentică ori, poate, doar momente răzlețe de exaltare?! Câți erau, din cei prezenți, care-L cunoșteau cu adevărat pe Iisus, ca bucuria lor să vină inimă? Să fim de acord, mare parte din ei s-au trezit purtați de val, urmând grupul ucenicilor și pe Învățătorul lor – căci așa îl cunoșteau cei mai mulți la vremea aceea. Putem fi siguri că, la puțin…

A fost, și astăzi, o zi binecuvântată. Soarele ne-a învăluit într-o lumină caldă, iar cerul de un albastru necuprins ne-a lăsat privirea să zboare, în voie, până în cele mai îndepărtate zări. Acolo unde îngeri se îngrijesc de năzuințele noastre și pregătesc, cu mare grijă, răspunsuri potrivite rugăciunilor pe care le ridicăm cu inimile. O zi ca multe altele? S-ar putea. Și totuși, nu. Pentru că a fost sâmbăta dinaintea Floriilor. Dinaintea acelei zile astrale când Mântuitorul și-a făcut intrarea în Ierusalim. O zi pentru Istorie, o zi pentru Veșnicie! Și dacă ne gândim că Isus Christos a ales să-și…

„Să știi că vremurile din urmă vor fi vremuri grele” – își avertiza Apostolul Pavel tânărul ucenic Timotei. (2 Timotei 3:1) O să-mi ziceți că nu avem de unde ști dacă sunt, sau nu, vremurile din urmă. Dimpotrivă, mi-ar spune mulți și mi-ar aduce o sumedenie de dovezi, iar eu nici nu m-aș pune să-i contrazic. Pentru că, simplu, nu am nici puterea și nici dorința de a citi în viitor. La ce mi-ar folosi? Nici apostolul nu a fost vreun soi de ghicitor în stele, o știm din Scripturi, dar și din celelalte surse care i-au conturat viața: o…