Ziarul electronic al arădenilor

Fotografie mișcată

Duminica Învierii, undeva pe malul Mureșului. Nu departe de Catedrală. Coronavirus – restricții. Altminteri, la ora asta, aleile umbrite de sălcii în floare ar fi fost pline.

Acum, ici-acolo, câte o pereche de pensionari, dincolo niște copii jucându-se precauți – distanța socială e un termen pe care și ei l-au învățat deja.

Fiind pe la ora amiezii, ne putem plimba și noi, „bătrînii”, lăsându-ne mângâiați de adierea unui vânticel pornit să ne alinte cu blândețe. Și ne putem comunica Vestea cea Bună: A Înviat Hristos!

Îmi zic să prelungesc nițel plăcerea de a mă lăsa mângâiat de soarele unui aprilie calm și călduros. Sunt bănci destule pe marginea aleilor, iar priveliștea spre Mureș a tonică. Orice am face noi – bun sau rău – ceea ce a creat Dumnezeu răzbate către noi. Numai să avem ochi să vedem, urechi să auzim și suflete pregătite pentru toate astea.

Îl văd cum se apropie pe alee și-mi zic că e bine: încă unul din cei de „peste 65” care a înțeles că, pe o vreme ca aceasta, a sta în casă ajută mult mai puțin decât să lași razele binefăcătoare ale soarelui să-ți transmită energie și bună dispoziție. Cât să te țină măcar până a doua zi.

„Hristos a Înviat!” – îi zic, cu gândul că, în felul acesta stabilim și o legătură în bucurie.

„Ia mai lăsați-mă în pace cu chestiile astea, ale voastre… Nu poate omul ieși din casă că și săriți pe el…”.

Chiar așa, la urma-urmei, are și el voie să se bucure, în liniște, de porția lui zilnică de „activitate fizică individuală”.

Și să nu uit: Dumnezeu îl iubește și pe el!

Silviu Rațiu

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.